Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 113

Cântec pentru drumul cu maci: lui Iulian Moldovan

*

Iuțisem pasul, căci aveam de mers,

un drum frumos își răzlețise macii

lăsând să urce stele-n univers,

iar lângă mine au cântat copacii

a nu știu câta oară despre vise

născându-mă copac încă o dată

*

Mie să-mi fiu, prin cântece nescrise,

o creangă doar de roduri înstelată;

lumea râdea și-am râs și eu cu ea,

doar macii de la drum migrau spre zare

odihnitori și-am apucat o stea

vrând să-mi cioplesc această închinare

acolo unde universul e ursire

necontenită întru fericire.

*


Ziua în care mi-am fotografiat cuvintele

Desteptarea pimaverii 1

*I

*

culegătorul de zâmbete s-a ivit în oraş,

îşi făcuse din cer o desagă subţire,

fulguise o iarnă cam anemic şi laş

doar atât încât urmele lui să le-nşire,

iar noi, şiruri lungi de copaci desfrunziţi

de zâmbete, de speranţă şi viaţă,

eram siguri de noi, hibernând fericiţi

sub cătuşa aceea de pustiuri şi gheaţă;

*

Desteptarea primaverii 2

*

va veni primăvara – ne doream în ascuns –

vor înmuguri zâmbete noi şi tenace;

era frig prin oraş, ceţuri reci ne-au străpuns

până în suflete cu o ură rapace,

iar dincolo de noi primăvara pândea

ca o boare anume doar de tainice şoapte;

ca un licăr prelins dintr-o umedă stea

culegătorul de zâmbete s-a fost stins. Şi e noapte!

*

Desteptarea primaverii 3

* II

*

la porţile oraşului, cea mai frumoasă femeie,

mesteceni în zale şi o fântână curată,

drumul păstrând memoria tălpilor

şi amurgul păşind ca o vulpe roşcată

şi turnul de piatră uriaş furişând

umbre cărunte spre munţi şi popasuri,

prin casă lumina intrând în balans

de parcă s-ar stinge o mie de glasuri,

*

Desteptarea primaverii 4

*

aici nu se-ntâmplă aproape nimic,

drumeţii vin rar şi trec spre departe,

cimitirul eroilor ca un zmeu de hârtie

se întoarce furiş într-o filă de carte;

nici o veste prin aer, universu-i un abur

despre care n-avem cea mai mică idee,

numai singurătatea la porţile oraşului

ieşind împrumută chip de femeie.

*

Desteptarea primaverii 5

*III

*

învierea se va sărbători într-o noapte,

sălciile plângătoare şi-au aprins luminile,

e timpul să ne înfăşurăm în smerenie

căutând în adânc mai adânc rădăcinile,

dar calea-i pierdută, o genune piezişă

a frânt universul în mărunte nisipuri:

învierea se va sărbători în curând, în curând

semnele ei s-or întoarce pe chipuri

*

Desteptarea primaverii 6

*

dezvelind doar peceţi îndelung ignorate

prizoniere în sânge, în visuri, în fapte

aidoma rănilor ferecate pe cruce

cândva, într-o altă repetabilă noapte,

când toate dureau, când strângea universul

prin lăuntruri pustii, nesortite-nvierii,

în curând va veni chiar şi noaptea aceea

închinată sublim primăverii.

*

Desteptarea primaverii 7

*IV

*

neliniştea s-a risipit prin oraş,

pietrele ard şi-ndelung o respiră,

mă despovărez de cuvinte chiuind, chiuind,

iar pe urmele lor numai pietre se-nşiră

şi e frig prin oraş şi-s copacii osoşi

şi-ntârzie şi mugurii să ţâşnească-n lumină,

numai pâcla neliniştii ca nisipul se scurge

într-o lespede grea, sufocantă, deplină;

*

Desteptarea primaverii 8

*

clipa mea s-a prelins pe obraz, pe obraz,

s-a uscat pe obraz şi-i cad solzii prin iarbă,

mă desprind din nelinişti şi mă lepăd de solzi,

iar amurgul începe dintr-odată să fiarbă

doar în sângele meu de cobzar ostenit

ce-şi pierduse şi cobza şi chiar cântu-l pierduse,

e târziu, lumânarea frânge umbre prin casă,

ce risipă de umbre-i în târziuri, Iisuse!

