abia apuc să îi ascund în sânge

Desen de BOA

*

trezit de corbi, am vrut să-nchid fereastra,

dar am ghicit în beznă nişte orbi

cum furişau iluzii în albastra

întindere de dincolo de corbi

şi am strigat: trimite, Doamne, zorii

şi fă lumină-n Cer şi pe Pământ!,

iar orbii de pe strunele viorii

au risipit în bezna lumii vânt

*

să nu îl pot vâna şi nici răpune,

să uit fereastra pururea deschisă

să se dărâme flacăra-n cărbune,

iar lumânarea ce mi-a fost ucisă

drept trup de ceară vântului menit

s-o modelez cât încă e fierbinte

cu degetele altui asfinţit

pe care şiroiesc nişte cuvinte:

*

ia seama, Doamne, lumea ta de orbi

cu bezne grele sufletul îmi strânge,

iar somnul raţiunii naşte corbi,

abia apuc să îi ascund în sânge