țara-i mică, țara-i mare!

țara-i mică, țara-i mare,

trec mestecenii prin lume

și tot duc din zare-n zare

numai cântece postume

care-nfășură în jale

și aleanuri și durere:

neamul meu pășind agale

e de mult doar o părere

*

căci e plin de dobitoace

în pustiul dintre oameni

pârjolit de o rapace

lăcomie doar de fameni,

nu de oști ce vin flămânde

din apus sau răsărit:

româneștile osânde

par a nu avea sfârșit,

*

iar mestecenii se-nchină

cu-o ciudată disperare:

Doamne, mută-i în lumină,

țara-i mică, țara-i mare!