*

Desteptarea primaverii 9

*V

*

ospăţ târziu cu candeli de mătase

şi cu brocarturi roşii peste mese

la care dorm în somnuri princiare

figurile din cartea mea alese,

până în zori desigur o voi scrie

pe tălpile femeii somnoroase

şi-apoi murind voi fluiera cuvinte

prin galerii de carii şi prin oase,

*

Desteptarea primaverii 10

*

încă e timp să mai visăm corăbii,

oceanele de jad ce le susţin,

dar mâine-n zori vor bea şi însetaţii

cu palmele fuioare de venin

şi-o să-i îngrop pe toţi într-un ceasornic

uitat în turn de zeii care mor

în filele cu colburi subsuoară

în cărţile cu zimbri pe cotor,

*

Desteptarea primaverii 11

*

ce-mi pasă, Doamne, că mă nasc aiurea

cu ierbi de leac presate sub călcâie,

literatura-i damful comestibil

ce-mi urcă-n nări şi-ar vrea să mai rămâie

într-un penet de îngeri, într-o stampă

prin care toţi visează că exişti

în timp ce eu rămân tot personajul

căminului cu calmi nefamilişti.

*

Desteptarea primaverii 12


Cântec pentru Olga Finiş

Desen din "Sinteze"

Desen din “Sinteze

*

Există, în lumea asta mare, oameni de o frumuseţe deosebită, cărora, vorba persanului Hafez, mă simt dator cu o sută de vieţi, de-odată. Oameni pe care, întotdeauna, i-am întâlnit drept bucurie şi care, parcă fără de veste, s-au transformat în membri de drept ai familiei mele. Dovadă că ursita a ştiut să-mi fie, cel mai adesea, mai mult decât favorabilă.

*

Un astfel de om este Doamna Dr. Olga Finiş. Doamna Doamnă Olga Finiş. Din nefericire, o altă Doamnă Doamnă, Doina Ilieş, s-a grăbit la reîntâlnirea cu Dinu şi dureros ne lipseşte de aproape cinci ediţii de Bucovina Rock Castle. Din nefericire, nu-mi mai aduc bine aminte dacă am apucat să-i spunem cât de mult o iubim.

*

Tocmai de asta, încetul cu încetul, nu o să mai ratez nici o mărturisire afectivă, aşa că lor, membrilor hăruiţi ai familiei mele, o să le închin, încetul cu încetul, câte un poem omagial.

*

Nu se scrie greu un astfel de poem: când simţi că sufletul nu-ţi mai încape în trup, laşi cuvintele să şiroiască în pagină şi recapeţi puteri.

*

Cântecele acestea le voi scrie, în primul rând, pentru mine. Cum e şi normal, o să încep cu cel care o omagiază pe Doamna Doamnă Doctor Olga Finiş:

*

*

În lumea noastră scapără pe cer

şi împleteşte zările-n lumină

ca ramura cireşului ce-nchină

deasupra zilei muguri şi mister

*

căci ne e soră prin sortire sfântă

şi ne e suflet geamăn şi duios

cu care viaţa seamănă prinos

ca şi cireşul de la geam ce cântă

 *

şi ne e Doamnă – pururi Doamna noastră

de veghe luminoasă prin destin,

căci ne e Olga Finiş un senin

la fel ca şi cireşul din fereastră

*

şi mai presus de el şi mai adânc,

ea vindecă prin suflet cu migală

când caii prin serbările de gală

trec zornăind cu clipe la oblânc,

*

 dar nouă nu ne pasă nici de oră,

de ani ce trec, de trecerea în sine,

cât ne-a fost dată rază în destine

ea, Olga Finiş, steaua noastră soră!


