Darul Corlatei pentru Naţiunea Poeţilor

*

De doisprezece ani, de când tot vin la Corlata, însoţit de poeţi români din ţară sau din diaspora sau de poeţi de prin Europa, corlăţenii ne întâmpină la fel, îmbrăcaţi în portul străbunilor şi cu sufletele vibrând de străvechi melodicităţi. Ne întâmpină cu pâine şi sare şi sunând din cornul de vânătoare, întru invocarea vremurilor nevremuite. Îi ştiu pe fiecare în parte, de la copii, până la cei cu doar puţin peste vârsta mea. Şi le sunt şi îmi sunt prieteni. Nu există localitate în judeţul Suceava, care să aibă peste 400 de iubitori de poezie şi de poeţi, precum Corlata.

*

În acest an, însă, aveam să mă fac de râs. Urma să înceapă darul Corlatei pentru poeţi, când o doamnă, nimerită în calea mea, m-a salutat, surâzând, clătinând din cap, iar eu, confundând-o cu cine ştie ce interpretă de muzică populară, i-am răspuns scurt şi am dat să mă îndepărtez. Doamna, însă, s-a pus în calea mea şi, privind-o contrariat, dar şi cu mai multă atenţie, am exclamat: “Bată-te norocul să te bată! Tu eşti, Violeta?”.

*

Da, era Violeta Ţăran, precum în poza de mai sus, primarul comunei Berchişeşti, primarul, cu recunoaştere prin diplomă oficială, al Naţiunii Poeţilor, cel mai bun şi mai luminat primar din judeţul nostru, la care ţin ca la propria mea fiică. Mai există o singură Violeta la fel de frumoasă, de inteligentă şi de bun organizator ca Violeta Ţăran, în acest judeţ, directorul Casei de Cultură din Vatra Dornei, Violeta Codorean.

*

Spre deosebire de ceilalţi bucovineni, care-şi încing suficienţa în blăni de dihor, corlăţenii, straşnici păstrători de datini şi de autentic, sunt descheiaţi la suflet ca şi Florin Piersic şi au darul unei prietenii ceremonioase, în care intri ca într-o sfântă taină, fără nici o ezitare.

*

În ediţia viitoare, când vom reface “Naţiunea Poeţilor” spre ceea ce a fost iniţial, Corlata, capitală a Poeziei Europene, se va număra printre puţinele localităţi în care vom merge. Ca să trăim. Ca să existăm. Şi iată de ce:

*

*

Wilhelmina, cetăţean al Naţiunii Poeţilor

*

Citindu-i, mereu, poemele în româneşte, după ce ea le rostea în hebraică, nu am prea avut prilejuri de a o fotografia pe Ziva Brandes-Sosak, scriitoarea care şi-a semnat cărţile de poezie şi de proză cu numele care i s-a dat, în vremea războiului, pentru a nu fi ucisă de ruşi, Wilhelmina. Familia ei din Lvov a sfârşit, în mare parte, după împărţirea Poloniei, în lagărele sovietice de muncă forţată, “mica fetiţă a războiului”, Wilhelmina, supravieţuind în mod miraculos, după o copilărie bântuită de înfometare, în care visa doar o valiză cu… turte. A mâncat turte abia acum, într-un motel de lângă Râmnicu-Sărat. A trăit, în Bucovina şi în Bistriţa, o poveste irepetabilă, concluzionând: “Tare frumoasă este ţara aceasta, dar voi, românii, sunteţi mai frumoşi chiar şi decât ţara voastră”. Nu exagera, pentru că mi-a spus vorbele astea la Corlata, acolo unde oamenii întrec în frumuseţe chiar şi minunata Bucovină.

*

Sorin Filip, cetăţean al Naţiunii Poeţilor

*

Tânărul nou manager al Centrului Cultural “Bucovina”, Sorin Filip, ne-a însoţit doar în capitala poeziei europene, Corlata (titlu conferit de poeţi din 11 ţări europene), pentru a acorda premiile anului 2016, ocazie cu care a dăruit celor trei laureaţi, Wilhelmina, Menachem M. Falek şi Alexandru Bartfeld, câte un cântec din viitorul lui album. A plăcut atât de mult, încât tinerii Corlatei s-au ridicat pentru joc, iar poeţii radiau de încântare.

*

*

Mihnea Blidariu, cetăţean al Naţiunii Poeţilor

*

Două cărţi de poezie şi un roman (“Play-list pentru sfârşitul lumii”), care au văzut lumina tiparului şi zeci de texte, ştiute de toată lumea, din repertoriul trupei “Luna Amară” fac din Mihnea Blidariu un cetăţean de onoare şi cu onoare al “Naţiunii Poeţilor”. Îndrăznesc să cred că generaţiile cu adevărat moderne ale României au spart lanţurile dogmelor primejdioase cu astfel de cântece, pentru a se bucura din plin de libertate. “Luna Amară” nu înseamnă totul, ci un reper important, pe calea contemporaneizării românilor, Mihnea Blidariu fiind măcar unul dintre românii care s-au trezit la timp şi definitiv.

*

*

Andi Drăguşanul, cetăţean al Naţiunii Poeţilor

*

Deşi nu şi-a premeditat un drum spre poezie, Andi, constrâns de compoziţiile sale rock, în care nevoia de text şi de spovedanie are alte semnificaţii, şi-a durat făgaş prin sonorităţile limbii engleze, surprinzându-mă, atunci când şi-a tradus textele pentru mine, cu amplitudinea discursului liric şi cu o prospeţime a imaginii surprinzătoare şi care îl obligă şi la premeditări. Numai că Andi nu concepe să existe în afara muzicii rock şi, în ciuda faptului că avem, împreună, o carte de poezie, “cântecele despovărării”, preferă veghea de menestrel în cetăţile “Naţiunii Poeţilor”.

*

*