Darul Corlatei pentru Naţiunea Poeţilor

*

De doisprezece ani, de când tot vin la Corlata, însoţit de poeţi români din ţară sau din diaspora sau de poeţi de prin Europa, corlăţenii ne întâmpină la fel, îmbrăcaţi în portul străbunilor şi cu sufletele vibrând de străvechi melodicităţi. Ne întâmpină cu pâine şi sare şi sunând din cornul de vânătoare, întru invocarea vremurilor nevremuite. Îi ştiu pe fiecare în parte, de la copii, până la cei cu doar puţin peste vârsta mea. Şi le sunt şi îmi sunt prieteni. Nu există localitate în judeţul Suceava, care să aibă peste 400 de iubitori de poezie şi de poeţi, precum Corlata.

*

În acest an, însă, aveam să mă fac de râs. Urma să înceapă darul Corlatei pentru poeţi, când o doamnă, nimerită în calea mea, m-a salutat, surâzând, clătinând din cap, iar eu, confundând-o cu cine ştie ce interpretă de muzică populară, i-am răspuns scurt şi am dat să mă îndepărtez. Doamna, însă, s-a pus în calea mea şi, privind-o contrariat, dar şi cu mai multă atenţie, am exclamat: “Bată-te norocul să te bată! Tu eşti, Violeta?”.

*

Da, era Violeta Ţăran, precum în poza de mai sus, primarul comunei Berchişeşti, primarul, cu recunoaştere prin diplomă oficială, al Naţiunii Poeţilor, cel mai bun şi mai luminat primar din judeţul nostru, la care ţin ca la propria mea fiică. Mai există o singură Violeta la fel de frumoasă, de inteligentă şi de bun organizator ca Violeta Ţăran, în acest judeţ, directorul Casei de Cultură din Vatra Dornei, Violeta Codorean.

*

Spre deosebire de ceilalţi bucovineni, care-şi încing suficienţa în blăni de dihor, corlăţenii, straşnici păstrători de datini şi de autentic, sunt descheiaţi la suflet ca şi Florin Piersic şi au darul unei prietenii ceremonioase, în care intri ca într-o sfântă taină, fără nici o ezitare.

*

În ediţia viitoare, când vom reface “Naţiunea Poeţilor” spre ceea ce a fost iniţial, Corlata, capitală a Poeziei Europene, se va număra printre puţinele localităţi în care vom merge. Ca să trăim. Ca să existăm. Şi iată de ce:

*

*