După Războiul pentru Întregirea Neamului

Hora Unirii, la Cernăuţi, în 28 noiembrie 1918

*

În 10 septembrie 1919, decretul regal pentru stabilirea pensiilor pentru participanții la război și pentru urmașii lor, prin consacrarea „prineipiul legiuitorului din 1877, principiu menținut și de legea din 25 martie 1894”, folosește, între ghilimele, formula „Războiul pentru Întregirea Neamului” (MO, nr. 119 din 14 septembrie 1919), preluată din presă și parcă din ce în ce mai lipsită de conținut, din pricina dificultăților de aplicare a unei legislații unitare și în provinciile noi.

*

În 27 septembrie 1919 (MO, nr. 130, pp. 7445/7452), se publică statutele Băncii Regionale din Cernăuți, afiliată Casei Centrale a Cooperației și a Împroprietăririi Sătenilor, din București, statut aprobat, prin Decretul Regal No. 4.209, din 12 septembrie 1919, și contrasemnat de Ministrul Agriculturii și Domeniilor, I. G. Duca.

*

În zilele de 2, 3 și 4 noiembrie 1919, în Bucovina (MO, No. 167 din 13 noiembrie 1919) au avut alegeri pentru Adunarea Deputaților din Bucovina, primii aleși bucovineni, sub sceptrul României Mari, fiind:

*

         În circumscripția orașului Cernăuți, au fost aleși independenții Teofil Simionovici (2.692 voturi), Dr. Vasile Marcu (4.212 voturi), Norbert Kipper (4.212 voturi) și Zaharia Voronca (2.080 voturi).

La Cuciurul Mare și Boian s-au impus membrii Partidului Democrat al Unirii George Băncescu din Cuciurul Mare (1.497 voturi) și Constantin V. Morariu din Boian (2.362 voturi), idependenții Niculai Mintencu din Cuciurul Mare (898 voturi) și Lazăr Ropcean din Boian (724 voturi) pierzând alegerile.

La Câmpulung și Dorna, au câștigat membrii Partidului Democrat al Unirii Iorgu G. Toma din Câmpulung (4.406 voturi) și Vasile Lițu din Dorna (2.398 voturi), independentul Ion Candrea din Dorna(786) fiind declarat învins.

La Coțmani, Orășeni și Sadagura, „democrații unirii” Josef Vihovici din Coțmani (1.802 voturi) și Dimitrie Țopa din Sadagura (2.187 voturi), precum și independentul Vasile Sniatinciuc din Orășeni (1.708 voturi) au fost declarați învingători.

La Gura Humorului și Solca, învingători au fost humoreanul Dumitru Gavrilescu (4.102 voturi) și solcanul Romul Reuț (3.368 voturi), amândoi candidați ai Partidului Democrat al Unirii.

La Vicov, Marginea și Rădăuți, Ion Nistor, candidând ca reprezentant, prin naștere, al Vicovului de Sus (4.156 voturi), dar și ca lider bucovinean al Partidului Democrat al Unirii, dar și colegii săi de partid, mărgineanul Dr. Vasile Bodnărescu (3.643 voturi) și rădăuțeanul bilcan George Tofan (3.472 voturi) s-au impus, fără probleme, în alegeri.

La Hliboca și Siret, scris, precum odinioară, „Sirete”, au câștigat Amfilochie Burac, „democrat al unirii” din Hliboca (3.457 voturi), independentul siretean Constantin Simionovici (1.190 voturi) și un alt „democrat al unirii”, sireteanul Aurelian Moldovan (2.747 voturi).

La Storojineț și Ciudei au biruit „democrații unirii” Dr. Aurel Morariu (3.502 voturi) și, respectiv, Vasile Ungurean (4.168 voturi).

La Suceava și Costâna, alți „democrați unioniști (aiurea!)!, Filaret Doboș, viitorul comandant al „arcășiilor” (4.065 voturi) și Mihai Cormoș (4.319 voturi) biruiau și sub aura României Mari.

La Vășcăuți, un fals „unionist”, Eudoxie Gribovschi (3.413 voturi) îl îndepărta din cursa spre privilegii pe independentul, Vasile Reus (523 voturi).

La Vijnița și Berhomet, „democrații unirii” Neculai Prelici (2.912 voturi) și Teodor Bujor (2.593 voturi) au câștigat alegerile.

La Ocna și Zastavna s-au impus independenții Ion Bloșca (717 voturi) și Dr. Florea Lupu (1.156 voturi), în dauna independentului Tihon Hacman (503 voturi).

*

Alegerile din 7 și 8 noiembrie 1919, pentru Senat, au fost câștigate de Iacob Hect (Cernăuți-oraș, 2.888 voturi), Teofil Simionovici (Cernăuți-județ, 2.696 voturi), fluierașul Nistor Andronicescul, din Fundu Moldovei (Câmpulung, 3.684 voturi), Victor Racoce (Coțmani, 3.687 voturi), Ion Stârcea (Gura Humorului, 2.872 voturi), Dr. Nicu Carabiovschi (Rădăuți, 2720 voturi, independenții Mihai Vicol, 2.371 voturi, și Teofil Constantinovici, 413 voturi, fiind înfrânți), Dr. Alexandru Hurmuzachi (Siret, 3.391 voturi, în dauna independenlui Vasile Popovici, 62 voturi), independentul Pavel Percec (Storojineț, 4.817 voturi, în dauna independentului Dr. Constantin Onciul, 266 voturi), minunatul Dr. Teofil Lupu, tatăl Octaviei Lupu-Morariu (Suceava, 4.751 voturi), George Conte Wassilko (Vășcăuți și Vijnița, 4.880 voturi) și idependentul Dr. Stanislaus Kwiatkovski (Zastavna, 1.510 voturi).

