Dragusanul - Blog - Part 857

Solidaritate sibiană cu Bucovina Rock Castle

Radio Deutschland 2

*

Aseară, m-a sunat doamna Mădălina Gabor, de la „International RADIO Deutschland” din Sibiu, ca să mă întrebe dacă sunt de acord să vorbesc, în direct, despre problemele Festivalului „Bucovina Rock Castle”, în emisiunea „În direct cu Alex” și am acceptat, cu toate că nici eu nu prea înțeleg de ce, după un succes precum cel al actualei ediții, se tot aruncă în mine cu pietre și se dorește confiscarea Festivalului „Bucovina Rock Castle”.

*

Timp de 50 de minute, am încercat și eu, și Alex (care va întemeia un festival de rock la Sibiu, începând din 2017), despre îndreptățirile generațiilor tinere la propria lor cultură, singura care, la nivel internațional, ne reprezintă cu cinste, în ciuda faptului că BOR și autoritățile încă mai practică agresiuni și o teroare post-Colectiv. Și nu vorbim doar despre nătângia a două-trei odrasle de protopopi sau de o nulitate, înșurubată politic în trândăveala culturală, care dă cu bale ideologice în stigmatul „Colectiv”, ci de tentativa reinstaurării cenzurii proștilor, mult mai periculoasă decât cenzura bolșevică, pe care o practicau, totuși, niște oameni inteligenți și, adeseori, înțelegători.

*

Cu participarea la dezbateri, am obținut, fără să o cer, un adevărat parteneriat din partea postului „International RADIO Deutschland” și cu festivalul sibian de rock, pe care Alex cu siguranță îl va transforma într-o realitate. Până atunci, reproduc, de pe site-ul postului de radio din Sibiu, o atitudine demnă și corectă (Buzincu nu-i decât un slugoi al protopopilor suceveni), cu întrebări nicidecum retorice, ci cu răspunsuri pe care avem obligația să ni le asumăm:

*

„Bucovina Rock Castle riscă să se “sufoce” sub mormanul de memorii depuse de prelații BOR ai Sucevei. Oare de asta s-a murit, în 1989? Pentru a schimba cenzura comunistă cu cenzura dictaturii BOR? De ce se tem reprezentanții BOR de muzica rock și de fanii acesteia? Ce putem face pentru a respinge aceste tentative de restrângere a libertății de a asculta muzica care îți place?”

*

 Radio Deutschland


Şutirea Festivalului Bucovina Rock Castle

buzincu www jupanu ro

*

Din 1997, când prefectul PD de Suceava, domnul Vasile Ilie, obligat de refuzul Sofiei Vicoveanca şi, apoi, al lui Adrian Dinu Rachieru, l-a numit director al Direcţiei judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu pe “ciobanul” din Voitinel Aurel Buzincu, pupincurismul a căpătat un nou sinonim, la Suceava, buzincurismul. Cu o probă de buzincurism clasic (vai de fundul preşedintelui Gheorghe Flutur) îşi începe Buzincu pledoaria împotriva Festivalului “Bucovina Rock Castle”, cerând capul lui Esop, ca în cunoscuta povestire populară balcanică:

*

Buzincu p 1

*

Aţi citit? “Asociindu-ne acţiunii Dvs. de schimbare a lucrurilor în bine, vă solicităm bunăvoinţa de a lua la cunoştinţă de conţinutul paginilor care urmează” – majoritatea cu poze de pe site-ul meu, deci le poate citi chiar şi Buzincu, care e deştept de diplomat, deşi nu pricepe nimic.

*

După lins cu buze moi, pe la potem după-loy, în care Preşedintele Flutur are “forţa activă a unei importante componente pedagogică“, “într-o pedagogie publică asumată“, Buzincu atenţionează asupra culorilor ucrainene ale stemei Consiliului Judeţean Suceava (sunt ani de zile, de când am atenţionat că stema este una neaoş galiţiană, dar n-am avut erudiţia buzincurismului şi mi-am răcit gura în pustiu), apoi trece la asaltul asupra Festivalului “Bucovina Rock Castle”, începând cu Tricolorul supravieţuitorilor de la “Colectiv”, inscripţionat cu “Găseşte-mă!” al lui Claudiu Petre, steag pe care trupa “Gray Matters” l-a adus la Suceava, pentru că o reprezintă şi pentru că regretatul Claudiu Petre este prevestitorul stigmatului comis de “bandiţii sub Tricolor” – precizez pentru analfabetul conf. univ. Buzincu că tocmai am citat din Zaharia Stancu (dacă am de-a face cu “Cefe de taur”!).

