abia apuc să îi ascund în sânge

Desen de BOA

trezit de corbi, am vrut să-nchid fereastra,

dar am ghicit în beznă nişte orbi

cum furişau iluzii în albastra

întindere de dincolo de corbi

şi am strigat: trimite, Doamne, zorii

şi fă lumină-n Cer şi pe Pământ!,

iar orbii de pe strunele viorii

au risipit în bezna lumii vânt

să nu îl pot vâna şi nici răpune,

să uit fereastra pururea deschisă

să se dărâme flacăra-n cărbune,

iar lumânarea ce mi-a fost ucisă

drept trup de ceară vântului menit

s-o modelez cât încă e fierbinte

cu degetele altui asfinţit

pe care şiroiesc nişte cuvinte:

ia seama, Doamne, lumea ta de orbi

cu bezne grele sufletul îmi strânge,

iar somnul raţiunii naşte corbi,

abia apuc să îi ascund în sânge

Poezie de ion dragusanul No Comments Sep 16

1842: alte bucate boiereşti din Moldova

Nr. 14. Pârjoale cu sardele

Ia un but de oaie şi faci pârjoale, sau le faci de costiţe, apoi iei douăsprezece sardele spălate, curăţite, şi le toacă cu pătrunjel şi tare subţire, şi apoi iei tocătura aceea şi o întinde subţire pe pârjoale, apoi o pune în tigaie şi stoarce peste dânsele zeamă de la o lămâie, cincizeci dramuri smântână (un dram – 3,18-3,23 grame, deci puneţi 170 grame – n. n.), le acoperă şi le pune jeratic deasupra şi fierbe până când faci friganele de franzelă, apoi iei creieri de la un miel, îi curăţa şi în toci bine cu pătrunjel, şi cu piper şi sare, să le prăjească cu puţin unt, apoi să întinzi aceasta pe franzelă şi să pui altă franzelă deasupra; apoi aşează pârjoalele pe farfurii şi fă garnituri împrejur cu sardele.

Nr. 15. Jambon cu friganele

Ia o bucată de jambon şi o pune, de cu seară, în apă, apoi o tai felii subţiri şi o pune într-o tingire, şi pune o litră (250-300 grame – n. n.) de zeamă şi un pahar de vin alb, puţin pătrunjel verde, puţin arpagic şi piper pisat; aceasta să fiarbă până s-a muia jambonul, zama însă să nu fie sărată, să fiarbă până va scade bine, apoi prăjeşte felii de franzelă şi toarnă salce (lichidul rămas de la fierbere – n. n.) deasupra, apoi faci garnitură sau de cartofi prăjiţi, sau de ciuperci.

Nr. 16. Hulubi în papiloturi

Ia patru sau cinci hulubi să-i curăţi, şi îi taie în două, în lung, le pune sare şi îi bate cu muchia cuţitului, ca să se lăţească puţin, şi apoi iei pătrunjel verde, ceapă şi ciuperci şi maiurile (măruntaiele – n. n.) hulubilor, şi câteva sardele, piper, şi să le pisezi toate la un loc, apoi ia slănină şi o tai în frunze, subţire, apoi pune hulubii pe o hârtie albă şi pune frunzele cele de slănină pe hârtie şi întinde dinăuntru umplutură, şi pe deasupra iar slănină, şi aşa toate, şi să tai hârtia frumos, apoi îi pui pe un grătar uns cu unt şi îi frigi încet, până se gătesc (NOTĂ: folosirea hârtiei, pentru rumenire înăbuşită, inclusiv pe cărbuni, am mai prins-o, în copilărie; hârtia albă se impregnează cu grăsime şi cu apă şi devine ignifugă, carnea sau cârnaţii frigându-se, astfel, înăbuşit şi în suc propriu; la urmă, se îndepărtează foaia de hârtie şi se descoperă cea mai minunată friptură, şi care nu are grăsime, în ciuda folosirii unor felii subţiri de slănină, care şi ele de fapt fierb şi se rumenesc în suc propriu – n. n.).

