Unde este granița dintre popor și paraziți?

*

Niciodată nu am știut cu adevărat care este granița dintre popor (națiune nu am fost niciodată) și paraziții devenirii sale. De regulă, am opinat că „arendații” poporului (politicieni, ierarhi, funcționari publici, polițiști și magistrați) nu ar prea fi popor, deși conștientizam că nu am dreptate, cinismul lui P. P. Carp („Care popor? Vreți să spuneți că mulțimile care hălăduiesc pe stradă ar fi popor?” – cf. monografiei lui Constantin Gane, dar cu citare aproximativă) militând pentru o meritocrație a faptelor, și nicidecum pentru resemnarea mioritică, pe care o prețuiesc, pentru că o înțeleg. În fond, nici o ființă umană nu se naște resemnată, dar o strivesc convențiile sociale și istoria, tot așa cum și cei împliniți, în anumite epoci, își pot vedea urmașii călcați în picioare de prefacerile decadente ale viitorimii (de asta am și prezentat, în capitolul anterior, decăderea proprietarilor de moșii din Pleșești, licitațiile urmărind, în fond, doar recuperarea impozitelor pretinse de statalitate).

*

Încă neîntrezărind limitele, continuu căutarea de identități bucovinene, prin hățișurile mărturiilor oficiale, cu înaintările și permutările în funcții, din 9 noiembrie 1921, publicate în „Monitorul Oficial” din 10 octombrie 1921 (nr. 179), reținând că:

*

Emilian Prodanciuc, consilier superior la Tribunalul Suceava, se înaintează vicepreședinte al Tribunalului penal din Cernăuți, în locul lui Alexandru Popovici, trecut în retragere;

Ioan Sbiera, consilier la tribunalul Cernăuți, se înaintează consilier superior la același tribunal și al Judecatoriei ocolului Cernăuți, în locul lui Artur Mallek, pus în retragere;

Gheorghe Tarnavschi, consilier la Tribunalul Suceava, se numește consilier superior la Tribunalul Suceava, în locul lui Emilian Prodanciuc, înaintat la Tribunalul Cernăuți;

*

Victor Tomasciuc, consilier de tribunal și șef al Judecătoriei ocolului Vatra Dornei, se numește consilier la Tribunalul Cernăuți, în locul lui Ioan Sbiera, înaintat în funcție;

Cornel Popovici, consilier la Tribunalul Suceava, se permută, în aceeași calitate, la Tribunalul Cernauti, în locul vacantat;

Teoctist Barbier, judecător de district la Tribunalul Suceava, se înaintează consilier la Tribunalul Cernăuți, în locul lui Leo Löwner, destituit;

*

Abraham Steiner, judecător de district la Judecătoria ocolului Sadagura, se numește judecător de district la Tribunalul Cernăuți, în locul vacant;

Ludwig Löwy, judecător de district la Judecătoria ocolului Câmpulung, se numește judecător de district la Tribunalul Suceava, în locul lui Teoctist Barbier, înaintat;

Eugen Twers, judecător la Tribunalul Suceava, se înaintează judecător de district, în rangă superior, la același tribunal, în locul lui Cristi Saco, destituit, dar popular actor diletant al Reuniunii „Ciprian Porumbescu”;

*

Osias Plitter, judecător de district la Tribunalul Suceava, se permută, în aceeași calitate, la Tribunalul Cernăuți, în locul lui Erich Neuborn, pus în retragere disciplinară;

Constantin Negri, judecător la Judecătoria ocolului Câmpulung, se înaintează judecator de district la judecătoria ocolului Sadagura, în locul lui Abraham Steiner, înaintat;

Gheorghe Malcinschi, judecător la Judecătoria ocolului Câmpulung, se înaintează judecător de district, în rang superior, la aceeași judecătorie, în locul lui Ludwig Löwy, înaintat;

*

Ștefan Tomovici, judecător de district și conducător al Judecătoriei ocolului Storojineț, se numește judecător-șef al acestei judecătorii, în locul vacant;

Cornel Vlad, judecător la Tribunalul Cernăuți, se înaintează substitut la parchetul aceluiați tribunal, în locul vacant;

Adolf Mândreanu, judecător la Judecătoria ocolului Solca, se înaintează substitut de procuror la parchetul Tribunalului Suceava, în locut vacant;

*

Eduard Mogelnicki, ascultant la Tribunalul Suceava, se înaintează judecător, în rang superior, la același tribunal, în locul lui Eugen Twers, înaintat;

Rudolf Tetiva, ascultant la Tribunalul Suceava, se înaintează judecător la același tribunal, în locul vacant.