*

Buzincu p 2

*

Precum v-am spus, nu pricepe nimic, aşa că ataşează şi nişte poze care să ateste “sacrilegiul” minţişoarelor lui îmbâcsite de smoală (dacă nu merge cu satanismul, hai cu patriotismul!), şi anume:

*

Gray Matters 8 tricolor

Culise cu Tipa Aise Andi si Mihnea

Gray Matters 7 tricolor

*

Nu aţi uitat: “DRAPELUL DE STAT AL ROMÂNIEI se poate modifica în orice fel. E nevoie doar de un concert de rock şi de o responsabilitate de felul celei a organizatorului acesteia“.  Şi continuă, la fel de îmbâcsit la minte, dând întâi în mine, care, din nefericire, nu am nici o îndreptăţire la acel sacru simbol al tragediei româneşti, şi terminând cu “tinerii care stau înghesuiţi pe un gard, cu ţigara şi paharul de bere în mână, sub drapel“, enervat ipochimenul pseudo-universitar de faptul că m-am revoltat împotriva ţinerii altor zeci de copii, timp de un ceas şi jumătate, pe platoul torid al Cetăţii, după obişnuinţa de a avea la cherem elevii, specifică învăţământului românesc:

*

Buzincu p 7

*

Urmează, incriminatoare, următoarele fotografii (copia denunţului lui Buzincu, pe care o am, e în alb-negru):

*

Alegoria Bucovina Rock Castle

Public 10 cu Laura

Public 1

Public 7

*

Următoarea pagină este cea cu admiraţia mea pentru gestul lui Bin Laden de a-şi cumpăra bilet şi, implicit, brăţară de acces, în comparaţie cu sucevenii cu pretenţii, care ori preferau pleaşca vizionării gratuite a concertelor de pe platou, ori intrau prin cunoştinţe mai sus sau mai puţin sus puse. Şi iar dă în mine: “Iată ce şi pe cine aplaudă (în numele Centrului Cultural “Bucovina”?) organizatorul responsabil“:

*

Bin Laden

*

Şi de n-aş face-o, buzincuristule, chiar şi în numele Consiliului Judeţean Suceava, din moment ce bietul om, iubitor de muzică şi nu parazit cultural ca tine, chiar a preţuit investiţia din bani publici, cumpărându-şi bilet, din respect faţă de festival?

*

Imediat, adică în pagina 8, Buzincu formulează un “punct de vedere”, căci, vorba regretatului Aurelian Ciornei, “în democraţie, cultu-i liber; din păcate, şi incultul”, prin care îl ia pe Gheorghe Flutur la răspicat: “Trebuie definitiv lămurite nişte lucruri: ori avem de a face cu acţiuni culturale finanţate din bani publici şi pe care le organizează salariaţi ai unor instituţii publice – caz în care se manifestă peste tot cuvenitul respect faţă de situaţie, ori avem proiecte private şi răspundere (inclusiv libertăţi de comportament), în consecinţă“.

*

Apoi se ia Buzincu când de blogul meu, când de panourile cu care am încercat să contracarez firea pleşcară a sucevenilor, dar fără succes (le-am îngrădit libertatea la pleaşcă), şi pe care le acoperisem cu imagini din colecţia “Illustriertre Bukowina”, în care sunt şi tipologii arhitecturale şi umane preluate şi din monografia Galiţiei imperiale, şi din cele trei monografii ale Ungariei, tipologii pe care le preluasem în baza informaţiilor călătorilor străini, care mărturiseau că portul slovacilor, al rutenilor şi al românilor este identic, primele două fiind mai frumoase, datorită ornamentaţiilor. Şi cum din Ardeal şi din Galiţia au venit numeroşi emigranţi, care şi-au pus amprenta pe stilul “poporal” bucovinean, am considerat că e bine să ştie şi savanţii buzincurişti, inclusiv Buzincu, cum că altfel arătau costumele ucrainenilor, de pildă, şi nu ca balşoi-teatristele costumaţii cu şalvari ai trupelor pseudo-ucrainene din judeţul Suceava.  În ce priveşte iconografia bucovineană, oricine poate citi, pe acest site, “pictori şi sculptori bucovineni” şi se va convinge că am adus în vremurile noastre lucruri de mult uitate. Dar asta este altă problemă, folosită şi de Buzincu ca umplutură. Problema lui, problema unui individ care nu a lăsat urme ale trecerii lui pe pământ (am distribuit două articole vechi ale lui Sandrinio Neagu, din care suficienţa lui Buzincu radiază exemplar), sunt eu, care apăr, an de an, cu încrâncenare dreptul generaţiilor ce vin la propria lor cultură, şi nu la “pedagogia” de cioban din Voitinel al lui Aurel Buzincu – chestia cu ciobanul, din pagina care urmează am luat-o:

*

Buzincu p 11

*

Acesta este, în linii mari, noul denunţ PDL împotriva Festivalului “Bucovina Rock Castle”. Am deranjat popimea legionară, dar am deranjat şi plutocraţia judeţeană, refuzând să accept cenzura asupra deciziilor unui juriu format din muzicieni rock de primă mână.

*

“Bucovina Rock Castle” a crescut, de la an, la an, iar în 2016 a însemnat un adevărat triumf. Ceea ce probează că noi, organizatorii, ne-am făcut pe deplin datoria. Şi-atunci, care-i problema buzincuristului Buzincu? Festivalul, care ar trebui “încredinţat” unor particulari sau măcar condus de altcineva. Nu aveţi decât, luaţi-l, trepăduşilor!

*

În vremea asta, pentru că nu vrem distrugerea Festivalului “Bucovina Rock Castle”, ci doar apărarea demnităţii lui, se lucrează la concepţia ediţiei de anul viitor, cu două scene de concerte. Aşa procedăm în fiecare an, pentru că, dacă nu am avea ediţia următoare pregătită până în 1 septembrie curent, costurile festivalului s-ar dubla. De la Cluj-Napoca şi de la Bucureşti deja se tatonează trupele pe care nu eu, ci muzicieni care v-au mulţumit sufletele până acum, le-au ales. Nu ne va lua nimic prin surprindere, nici datoria de a face şi ediţia următoare, nici îndepărtarea noastră de la conducerea festivalului pe care noi l-am întemeiat. Cu bani publici, dar şi ai familiilor celor vreo cinsprezece mii de tineri care au nevoie de festival. Din păcate, tot din bani publici se plăteşte lefoiul buzincuristului denunţător, deşi nu a făcut şi nu face nimic. Un trântor al spiritualităţii şi atât.


Mâine vor distruge Bucovina Rock Castle

MAINE VOR DISTRUGE BUCOVINA ROCK CASTLE

*

Mâine, am de făcut faţă unei avalanşe de memorii, cică puse vraf în sarcina Centrului Cultural “Bucovina” de către toţi cei în care plesneşte rânza de obidă că există un tineret care îşi revendică propria lui cultură. Parazit cu parazit şi-au dat mâna, vrând să distrugă nu numai “Bucovina Rock Castle”, dar şi acest site, în care încerc să adun mărturii despre noi, scâşnind rar împotriva proştilor. Centrul Cultural “Bucovina” nu trebuie să răspundă pentru deciziile mele, mai ales că mi le asum cu fruntea sus. Sus şi luminată de bucuria a mii şi mii de tineri.

*

Cum nu am de gând să admit cenzura nefăcătorilor de nimic, nici acum, nici în viitor, cum nu vreau să  şovăi şi să-mi negociez libertatea, durată pe jertfa celor care au căzut în 1989 (cum aş putea îndrăzni să scuip pe sângele lor?), sunt pregătit să mă las ucis, dar nu îngenunchiat. Vor să distrugă “Bucovina Rock Castle” sau să o confişte, nu-i bai. Tocmai am vorbit cu Mihnea Blidariu şi cu fiul meu, Andi, şi ne-am înţeles să ne retragem în glorie şi să desfiinţăm noi “Bucovina Rock Castle”, dacă preşedintele Flutur va fâlfâi din izmene în faţa ăstora, în faţa pigmeilor buzencarzi şi buzenfunduri popeşti. Facă ei alt festival de rock (titulatura “Bucovina Rock Castle” îmi aparţine, cu dovezi!), căci mie, lui Mihnea şi lui Andi deja ne e greaţă – vorba ultimului cântec din concertul de la foişorul din parcul Sucevei (postat, în dreapta, sus).