Mamei

MAMA

MAMA

*

vine vreme, mamă, iar o stea căruntă

linişte presoară, amăgind prin sat

toţi copacii care orele înfruntă

adunaţi la sfat;

 *

nu rostesc copacii nici o stea deasupra,

ci presoară numai umbre călătoare

peste urma noastră-n vestejirea vremii

neîndurătoare;

 *

dincolo de toate a rămas fereastra

şi mai vin copacii pe sub ea să-ţi cânte

şi să ţi se-nchine ţie, mamă sfântă,

sfântă între sfinte!

*

*

vine vremea când un copil nu mai este copil
şi rămâi o cămară pustie
prin care rătăcesc umbrele
spre veşnicie

 *

abia atunci depărtările furişate pe zare

altcuiva ostenite se-nchină

şi rămâi o cămară cu umbre

deplină.

*

*

e prea departe, zice cântăreţul,

numai cu mâinile ai putea răzbate

(şi-adorm cu coatele pe cer

şi te visez în tihnă libertate)

jur-împrejur gângănii de metal

şi scrâşnet de pădure somnoroasă

(şi din ascuns mi-aud copilăria

cum se închide să viseze-n casă)

 *

e prea departe, zice cântăreţul,

şi-i prea târziu, ne-a mai scăpat o clipă

(unde-ai fugit şi tu, copilărie,

să retrăieşti nemărginirea-n pripă?)

goneşte veacul sângerând din glezne

şi alergăm şi noi deopotrivă

uitând să mai strigăm copilăria

din vârsta noastră tot mai impulsivă,

 *

e prea departe, zice cântăreţul

cel ce adoarme sub castani în floare

şi îşi roteşte inima pe cer

cu gest cuprinzător de închinare:

ce-ţi pasă ţie, cântăreţ nebun,

că prin odaia mea cu flori furate

eu îmi aud mereu copilăria

sorbind o clipă din eternitate?

*

*

o, mamă, nu-s luceferi şi ciuturi pline nu-s

să ţi le-aştern în palmă ca pe o veche carte,

am junghiat cu geana zăpezile-n apus,

dar nici o slavă, mamă, nu ţi-am lăsat deoparte,

*

ţi-aş spune poate basmul, dar nu-i mai ştiu izvorul

şi mieii pe la tâmple păşesc încetişor

şi gura mea uscată e una cu ulciorul,

ţi-aş spune poate basmul, dar vorbele mă dor,

*

o, mamă, nu-s luceferi şi ciuturi pline nu-s

să ţi le-aştern în palmă ca pe o veche carte,

am junghiat cu geana zăpezile-n apus,

dar nici o slovă, mamă, nu ţi-am lăsat deoparte…


S-a dus şi umbra zilei care-a fost…

şi s-a pierdut în beznele finale

şi s-a pierdut în beznele finale

*

Înainte de a posta lista celor cărora le mulţumesc din suflet pentru urări, le dedic, şi lor, şi celor care îmi poartă un gând frumos, dar nu m-au putut suna (în 25 ianuarie, întotdeauna închid telefonul, ca să fiu doar cu mine), un poem care mă mai macină uneori:

*

s-a dus şi umbra zilei care-a fost

şi s-a pierdut în beznele finale,

o nouă zi nici nu-şi mai are rost,

în van o cheamă buciumul cu jale,

în gol cad frunze galbene, uscate

de parcă cerul lunecă în gol

şi moare ce a fost eternitate

prin ce-i numai vremelnic rostogol

 *

şi nu-mi mai amintesc de ziua dusă

şi nu-mi mai pasă că s-a şi pierdut,

prin univers, de-a pururea răpusă,

mai rătăceşte ziua de-nceput

ca o scânteie cosmică, deplină

de ardere flămândă pe vecii,

ca roua de sub brume prin grădină,

ca pustiirea iernilor pustii;

