Wilhelmina, cetăţean al Naţiunii Poeţilor

*

Citindu-i, mereu, poemele în româneşte, după ce ea le rostea în hebraică, nu am prea avut prilejuri de a o fotografia pe Ziva Brandes-Sosak, scriitoarea care şi-a semnat cărţile de poezie şi de proză cu numele care i s-a dat, în vremea războiului, pentru a nu fi ucisă de ruşi, Wilhelmina. Familia ei din Lvov a sfârşit, în mare parte, după împărţirea Poloniei, în lagărele sovietice de muncă forţată, “mica fetiţă a războiului”, Wilhelmina, supravieţuind în mod miraculos, după o copilărie bântuită de înfometare, în care visa doar o valiză cu… turte. A mâncat turte abia acum, într-un motel de lângă Râmnicu-Sărat. A trăit, în Bucovina şi în Bistriţa, o poveste irepetabilă, concluzionând: “Tare frumoasă este ţara aceasta, dar voi, românii, sunteţi mai frumoşi chiar şi decât ţara voastră”. Nu exagera, pentru că mi-a spus vorbele astea la Corlata, acolo unde oamenii întrec în frumuseţe chiar şi minunata Bucovină.

*