*
Ascuns în nume cântecul aşteaptă
lumina calmă care să-l respire
idee în balans dintr-o nedreaptă
natură în celestă amorţire,
apoi vor mai urma despovărări,
*
Iar cântecul pe toate-o să le-adune
ghicindu-se aripă-n depărtări:
numai prin aripi soarele apune
aidoma cu jarul de descântec
trăgând oblonul vremii peste cântec.
*
Deasupra lumii doar lumina cântă,
odinioară am visat să-i fur
rostogolirea care mă-nspăimântă
unind în umbră spaţiul dimprejur,
*
Să-mi fac, visam, o casă din lumină
ostracizată-n trupul meu încet,
fără să-aud cum munţii se închină
rotirii ei în ritual discret:
orgoliul meu de pasăre în cuşcă
nu-şi mai găseşte-n ceruri rădăcini,
iar crengilor, când de sub talpă muşcă,
eu le slobod povara de lumini.
*
Romanticii mărşăluiau pe drum,
odihna lor de veacuri se amână,
mai au de dus în cârca lor de fum
iluzii şi visări, şi-i tot îngână
chiar de pe cer, sub paşii altor robi,
aceleaşi căi de cosmică prigoană
*
Căci vrăjitorii încă dau în bobi
oraculari, sortindu-i pentru goană:
s-a pregătit pe calea lor popas,
trec ierbile prin preajmă şi-i îndrumă,
iar ei uniţi de cântec într-un glas
nu văd sudoarea cum se face brumă
ierbii arzându-i zvâcnetul precar
umbriţi de o nelinişte postumă
cu robi trecând de veacuri în zadar.
*
Am văzut amurgul zeilor pribegi
năvăliţi în lumea visurilor mele
duşmănoşi prin dogma cinicelor legi
răstignind destine omeneşti în stele,
eu am fost acela ce-a zvârlit cu pietre,
efemeră este biata mea revoltă
arsă drept arsură-n ancestrale vetre
*
Ireal strivite de cereasca boltă:
fără să le pese condamnau la viaţă,
trupurile noastre temniţe le-au vrut,
omenirea zace veşnic într-o ceaţă,
dar presimt revolta ca un început:
eu aud ecoul lespezilor mut.
*
Mă voi întoarce iarăşi prin ninsori
acolo unde naşterea mă cheamă
răbdând povara vieţii, căci în zori
iar mă voi naşte prin cuvinte, mamă,
apoi vei pune cerului năfrămi
*
Ghicindu-mi steaua care să mă-ncapă
iluminând de dincolo de vămi
un ultim cântec ferecat sub pleoapă:
râzând o să mă nasc a doua oară
căci stelei mele a-nceput să-i placă
acest abis pe care-l înfioară.