*

Noi am dăruit Sucevei un vis împlinit. Şi nu se va uita niciodată lucrul acesta. În 2016, Festivalul “Bucovina Rock Castle” şi-a continuat ascendenţa spre un minunat triumf. De ce nu am deveni, deci, victimele lucrului bine făcut şi necesar? Chiar dacă ne va sacrifica dubiosul prezent, nu-i nimic, noi am gustat din lumina viitorimii şi suntem fericiţi. Aruncaţi cu pietre în noi, neprihăniţilor (citat dintr-un poem de Călin Ciobotar-Pascal), dar aveţi grijă să nu vă nimerească, în cădere, drept în miruri!

*

Începând de mâine, iar se vor năpusti potăile spre nădragii mei. S-au mai văzut maidanezi care au ucis oameni, de ce n-ar proceda aidoma şi maidanezii sutanişti şi politruci?


1848: Împrumutând imaginea poetică a poporului său

D2

*

Jocuri, dansuri populare, muzică. Jocurile şi distracţiile favorite ale ţăranilor moldo-valahi, luptele ciobăneşti, dansurile celor de la munte sunt de asemenea cele reînnoite ale romanilor. Sunt două dansuri naţionale în Principate, hora şi jocul căluşarilor. După toate aparenţele, acesta din urmă este vechiul dans al preoţilor lui Marte. Dansatorii aveau un templu, pe colina Quirinale; în idele lui Aprilie, ei executau – recitând rapsodii de abia inteligibile, pe vremea lui Horaţius – dansuri, pe care le conducea un şef sau vates. Azi, dansatorii români poartă, ca şi romanii, două curele, împodobite cu nasturi de alamă, care se încrucişează pe umeri şi din care una reprezintă banduliera; la sfârşitul lui aprilie sau după Rusalii, ei îşi încep dansul, considerat sacru, intervin rotind ciomege şi scuturi, pe care le lovesc făcând mare gălăgie şi numesc pe cel care-o conduce, vătaf. Alţii văd în aceste simulacre războinice o amintire privind răpirea Sabinelor.

*

Hora aminteşte întrutotul carul roman, aşa cum este văzut pe basoreliefurile antice. Dansatorii, bărbaţi şi femei, se prind de mâini şi formează un cerc, în mijlocul căruia se află muzicanţii (lăutari); apoi se rotesc, legănându-şi braţele şi îndoind un picior, în timp ce, cu celălalt, fac un pas, fie în faţă, fie înapoi, se apropie, rând pe rând, şi se îndepărtează de centru, pentru a strânge sau lărgi cercul. În timpul acestor evoluţii, a căror încetineală şi uniformitate dau horei un caracter de indolenţă şi de fatalitate, în completă armonie cu specificul melancolic al poporului român, unul dintre lăutari cântă, acompaniind dansul. Aceste cântece poartă de asemenea numele de hore.

*

Există, de asemenea, jocul numit brâu, tot atât de viu şi rapid, pe cât este hora de lentă şi monotonă. Dansatorii se ţin toţi, cu mâna stângă, de brâu, iar mâna dreaptă se sprijină pe umărul vecinului lor; ei încep, mai întâi, încet şi, puţin câte puţin, cresc măsura la o iuţime de neînchipuit.

*

Orchestra ambulantă, alcătuită din ţigani, care merg din sat în sat, ca şi vechii menestreli, este formată, de obicei, dintr-o vioară, un nai şi o cobză, un fel de mandolină cu corzi metalice. Şeful trupei cântă melodia la vioară; naiul reproduce, în sunete ascuţite, părţile melodiei cele mai pasionate; cobza alcătuieşte başii, de obicei o ţine cel mai bătrân dintre artiştii ţigani, care execută, pe acest instrument, acompaniamentele cele mai dificile, cu o îndemânare uimitoare.

Câteodată simpli săteni alcătuiesc orchestra, folosind buciumul (un fel de goarnă din lemn de cireş) sau fluierul, un flaut lung şi drept, tovarăş indispensabil al păstorului român.

*

Arii şi cântece populare. Caracterul şi ritmul muzical al ariilor româneşti este foarte greu de priceput, dacă nu se ascultă în ţară, interpretate de înşişi artiştii păstori sau ţigani. Totuşi, studiindu-se îndeaproape deosebirile dintre ele, acestea pot fi împărţite în patru categorii.

Cântecele bătrâneşti (arii ale baladelor),

Doinele,

Cântecele de lume (romanţe).

Cântece de joc, sau arii ale dansurilor, printre care sunt cuprinse şi horele.

