Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 124

Cântecul înrădăcinării: lui David Croitor

*

Despovărat de cântec şi prihană

am împietrit cu palmele pe cer,

viori târzii am conturat din pană,

iar pana scrijelea un alt mister

despre o altă sacră scrijelire

*

Cu alte vieţi pe bolţile pustii

rar tulburate-n zări de amintire

ori de cenuşa veşnicilor vii,

ieşiţi şi ei în univers să prade

tărâmurile sfintelor lumini,

o să plantăm pe-acele palisade

răsaduri de durat prin rădăcini.


Cântecul cutumelor: Violetei Codorean

*

Vânzându-mă pe numai trei arginţi

iude zălude vesel se adună,

o să le văd cum se scobesc în dinţi

la un ospăţ pe cale să apună,

e hotărât prin soartă să mă las

torturilor nevinovată pradă,

am de făcut în hăul lor un pas

*

Ca iudele să poată să mă vadă

om prăbuşit şi frânt de suferinţi

după o altă mitică vânzare,

oraşul să-i admire ca pe sfinţi

răzbunători, meniţi să mă doboare

eternizând pe după zări postume

aceeaşi degradare de cutume.

necunoscute, însă în vigoare.


Cântecul şarpelui: lui Ştefan Alexandru Băişanu

Ştefan Alexandru Băişanu: Iartă-mi, Doamne, omeneştile slăbiciuni: Patria şi peştera lui Platon!

Ştefan Alexandru Băişanu: Iartă-mi, Doamne, omeneştile slăbiciuni: Patria şi peştera lui Platon!

*

Şarpele casei căuta cu migală

temniţa fructelor – cămară pustie,

ecou risipit într-o lume domoală

furată brutal de ce-a fost poezie,

atunci mi-a fost zi şi-am pus mâna pe băţ

numai să pot de ursiri să mă apăr,

*

Am o viaţă în care să tot pot să învăţ,

limpezindu-mi hotarul cu fărâma de scapăr

efemer ca şi mine, dar durabil aprins

ca o candelă veche de-o ciudată sfinţenie

sau să cad la răscruce fără veste învins,

aşteptând aşteptarea cu silită smerenie;

nimănui n-o să-i pese de răscrucea în care,

dărâmându-mă, azi, o să-mi fac temelie

rânduindu-mi runele într-o stâncă pe zare,

undeva cât mai cer, cât mai fi-va să-mi fie

*

Bardul clipei tovarăş de alean şi popas

atingând câte-o rază şi făcând-o să ţipe

ireal peste lume, peste tot ce-a rămas

şi rămâne prin clipa care-a prins să-nfiripe

alte vremi şi alt şarpe, întru veghe ursit,

numai el o să-nchege, când sub alte aripe,

universul va fi numai viaţă. Sfârşit.


Cântecul indiferenţilor: lui Ioan Balan

Militantul PDL Ioan Balan: Au furat destul, e rândul nostru!

Militantul PDL Ioan Balan: Au furat destul, e rândul nostru!

*

Indiferenţii s-au ivit prin târg

orbecăind cu calma disperare

a fructelor care au dat în pârg

numai pe cerul ars de depărtare,

*

Blajini şi trişti şi fără de pretenţii,

abia încolonaţi întru mulţime,

lin se preling prin târg indiferenţii

abandonaţi cu cosmică cruzime

numai de cerul fructelor sublime.


Cântec idolatru: Anisiei Ursu

*

Atunci când vei găsi un chip cioplit,

nu te-nchina, dar trebuie să-ţi pese,

iar de visezi întoarcerea în mit,

să-i retrăieşti trăirile-nţelese,

iubirile-i pierdute fără sens

acolo, în matricea lui primară,

*

Unde, odată, s-a trăit mai dens

risipa care astăzi ne-nfăşoară,

sau să te-nchini, când simţi că-aşa e bine,

urmând să afli cale către tine!


Pagina 124 din 129« Prima...102030...122123124125126...Ultima »