„Adevărurile eterne şi universale” ale românismului

*

România Mare, abia întemeiată, se confrunta cu mari probleme, ostașii români vărsându-și sângele prin Ardealul în care ungurii, obișnuiți de istorie să existe ca neam de învingători, nu se puteau împăca, sub nici un chip, cu noile realități. Regatul României își gestiona, în grabă, posibilitățile cu adevărat unificatoare, redistribuind personaje și persoane în funcțiile lui administrative și străduindu-se să domolească aspra cerbicie a unui tradiționalism al provinciilor, greu de contracarat. În teritorii, izbucniseră epidemii, inclusiv cea de tifos exantematic, „care bântuie cu furie” și se cereau, de la toți funcționarii, „sforțări afară din comun, motivate din lipsa mare de personal”. Inginerul inspector C. Răileanu era decorat, de Rege, cu „Crucea Regina Maria”, Clasa I, „pentru activitatea deosebită și priceperea cu care a lucrat pentru construirea spitalelor barăci în întreaga Moldovă, atât de folositoare pe timpul groaznicei epidemii (1916-1918)”. Mulți, mulți oameni primeau recunoștință publică pentru eforturile cu adevărat patriotice de a pune stavilă necazurilor, în vreme ce „situațiunea militară nu permite, pentru un moment, a se aplica și în Basarabia, în completul lor, legile de organizare și recrutare ale armatei, cu privire la constituirea unităților și serviciilor ce ar intra în compunerea marilor comandamente locale” (MO, No. 75, din 20 iulie 1919), probleme mari înregistrându-se și în Caliacra, și în Ardeal (lista de pierderi avea să cuprindă 3 ofiței și 99 soldați morți, 16 soldați răniți, 2 dispăruți și 2 prizoniei – cf. MO, No. 088 din 7 august 1919). Țara avea nevoie de o grabnică reconstrucție, care să țină cont și de problemele vechi, și de cele noi, iar oamenii, năpăstuiți de propriile lor probleme, inclusiv de pierderea cartelelor de pâine, roiau prin stupul social cu îndreptățită dârzenie. Trădătorii, printre care și un oarecare Ludvic Schmettau, „farmacist contabil la depozitul central de medicamente al directiunei generale a serviciului sanitar”, apar, unul câte unul în fața instanțelor de judecată, dar legislația e încă blândă și îngăduitoare, „dreptatea” făcându-se, de cele mai multe ori, doar prin simple demiteri din funcții. Și toate decretele regale se încolonează sub stereotipa formulă „La toți de față și viitori, sănătate”.

*

În 1 august 1919, ca urmare a deciziei ministeriale No. 938/919, „privitoare la alcătuirea comisiunii pentru studierea și unificarea legislației cooperative din România, față de noile ținuturi locuite de români, precum și numirea mernbrilor în acea comisiune”, pentru Bucovina au fost numiți băștinașii „Dr. Vasile Marcu, eeonomist cooperator din Cernăuți, Aurel Morariu, jurisconsult în Cernăuți, Mihai Bendevski, cooperator din Crasna” (MO, No. 088 din 7 august 1919, p. 4774), primul fiind finanțatorul principal al Internatului de băieți din Rădăuți, ca important om de afaceri al Frătăuților, al doilea, fost refugiat în România și viitor naționalist intransigent al Bucovinei, în vreme ce preotul Mihail Bendevski, profitând de spiritul liberal novator al boierilor Grigorcea, își însușise, oarecum pe nedrept, calitatea de prim întemeietor a băncilor rurale de tip Reiffeisen în Bucovina.

*

 În Bucovina încă nu ajung comisiile de expropriere, care se opresc pe la Boroaia, Ciumuleşti, Oniceni, şi Forăşti, până în coasta Uideştilor, poate şi din pricina faptului că, în această provincie istorică românească, legislaţia austriacă moştenită nu doar că era ireproşabilă, dar, vorba lui Xenopol, din 1885, legislaţia aceasta se şi aplica, fără ezitări şi interpretări. Dar o nouă agresiune românească avea să se producă în curând, referatul No. 105.963, al Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii, Dr. C. Angelescu vizând „cel mai puternic instrument de deznaţionalizare” din Ardeal şi din Bucovina, adică universităţile din Cluj (avea să intre în malaxor prima, din 12 septembrie 1919) şi din Cernăuţi, „creaţiuni politice, împlântate în mijlocul maselor populaţiunii româneşti, cu scop de a înstrăina sufletul românesc pin inocularea unei culturi străine” şi care „nu mai pot rămâne cu organizarea maghiară şi germană pe care o aveau până acum. Ele trebuie să devină Universităţi româneşti, în care adevărurile eterne şi universale ale ştiinţei să fie predate studenţilor români, care vor forma imensa majoritate a populaţiunii acestor Universităţi, de către profesorii români” (MO, No. 126 din 23 septembrie 1919, p. 7202).

*

Cu „adevărurile eterne şi universale ale ştiinţei” româneşti, începea, de fapt, vânzoleala naţionalist-şovină, care avea să sfârşească, dramatic, într-un şovinism violent şi, adesea, ucigaş, chiar dacă nu întotdeauna din partea românilor. Noua orientare îi prieşte poetului bucovinean Gavril Rotică, numit, prin decret regal (No. 4.113, din 12 septembrie 1919), „profesor titular ad personam la Şcoala Normală de Învăţători din Cernăuţi”, drumul românizării grăbite în Bucovina începând şi continuând cu cursanţi de-ai lui Nicolae Iorga, la Vălenii de Munte, Iorga şi Ion Nistor, Guvernatorul Regal al Bucovinei, menţinând excelentele lor relaţii de prietenie şi de vocaţie tribunardă.