*

Baladele sunt mici piese care preamăresc faptele strălucite ale principilor sau ale eroilor populari ai românilor. Ţăranii din Carpaţi, care sunt adevăraţi barzi români, păstrează valoroasa amintire a acestor arii şi cântece naţionale, pe care un tânăr poet moldovean, domnul Vasile Alecsandri, le-a cules, de curând, traducându-le şi în franceză.

 *

Doinele sunt mici piese muzicale, în versuri, care se aseamănă cu cântecul truverilor, când este tandru, şi cu liedurile germanilor. Doina este inspirată de dor, acel sentiment nedefinit, care aparţine, în acelaşi timp, regretului, speranţei, durerii şi dragostei şi care, se spune, ucide pe cel care a fost cuprins de el. Se cântă pe un ton lent şi duios, într-un ritm muzical cu totul neregulat, lungind sunetele cântecului şi grăbind pe cele ale strigăturilor. Sentimentul de vagă melancolie, de care aceste arii sunt pline, este de aşa natură, încât nu le uiţi, odată ce le-ai ascultat. Adesea, călătorul, la intrarea în Carpaţi, aude, de departe, o doină, a cărei melodie este cântată de o singură voce de femeie; dominat de farmecul necunoscut, el se opreşte şi, fără să vrea, apleacă urechea pentru a asculta aceste suspine ale muntelui.

*

Cântecele de lume sunt melodii adaptate la poezii mai recente decât baladele şi doinele, ele deosebindu-se prin aceea că sunt cântate într-un ritm mai rapid. Ele servesc, de asemenea, drept melodii pentru dans. Melodiile destinate exclusiv acestuia din urmă poartă numele generic de cântece de joc.

*

Există cântece populare, cu un caracter întru totul religios; sunt denumite colinde. În ajunul Crăciunului şi de Anul Nou, grupuri de copii parcurg oraşele şi satele şi se opresc în faţa ferestrelor caselor, pentru a cânta diferite cântece cunoscute din vremuri vechi, precum: Florile dalbe. Plugul etc. Sunt colindele de Crăciun ale Evului nostru Mediu.

*

Cântecele populare nu ni se înfăţişează doar ca nişte creaţii poetice de prim ordin, ele constituie, totodată, expresia cea mai completă şi cea mai sinceră a geniului poporului român. Ele poartă mai ales amprenta plină de vlagă a originii sale latine.

*

Parcurgeţi baladele culese de Alecsandri şi vă veţi găsi în plină mitologie. Soarele vă va apare, ca pe vremea lui Ovidiu, sub aspectul unui tânăr cu cosiţe aurii, purtat într-un car tras de nouă bidivii iuţi. Pan nu a încetat să alerge după fete în pădure. Recunoaşteţi, de asemenea, zeii din legendă, canonizaţi sau feminizaţi de creştinism; Sfânta Joi (Jupiter), Sfânta Miercuri (Mercur), Sfânta Vineri. Dacă Naiadele au fugit de pe solul României, poezia populară le personifică prin calitatea apelor lor. Astfel, sursa de apă minerală de la Mehadia, din Banatul de Timişoara, este reprezentată sub figura unei tinere, albă, blândă, atrăgătoare, ascunsă în umbra unei stânci.

*

Aceleaşi balade, mai ales cele care aparţin unei epoci mai recente, sunt, în acelaşi timp, dovada unei prejudecăţi inerente, într-un fel, spiritului ţăranului român, pe care-l puteţi vedea domnind, de la un capăt, la celălalt al principatelor. Toate calamităţile, toate nenorocirile, cărora România a căzut pradă, holera, foametea, molimele, lăcustele au venit de pe cealaltă parte a Prutului; şi, în frica sa superstiţioasă, el atribuie apariţiei ruşilor, la malul acestuia, aceleaşi prevestiri sinistre, pe care a dovedit-o, la Roma, sosirea unei comete. De asemenea, Prutul este, pentru el, râul blestemat, Kokytos, cu ape negre, care separă malul infernal de raiul din România, cum îşi numeşte pământul natal. Dovada o constitui frumosul Cântec al Prutului, care răsună, ca un blestem, dintr-o extremă în cealaltă a României.

