deasupra beznei focul viu

Fotografie de Radu Bercea

pe deal trecuse o femeie

– încă-i văd urmele pe cer

şi-n iarba care îşi încheie

popasul scurt în efemer –

iar calea doar de ea trasată

din răsărit până-n amurg

mă mai absoarbe câteodată

din steaua nordului să curg

*

în roua altor dimineţi

din alte simple începuturi

ale-ncâlcirilor de vieţi

spre care, cerule, mă scuturi

deşi-s întins lumină lină

pe jilţul somnului deplin,

iar ţie umbra ţi se-nchină

ca s-o îmbrac iar ca destin,

*

destin de umbră pasageră

să-mi fie tot ce-o fi să fiu,

numai ninsorile mă speră

deasupra beznei focul viu