Nr. 17. Hulubi înăduşiţi

Ia doi-trei hulubi, îi grijeşti, şi-i aşează bine şi frumos, punându-le sare, şi aşează în fundul tingirii câteva frunze de slănină, şi ceapă tăiată în frunze (rondele – n. n.), şi morcovi asemenea, şi pune hulubii deasupra şi lasă de şed înăduşiţi până se rumenesc, apoi îi pune zeamă de carne şi puţin oţet, puţină coajă de lămâie şi piper întreg, şi lasă de fierbe bine, apoi strecoară prin sitişcă, pune puţin piper, două linguri smântână şi pune puii de hulub înăuntru şi îi lasă să fiarbă bine, şi, făcându-le împrejur o cunună de hamut (un „gâtar” de garnitură – n. n.) sau altă, le dă la masă.

Nr. 18. Raci înăduşiţi

După ce speli racii bine, pune o bucăţică de unt în o tingire, de se înfierbântă, şi pune o mână de pătrunjel verde, tăiat mărunţel, şi apoi pune şi racii întregi, sare, şi îi lasă puţin să fiarbă înăduşiţi, şi apoi le pune o lingură de smântână şi îi laşi până scad.

Nr. 19. Ouă umplute

Zece ouă să le răscoci (se fierb tarei – n. n.), şi apoi să le tai în două; fiind întâi curăţite, apoi să iei codiţe de raci, tăiate mărunţel, o franzelă, luată coaja şi muiat miezul cu puţin lapte, şi pui în piuliţă (se poate şi în maşina de carne, şi în mixer – n. n.) racii, franzela, un ou întreg (crud, cu albuş şi gălbenuş – n. n.) şi cinci linguri de smântână, să iei o bucăţică de unt de raci; acestea toate să se piseze bine la un loc, apoi iei puţini raci tăiaţi, pui în tigaie puţine ciuperci tăiate, puţin pătrunjel hăcuit, puţină mazăre verde şi puţin unt de raci, şi le fierbi înăduşite până ce scad, apoi le laşi de se răcesc şi le amesteci cu celelalte la un loc, şi pui, pe jumătate, într-un calup uns cu unt, şi aşezi ouăle cele tăiate, şi deasupra pui cealaltă jumătate, şi o dai în cuptor.

Nr. 20. Spanac de curechi vânăt

Întâi se spală curechiul tare bine şi-l opăreşti de două ori cu apă clocotită, apoi îl pui de fierbe moale, şi, strecurându-l, îi faci rumeneală de aia galbenă, de făină cu grăsime, şi, tăind curechiul tare mărunţel, îl pui înăuntru, în rumeneală, ca să se prăjească bine, apoi îi pui două polonice de zeamă de carne, punând piper şi sare, o bucăţică zahăr, două linguri smântână, castane pe câte vrei, şi să-l laşi să fiarbă puţin, şi apoi îl pui pe farfurii, făcând garnitură împrejur cu cârnaţi sau pârjoale.

BUCATE BOIEREŞTI DIN MOLDOVA No Comments Sep 15

deasupra lumii, pasărea de fum

Desen de Nicolae Crasi

mi-a fost ursit un munte să mă nasc

şi să mă frângă soarele în două:

să pot păzi şi stelele ce pasc

prin preajma lunii picurii de rouă,

să mă hrănesc cu soare uneori

şi să îndur o foame de lumină:

mi-a fost ursit să stau sub căpriori

cu nourii ce altcuiva se-nchină

şi să arunc în bezna lor primară

cu pietrele uitate prin astral

de călătorii care se-nfăşoară

în mantiile altui ideal

şi să nu-mpart cu ei aceeaşi pâine

şi să nu calc pe urmele subţiri,

să nu mă prăbuşesc doar într-un mâine

în care zac trecutele iubiri:

mi-a fost ursit cuvântul drept povară

şi drept alean vindecător pe drum,

de-aceea simt cum nourii omoară,

deasupra lumii, pasărea de fum

Poezie de ion dragusanul No Comments Sep 15

15 septembrie, ziua îngerului meu ocrotitor

Soarta mea norocoasă a făcut ca, în urmă cu peste două decenii, să-mi scoată în cale bunul Dumnezeu nu doar un prieten, ci şi un înger ocrotitor. Un om care îmi dă siguranţă, pentru că ştiu, simt cu fiecare zvâcnet al sângelui, că niciodată nu m-ar abandona. Se numeşte Gheorghe David, este inginer fizician şi, datorită cunoştinţelor temeinice dobândite în facultate, un reputat om de afaceri, împreună cu Daniel Tănase – celălalt înger ocrotitor al soartei mele pământeşti.