 *

şi se-nvelesc omături ireale

în viscol potolit şi în îngheţ

când înţeleg că nu există cale,

că totu-i fără rost şi fără preţ,

că, rătăcit într-un amurg anost,

numai îngheţul sufletul îmi scurmă:

s-a dus şi umbra zilei care-a fost

şi s-a pierdut în beznele din urmă

*

Mulţumesc din suflet, pentru urări, prietenilor:

*

poetul Mircea Aanei, Sorin Ababei, jurnalistul Constantin Agafiţei, Dan Aghiorghicesei,  Lidia Catia Aioanei, Constantin Alexa, jurnalistul Nicu Amurăriţei, Răzvan Arhire, Asociaţia Multicare Suceava, jurnalistul Tiberiu Avram,

Anca Lucia Badiu, La Bomba lui Sorin Poclitar, Rodica Bucătariu, Mirela Butnariu,

pictoriţa Doina Catargiu, Dr. ist. Gabriel Cărăbuş, Cornelia Cernuşcă (mulţumesc şi pentru grafică!), Manuela Cristina Cimpoeşu, Ada Ciobanu, Dana Ciotină, prof. Gheorghe Cîrstian, Nina Gonta Coleaghin, jurnalistul Vichenti Cosma, jurnalistul Tiberiu Cosovan, Blondina Cozmaciuc, omul de afaceri Constantin Cozmaciuc, pictorul David Croitor, Mity Croitor, muzicianul Lucian Francisc Csibi („Relative”),

publicistul Dragoş Danubianu, Varvara Dima, epigramistul Ovidiu Donisa,

Mariana Ficiuc, Neculai-Marcel Flocea,

pictorul Carmel Georgescu, Angela Ghervan, jurnalistul Gabriel Ghincea, Teodora Gîlcă, Brânduşa-Maria Gîză, prof. unic. Mihai Gramaticu, Lăcrămioara Gromic, poetul Florin Procopie Guşul,

caricaturistul Radu Iaţcu, omul de afaceri Ioan Iftode,

umoristul Constantin Horbovanu, jurnalista Dana Humoreanu, Cătălin Huţu,

Luminiţa Ignea, prof. Virginel Iordache, Maria Laurenţia Ivănuţă,

Lăcrămioara S. Lăcrămioara, Nicolai Leizeriuc, Ioniţă Lucian, Lucel Lulciuc, Anca Lupaşcu,

poetul Ioan Manole,Vali Marian, Amalia Măcărescu, Cristina Melinte, mediator Constantin Mihalescu, Ovidiu Milici, Dan Constantin Moroşanu, pictorişâţa Viorica Ana Moruz, Florin Mucea (fiul regretatului Vasile Mucea), Maria Muha,

Liliana Nestor,

Florin Pascal, Constantin Paşcovici, Georgeta Pârâu, Vasile Pătrăucean, Corneliu Poienaru, Casandra Pânzar (fata lui PIM), marea artistă Mihaela Popescu,  Bogdan Popovici, muzicianul Vasile Constantin Purice („Semnal M” şi „Pegas”), Ovidiu Ardases Puşcaş,

jurnalistul Neculai Roşca, Cristina Rotaru, pictorul Dumitru Rusu,

George Sauciuc, poetul, prozatorul şi pictorul Constantin Severin, Manuela Silţer, Oana-Maria Sîrbu-Botezat, Cezar Slincu, publicistul Cezar Straton,

Liviu Şoldan, caricaturistul Florin Şuşinschi,

Adrian Tabarcea, Cătălin Taropa,  poetul-academician Vasile Tărâţeanu, Tauzend Mark, Gabriela Teişanu, Cezar Telescu, Silvia Tică, muzicianul Flaviu Tuliciu,

Dorina Ungureanu, artistul total Sorin Ursan-Delaclit, Alexandru Ursu-Bukowina,

Nicolae Verciuc, poetul Dr. Alexandru Ovidiu Vintilă,

jurnalista şi omul de afaceri Angela Zarojanu, poetul Vasile Zetu


Pagina 113 din 152« Prima...102030...111112113114115...120130140...Ultima »