s-a schimbat în înviere
Doamne, rob îmi spun nebunii,
deşi lanţul nu-l suport,
şi-au zvârlit cu pietre unii
în lumina ce o port
ca o candelă curată
după chip să mi te-arate
când te caut câteodată
şi te aflu libertate,
*
Doamne, risipit-au bezne,
peste pribegii buimace
urcă şarpele pe glezne,
iar veninul lui rapace
în cuvinte îl îndeasă
cei ce mi se vor stăpâni,
deşi văd, dar nu le pasă
că am candela în mâni,
*
Doamne, dă-mi iluminare
ca de lanţuri să mă scape,
rugăciunile amare
încă-mi clocotesc sub pleoape
ca să te întrupi cuvântul
care-aduce mângâiere,
căci în jurul meu pământul
s-a schimbat în înviere