Cântecul poverii de lumini: lui Doru Sofronie

*

Deasupra lumii doar lumina cântă,

odinioară am visat să-i fur

rostogolirea care mă-nspăimântă

unind în umbră spaţiul dimprejur,

*

Să-mi fac, visam, o casă din lumină

ostracizată-n trupul meu încet,

fără să-aud cum munţii se închină

rotirii ei în ritual discret:

orgoliul meu de pasăre în cuşcă

nu-şi mai găseşte-n ceruri rădăcini,

iar crengilor, când de sub talpă muşcă,

eu le slobod povara de lumini.