Cântec pentru drumul cu maci: lui Iulian Moldovan

*

Iuțisem pasul, căci aveam de mers,

un drum frumos își răzlețise macii

lăsând să urce stele-n univers,

iar lângă mine au cântat copacii

a nu știu câta oară despre vise

născându-mă copac încă o dată

*

Mie să-mi fiu, prin cântece nescrise,

o creangă doar de roduri înstelată;

lumea râdea și-am râs și eu cu ea,

doar macii de la drum migrau spre zare

odihnitori și-am apucat o stea

vrând să-mi cioplesc această închinare

acolo unde universul e ursire

necontenită întru fericire.

*