Modest până peste poate şi cu un bun simţ înnăscut, Gheorghe David îmi tot reproşează exagerări, atunci când mă deschei la suflet şi-i spun cât de mult înseamnă el pentru existenţa mea.

Fără el şi fără Daniel Tănase, drept aură, aş fi vulnerabil uneori şi nu mi-aş mai asuma crezurile cu atâta îndărătnicie. Fără ei, în preajma şi în sufletul meu, m-ar zdrobi pietrele şi m-ar răni ierburile, iar frunzele toamnei mi-ar strivi lumina ca nişte lespezi de plumb.

De regulă, nu prea observ trecerea zilelor, ba mi s-a întâmplat să-mi aduc aminte că am trecut într-un alt an, la vreo două săptămâni după ziua mea de naştere.

Nici Gheorghe David nu ţine la astfel de convenţii egolatre – pentru cei mai mulţi dintre noi, dar, deşi ştiu lucrul ăsta, mă grăbesc să-i urez Fericire. Pentru că, nu doar din punctul meu de vedere, o merită pe deplin.

Cronici sentimentale No Comments Sep 14

Mondenităţi ale vieţii cernăuţene

În ciuda legendărilor pe care le-a tot săvârşit istoria noastră triumfalistă, Bucovina istorică, deci Bucovina din vremea stăpânirii austriece, nu a avut nimic admirabil în ea, pentru că, datorită unei boierimi oportuniste, dominată de laşitate şi de umilinţă, nordul Moldovei se transformase într-un fel de voievodat călugăresc, în care limba română era considerată, de către însuşi marele ierarh, limbă diavolească, iar rusa, „limba pe care o înţelege Isus Cristos” şi pe care trebuia să o promoveze, prin predici, chiar şi „predicatorului Catedralei metropolitane, Ioan Procopovici, român, care, conform concursului, predică ruteneşte, de la întocmirea lui Hakman”, după cum depune mărturie însuşi Titu Maiorescu.

Exista o tradiţie a panslavismului călugăresc din nordul Moldovei, căruia „Alexandru Hurmuzaki, „un tânăr blond, care tocmai îşi terminase studiile de drept la Viena, prieten al libertăţii”, i se împotrivea discret, fiind „capabil de devotament şi prevăzător”, după cum scria, în 14 mai 1848, revoluţionarul polonez Piotr Butkiewics, în Cernăuţi, adresându-se unui cunoscut scriitor polonez al vremii.

Relatările de mondenităţi cernăuţene, precum cele din „însemnările zilnice” ale lui Titu Maiorescu, schiţează, cu tuşe sugestive, o aristocraţie râncedă şi plictisită, târându-se pe poteca zilelor cu „mode” nemţeşti, într-un veac sărăcăcios şi primitiv, în care cărturarul I. G. Sbiera, „bolnav de reumatism, sărac şi în mizerie”, abia supravieţuieşte, cu cei 7 copii ai săi, într-o căsuţă plină de „mizerie, fără perdele la ferestre, puţine paturi”, iar sora lui Eminescu, Aglae Drogli, joacă într-o trupă de diletanţi, împreună cu soţul ei, doar pentru a trăi cu adevărat şi a simţi că trăieşte.

Un Cernăuţi, capitală a unui voievodat călugăresc, vasal supus al Austriei, condus de un guvernator cu nevastă bogată, dar bolnavă mintal, cu epave ale boierimii de altădată (bătrânul baron Styrce, „alde Petrino”, „alde Christe” etc.), cu ceaiuri şi cu „souper”-uri, cu timp pierdut aiurea, într-o mondenitate pâcloasă şi greu de suportat.

Odată şi odată, dacă voi izbuti să adun toate mărturiile vremurilor, abia atunci voi putea scrie o carte adevărată despre Bucovina. Deocamdată, adun mărturii, şi, deşi nu-mi amintesc dacă am mai publicat sau nu relatarea lui Piotr Butkiewics, voi face un scurt recurs sentimental la segmentele de memorie Butkiewics şi Maiorescu.

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Sep 14