“Ciocârlia”, o horă moldovenească!

*

Savanţii necunoscători ai spiritualităţii române, atât de doldora de doctorate, încât nu mai încape strop de minte, au încetăţenit ideea că hora “Ciocârlia”, transformată în capodoperă de Grigoraş Dinicu, ar însemna o creaţie instrumentală oltenească, pe care moldoveanul Grigoraş Dinicu (tatăl lui, şi el lăutar moldovean, s-a stabilit de nevoie la Bucureşti), ar fi şlefuit-o întru gloria melosului meridional. Numai că monumentala “Ciocârlia” nu figurează în nici o colecţie de cântece şi hore munteneşti, nici în Berdescu, nici în Wachmann, nici în Vulpian (“500 de hore româneşti”), iar celebrii lăutari ai Ţării Româneşti (Moş Puiu, Manovici, Moş Stan, Lupu, Pompieru, Ionica Ochialbi, Moş Şolcan, Georgescu, Toader din Craiova, Frunză de la Craiova, Neculae, Ştefănescu, Grigore Florescu, Barepa, Costache din Călimăneşti, Brătescu, Neculae Grosu, Moş Stoean, Iacobşiţ, Andriaş, Antonaş, Neltotu din Câmpulung-Muscel, Moş Panait din Bârlad etc.) nu o aveau în repertoriu. Prima şi singura apariţie a “Horei Ciocârlia” s-a săvârşit în Colecţia muzicală “Muza Română” din Cernăuţi, exact în anul naşterii lui Grigoraş Dinicu (1889), Calistrat Şotropa reţinând hora ca fiind a bandelor de lăutari care îi aveau staroşti pe foştii ucenici ai lui Nicolai Picu, Grigori Vindereu din Suceava şi Ionică Batalan din Horodnicu de Jos (însurat cu o fată din Voitinel şi, deci, cu căsuţe în Călugăriţa şi în Voitinel).

*

*

Hora “Ciocârlia”, melodie moldovenească din repertoriul legendarilor Vindereu şi Batalan, va răsuna, după 130 de ani de uitare, vineri, 7 iulie 2017, ora 20, în Parcul Cazinoului din Vatra Dornei, acolo unde s-a auzit şi pentru ultima dată, interpretată de cei 12 lăutari ai lui Ionică Batalan, de data asta cântată de “Zicălaşii”. Vor fi multe, multe cântece străbune, pe care nu le-aţi mai auzit, inclusiv un cântec rămas statornic la Suceava, din vremea lui Ştefan cel Mare, încoace, pe care Mihai Eminescu, după cum mărturisea în mai 1883, îl învăţase “din Bucovina”, şi nu din Ardeal, unde călătorise îndelungă vreme, “Cucuruz cu frunza-n sus”, aşa cum îl cânta banda suceveană a lui Grigori Vindereu.

*

VatraDornei3_ref

*

*

Nişte tineri care şochează cu muzică veche

*

 Sunt muzicieni profesionişti, care pot cânta, la prima lectură, orice partitură pe care le-o pui în faţă. Desluşesc totul cu pasiune, pentru că le-a fost ursit să se nască printre viii cu adevărat vii. Ieri, la Bacău, am băgat de seamă şi cât sunt de tineri.

*

Cântecele naţionale româneşti, pe care le retrezesc din letargie, sunt expresia curiozităţii lor. Trăiesc febril şi dinamic din alte activităţi, dar îşi fac mereu timp pentru căutarea şi revigorarea rădăcinilor spiritualităţii neamului lor.  Şi sunt tineri; până ieri, nici nu am băgat de seamă cât sunt de tineri.

*

Când se redescoperă drept zicălaşi, tinerii aceştia, care obişnuiesc să călătorească în timp, seamănă cu nişte arheologi, care curăţă de tina vremelniciilor ceea ce găsesc sub brazda uitării şi a ignoranţei şi aşează totul în altarul identităţii şi demnităţii naţionale. “Exponatele” sunt spectaculoase sau nu, funcţie de cum le-au creat generaţiile de antecesori. Dar toate sunt moştenirea noastră, sunt ceeea ce ne aparţine şi ne defineşte. Şi sunt atât de tineri!

*

Petrică Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Ionuţ Chitic, Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru au aşezat în sanctuarul spiritualităţii noastre 700 de cântece, în numai doi ani de zile. Gloriile lor vin din alte preocupări artistice şi creative, dar şi-au făcut vreme şi respect pentru a înlătura colbul şi întunericul din cale. Acum li s-a alăturat şi Mihai Hrincescu. Şi toţi sunt tineri. Mult prea tineri pentru o astfel de maturitate existenţială.

*

*

Mihai Hrincescu, un zicălaş înnăscut

*

 Mihai Hrincescu, din Arbore, s-a născut zicălaș. Are înnăscutele calități vocale, dezinvoltura acompaniamentului de cobză și o inteligență dinamică în a alege piesele care înseamnă și spun ceva. E un băiat inteligent, cu o modestie și un bun simț echilibrate. Îi știam niște cântece și-mi plăcuseră toate, dar ieri, când l-am văzut și ascultat la Bacău, acompaniat de „Zicălașii” și de propria-i cobză, fără voi gândul m-a dus spre Barbu Lăutaru și spre pleiada de mai lăutari bucovineni: Nicolai Picu și Grigori Vindereu din Suceava, Ion Batalan din Horodnicu de Jos, Alexandru a lui Vasile Bujdei din Vicovu de Sus, Gheorghe Chiciu din Solca, Traian și Ion Bidirel din Stupca și așa mai departe.

*

Pe scena Festivalului „Ion Drăgoi” din Bacău, Mihai Hrincescu, din Arbore, a fost unic. Spun asta nu din simpatia pe care i-o port, ci cu convingere de om care mai știe câte ceva despre muzica adevărată a românilor.

*

Laura Erhan, o voce a Bucovinei

*

 Laura Erhan este una dintre vocile bune ale Bucovinei, care a impresionat, la Bacău, și prin dezinvoltură, și printr-un stil interpretativ deja conturat, și printr-o maturitate artistică remarcabilă. Acompaniată de „Zicălașii”, Laura Erhan a avut, cu cântecele ei, o consonanță cu cântecele vechi ale Bucovinei, conferindu-i o aură de autenticitate. Dacă nu va fi vrăjită de cântatul la nunți, probabil că va avea un viitor artistic pe deplin meritat. Altminteri, va avea bani.

*

*