Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 53

ce-a mai rămas din ultimul meu vers

 

Fotografie de Radu Bercea

a nins în Bucovina cu risipă

de alb imaculat și-atât de proaspăt

încât în umăr mi-a crescut aripă

să pot să-nvăț lumina de la capăt

doar de la brazii – sacerdoți ai firii –

ce stau de veghe până sus, în munte,

și risipesc sămânța nemuririi

sub aura ninsorilor cărunte

*

sub care mă ascund ca-ntr-o tăcere,

ca într-o tihnă-a sufletului sfântă

dincolo de hotare efemere,

dincoace, unde sufletul meu cântă

ninsorile acestea ancestrale

păstrând aleanul cosmicelor rune,

a nins în Bucovina, în pocale

se-nchină vinul sacru și apune

*

pe strunele viorilor amare

ce rătăcesc prin largul univers

ca să-nfășoare-n tainică ninsoare

ce-a mai rămas din ultimul meu vers


Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 9

păstrează bolta frunții sale

sub fruntea ca o catedrală

îi erau ochii temelie,

iar mâna șiroind în coală

ursită n-a mai fost să fie

să desfrunzească tainic cerul

și să-l aducă înspre noi

ca toți să deslușim misterul

și dăinuirea în apoi

*

căci s-au înstrăinat străbunii

și n-au simțit că el s-a dus

s-aprindă focuri în cărbunii

ce clocotesc înspre apus,

dar se-nchinară munți pe zare

sorbind lumina lui cerească,

urmându-l cu înfrigurare

și învățând să-ntinerească,

*

iar eu mă înfrățesc cu munții,

când deslușindu-mi-i drept cale

pricep că numai ei, cărunții,

păstrează bolta frunții sale


Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 8

mi-i tare milă de-acest rapt!

cât timp sărbătorim minciuna

doar ferecăm în lanţuri grele

şi-n prea târziu, şi-n totdeauna

tăciunii licărind în stele

mereu din vetrele în spuză

ale străbunilor de sus

cu umbrele într-o confuză

perdea de jarişte-n apus,

*

iar pe aici pocnesc din bici

călăii care ne-mpresoară

şi stăpânesc din veac pe-aici

prin umilire milenară,

prin bezne grele, fără număr

deasupra noastră risipite,

iar jugul ce l-am dus pe umăr

răneşte festivist clipite:

*

hei, leru-i ler în faptul zilei

şi în al veacurilor fapt

căci mă-nfăşoară-n pâcla milei,

mi-i tare milă de-acest rapt!


Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 6

țara-i mică, țara-i mare!

țara-i mică, țara-i mare,

trec mestecenii prin lume

și tot duc din zare-n zare

numai cântece postume

care-nfășură în jale

și aleanuri și durere:

neamul meu pășind agale

e de mult doar o părere

*

căci e plin de dobitoace

în pustiul dintre oameni

pârjolit de o rapace

lăcomie doar de fameni,

nu de oști ce vin flămânde

din apus sau răsărit:

româneștile osânde

par a nu avea sfârșit,

*

iar mestecenii se-nchină

cu-o ciudată disperare:

Doamne, mută-i în lumină,

țara-i mică, țara-i mare!


Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 2

și-adu-mi în cale primăvară!

de sus sau poate și mai sus,

din adâncimi nebănuite

în trupul meu se scurg cuțite

mocnite-n coasta lui Iisus,

iar lacrimile ard pe cer

și nu e nimeni să le șteargă

căci fiecare om aleargă

grăbit spre marele mister,

*

și-n jur e viață și-i lumină,

dar graba e atât de mare

că fericirea-n fiecare

nu-și face cuib și nu se-nchină,

ci trece-n zbor ca o aripă

urmând șiragul de clipite

tot mai amar ademenite

cu rugăciuni șoptite-n pripă:

*

of, viață, dulcea mea povară

pe care-o port dintotdeauna,

hai, curăță-mi din trup minciuna

și-adu-mi în cale primăvară!


Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 29
Pagina 53 din 154« Prima...102030...5152535455...607080...Ultima »