Isidor Spânul, ascultant la Tribunalul Cernăuți, se înaintează judecător la Judecătoria ocolului Câmpulung, în locul lui Gheorghe Malcinschi, înaintat;

*

Leo Matasor, ascultant la Tribunalul Suceava, se înaintează judecător la Judecătoria ocolului Câmpulung, în locul lui Constantin Negri, înaintat;

Adrian Nichitovici, ascultant la Tribunalul Cernăuți, se înaintează judecător la Judecătoria ocolului Solca, în locul lui Adolf Mândreanu, înaintat.

*

Prin același act, semnat de ministrul justiției, Mihai Antonescu (No. 4.498), primeau „titlul de consilier superior, în rangul VI”, magistrații Adolf Marin de la Tribunalul Suceava, Emilian Isopescul și Traian Sbiera, ambii de la Tribunalul Cernăuți.

În Fălticeni se află încă Tribunalul Suceava

*

„Prin graţia lui Dumnezeu şi prin voinţa naţională”, o imensă pustietate se întinde peste memoria românilor. O pustietate fără poteci, fără pâlcuri de verdeaţă în jurul unui izvor proaspăt, fără păsări cântătoare şi fără nici o rădăcină, care să-şi scoată scorburile la iveală măcar ici, colo. O pustietate şi fără pietre şi nici nu ai avea în cine şi de ce să le arunci. Dar eu ştiu că tocmai în această pustietate stau de veghe străbunii. Dacă nu pe pământ, în cer. Şi simt că e datoria mea să-i caut şi să le şterg colbul şi păienjenişul de pe nume uitate, cioplite în nicăieri, adăpostite în niciunde. E de datoria mea, pentru că sufletul meu tânjeşte după închinări fireşti, cu care să oblojesc suferinţe ignorate, pentru că am convingerea că fiecare nume aflat şi rostit va răspunde chemării şi omul cu nume regăsit mi se va aşeza, ostenit, la masă, ca să-mi povestească ce e de povestit, câte-n lună şi în stele. De asta m-am şi poposesc în perioada interbelică, în care mi s-au născut părinţii – tata în 1926, mama în 1933 –, cu convingerea că de acolo, din timpul naşterii lor, pot începe drumeţiile cu rost înspre rădăcinile noastre. Rădăcinile mele le ştiu, dar nu e suficient, dacă nu-mi va fi dat să regăsesc, trunchi cu trunchi, pădurile care i-au înveselit odinioară, dându-le puteri să păşească mai departe, dincolo de mine şi de cei care din mine se trag. Am utopiile mele, am credinţele care-mi dau putere de viaţă şi de moarte. Numai cei care nu trăiesc se tem de moarte, spunea un înţelept, dar adevărurile lui nu din scrieri le-am descifrat, ci din propriile mele rătăciri, îndelung premeditate.

*

Nu ştiu înspre unde voi răzbi, astăzi, şi nici pe cine va fi să întâlnesc în cale, dar sufletul mi-e îngreunat de gândurile abia mărturisite. Spun asta pentru mine, fără să-mi pese dacă mă crede cineva sau nu. Eu nu am de dat socoteală nimănui, eu doar mă caut, eu doar ridic un colţ de cer, ca să pot zări ierburile de dincolo. Va trebui să depăşesc graniţele Bucovinei, înspre timpul judeţului meu, şi să rătăcesc pe alte holuri de tribunal, pentru că doar în memoria tribunalelor mai există memorie românească, adică istoria măruntă, de sub temelia istoriei mari, dar vitregă întotdeauna, „prin graţia lui Dumnezeu şi prin voinţa naţională”.