*

Nu bănuie ignorantul român, iar savanta Europă cu atât mai mult nu ştie că, pe partea malului blestemat, există fraţi de acelaşi sânge, că România nu se termină în munţii care le mărginesc vederea, că peste munţi, până în inima Ungariei, că peste micul pârâu care-l separă de Bucovina, ca şi peste Dunăre, până la marginile Macedoniei şi peste Prut, până la Nistru, munţii şi văile, câmpiile şi malurile râurilor sunt locuite de oameni a căror rasă este a sa, a cărui limbă, religie, obiceiuri sunt ale sale şi care, ca şi el, oricare ar fi stăpânul pământului pe care păşesc, răspund trecătorului care-i întreabă: „Sunt român?”.

*

Sunt, astfel, opt milioane şi mai bine de români, aşezaţi compact în Moldo-Valahia, Ungaria, Basarabia şi în ţinuturile adiacente, fără a mai vorbi de coloniile răspândite, în grupuri, peste Dunăre şi Nistru, deci opt milioane de români, ai căror strămoşi, aşezaţi ca santinelele la porţile lumii barbare, au suportat, fără a se clinti, şocul invaziei, servind ca zid de apărare imperiului roman.

*

Cine ar împiedica de a reînnoi, în zilele noastre, această politică, pregătind principatele dunărene pentru rolul pe care l-a îndeplinit Dacia după Traian? Împrejurările au rămas aceleaşi; nu sunt de schimbat decât numele şi vremurile. Ce rezistenţă n-ar opune invaziei slavismului o masă compactă, compusă din opt milioane de indivizi de origine latină, dacă celelalte naţiuni ale Occidentului ar recunoaşte, pe faţă, comunitatea de rasă şi interese, care leagă destinul lor de al acesteia? Ce garanţie de stabilitate, pentru menţinerea echilibrului în Europa, decât această Românie, atât de generos înzestrată de providenţă, dacă, împrumutând imaginea poetică a poporului său „diversele ramuri ale stejarului, împrăştiate în jurul vechiului trunchi, şi-ar relua vechiul lor loc pentru a reface arborele măreţ, nobilul rege al pădurii!” (Ubicini, Jean Henri Abdolonyme, în Călători străini despre ţările române în secolul al XIX-lea, Serie nouă, vol. V – 1847-1851, Bucureşti 2009, pp. 282-285).


Tinerii văd artă, acolo unde sutanele văd satane

1 Luna Amara public 20

*

Unul dintre miile de tineri, care au participat la spectacolele “Bucovina Rock Castle”, a spart embargoul asupra comentariilor pe site-ul meu (probă de inteligenţă şi de profesionalism) şi mi-a scris, cu discernământ imaculat, despre valoarea dumnezeiască a muzicii pe care generaţiile ce vin o preferă:

*

“Nu folosesc facebook, aşa că am vrut foarte mult să vă mulţumesc pentru concertul organizat şi pentru faptul că aţi reuşit să aduceţi “Dark Funeral” în ţară! Deşi i-am văzut şi anul trecut, în Bucureşti, imi era imposibil ca, după “Rockstadt”, să nu merg în orasul natal, Adjud, şi, de acolo, să aştept liniştit să mai bat câteva sute de km, pentru a-i vedea din nou! Sper din tot sufletul s-o ţineţi tot aşa, iar la anul să ne revedem cu măcar o trupă la fel  (Marduk, Behemoth, Belphegor, Watain, Abbath)! Biletul foarte ieftin, berea la fel… felicitări şi sper ca “Bucovina Rock Castle” să devină un alt “Rockstadt”, festival la care nu pierd nici o ediţie!”.

*

Ce pot eu să spun eu, când preşedintele Gheorghe Flutur, sub presiunea protopopilor, e gata să “aprobe” liste, în locul juriului de profesionişti, de la care aşteaptă o primenire spirituală, care să culmineze cu rockul sacru al corului de la Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi cu “priceasnele” îndrăgiţilor săi artişti ai poporului de ţărani la minte şi de erudiţi ai gâtlejului.

*

Ce pot să spun eu, când niciodată nu putem miza pe un buget sigur, prin care să îndrăznim să acoperim toate gusturile, dar să şi înlesnim o educaţie muzicală, într-un oraş sufocat de haida-dâra-n Bucovina, / lungu o şutit slănina / ca să facă trei sarmale / pentru noi electorale?

*

Ce pot să spun eu, care nu prefer un anume gen rock (dar, când simt că e artă, îmi vibrează sufletul), ci doar mă supun, cu părintească înţelegere, îndreptăţirii tinerilor la o cultură proprie?


Pagina 857 din 1,486« Prima...102030...855856857858859...870880890...Ultima »