*

La Fălticeni, e octombrie cu vârtejuri de frunzişuri galbene, plutind pe apele odihnitoare din megieşie. În Fălticeni se află încă Tribunalul Suceava al fostului judeţ Suceava, judeţ care înălţase perdele de fum, care să facă uitată Suceava cea adevărată, pierdută nevrednic şi fără împotrivire, odată cu cele mai însemnate morminte ale străbunilor. Lângă Fălticeni, e o moşie întinsă, Pleşeşti-Jacota, iar asupra acestor pământuri se încaieră interese ale vremelniciei care vremelniceşte doar generaţiile.

*

„Tribunalul Suceava, prin jurnalul din 4 octomvrie 1921, la cererea părţii creditoare „Obştea de arendare Olga şi Lt. Comandor C. Focşa”, prin reprezentanţii săi, Vasile Păduraru, Gh. Casandrei şi loan Petrescu, domiciliaţi în comuna Pleşeşti, judeţul Suceava, sediul „Obştei”, ordonând din nou vânzarea prin licitaţie publică a moşiei Pleşeşti-Jacota, din comuna Pleşeşti, judeţul Suceava, proprietatea dotală a doamnei Olga C. Focşa, cu autorizaţia soţului său, Lt. Comandor C. Focşa, şi uzufructuar dotal, ambii cu domiciliul ales în Fălticeni, la dl advocat Octav Zareau, pentru îndestularea ei cu suma de lei 40.000 capital şi procente de 7 % pe an, plus cheltuieli de urmărire şi onorariu, în baza actului de ipotecă rangul al II-lea, autentificat la Tribunalul judeţului Suceava, sub No. 1.095/921 şi investit cu formula executorie sub No. 78/921, sumă împrumutată de doamna Olga C. Focşa, cu autorizaţia soţului său, vânzare ce a fost amânată de tribunal, prin jurnalul No. 6.866 din 30 septembrie 1921, la cererea părţilor, pentru neprezentare de concurenţi.

*

A cărei descriere şi situaţie este următoarea: Moşia Pleşeşti-Jacota, din comuna Pleşeşti, judeţul Suceava, situată la o depărtare de 12 km de Fălticeni, având o suprafaţă aproximativ de 200 fălci sau 286 ha, partea rămasă neexpropriată, din care aproximativ 122 ha păşune şi fâneţe, 150 arătură şi 14 ha pădure mlodă, esenţă mesteacăn, carpen în creştere, ca atenanse pe moşie, are un coşar de nuiele vechi şi o şură, la punctul numit Coşere, un hambar de scânduri, acoperit cu şindrilă şi o căsoaie veche, se mărgineşte cu moşia proprietăţii Mecleşeu, la răsărit, cu ogoarele locuitorilor şi partea expropriată, la apus, cu moşia Davidel-Tatos şi Hartof, la miazăzi, iar la miazănoapte, ci moşia Vultureşti.

*

Pentru care se înştiinţează că vânzarea şi adjudecarea prin licitaţie publică va avea loc în pretoriul Tribunalului Suceava, în ziua de 25 noiembrie 1921, ora 12 din zi, începând licitaţia publică de la suma de lei 200.000, având ca sarcini şi împrejurări până acum, cunoscute, suma de lei 31.000, datoraţi în primul rang, cu actul No. 67/86, Creditului funciar Rural Bucureşti, cum şi dările la stat şi comună, prin percepţia circumscripţiei Pleşeşti. Sunt somaţi toţi cei ce au vreun drept de arendă, chirie, ipotecă sau alte privilegii, ca, înaintea adjudecării, să arate Tribunalului pretenţiile lor, sub pedeapsa de a nu li se mai ţine în seamă. / No. 3 681 / 1921, octombrie 14” (MO, nr. 162 din 21 octombrie 1921, p. 6763).

*

Informaţii, care ţin de memorie, în afară de situaţia vremelnică a unei moşii oarecare? Davidel-Tatos. Cine nu ştie de ce, nici nu merită să ştie.