Frédéric Damé: Bucarest en 1906 (VI)

Prințesa Maria și copiii ei

*

Confuzia între Domeniile Coroanei sau Regale şi proprietăţile particulare ale familiei Hohenzolern, care se face cointeresat, în noul proces de jefuire a statului român, stă pe opulenţa revoltătoare, dezvoltată de partidele politice de odinioară, întru răsfăţul noului stăpân german, prin donaţii aglomerate către Domeniul Coroanei, şi sărăcia disperată a ţăranilor, care în zadar s-au jertfit pentru Neam şi Ţară, la Griviţa, Plevna sau Smârdan, pentru că doar cu brazda dintre averile altora au rămas. Dar, iarăşi, nici subiectul acesta nu mă interesează şi, deşi vă prezint şi câteva notiţe din cartea lui Frédéric Damé, închinată anului Expoziţiei Naţionale 1906 de la Bucureşti, nu o să-mi dezvălui sufletul, înfăşurat în poetica tânguire a lui Bolintineanu: “Cei ce poartă jugul şi-a trăi mai vor / Merită să-l poarte, spre ruşinea lor!”.

*

Pe domeniul Coroanei de la Peleș

*

„Această rezidență, construită în stil renascentist german, este opera unui arhitect vienez, și tare fericit adaptată peisajului montan și pădurilor care încoronează munții. Interiorul, mobilat cu o bogăție și un bun gust deosebit, face din acest castel una dintre minunățiile arhitecturii moderne.

*

Începută în 1871, construirea a fost întreruptă în timpul Războiului de Independență, și a fost finalizată în 1883, după multe dificultăți biruite, provocate de instabilitatea solului și de izvoarele astăzi captate în canale, din care se varsă în torentul, pe malul căruia, pe o întinsă espladă, s-a înălțat, feeric, o locuință încântătoare, noua reședință, cu turnuri, galerii și creneluri. Mai încolo, în valea Peleșului, dependințele, corpul de gardă, dependințe, grajduri, și, în capătul văii, noul palat, în care locuiește familia princiară, Foișor, unde se regăsește, în ambient și în amenajările interioare, fantezia generoasă și surprinzătoare a Alteței Sale Regale, principesa Maria de România.

*

Construirea Castelului Peleș avea să servească, în această regiune, drept modă aristocrației române, care nu a întârziat să construiască, nu departe de castelul regal, un orășel de vile, hoteluri cu minunate vilișoare. Este locul unde societatea elegantă a Bucureștilor preferă să petreacă sezonul cald.

*

Înainte de construirea castelului regal, Regele și Regina petreceau bucăți de vară la mănăstirea Sinaia, în care amenajaseră câteva săli pentru primiri. Această mănăstire, ctitorită de Mihail Cantacuzino, la mijlocul secolului al XVII-lea, în amintirea unei călătorii în Țara Sfântă, făcută de ctitor, care a dat numele ei localității (Sinaia, de la Sinai, cum mai era cunoscută Țara Sfântă – n. n.), și care a îmbogățit și dezvoltat, în fiecare an, avantajele și forma unei foarte frumoase stațiuni mondene din Europa” (pp. 423, 424).

*

Prințul Dimitrie Moruzi, prefectul poliției

*

O listă cu prefecții poliției Bucureștilor, după Unirea din 1859, mi se pare a fi interesantă, pentru că are, în componență, și nume cu adevărat importante ale vremii:

*

1859: I. Băleanu, apoi D. Krețulescu

1860: Mihai Marghiloman

1861: maiorul Haralamb – provizoriu, apoi colonelul Boteanu, urmat de I. Crețeanu

1862: colonel N. Bibescu

1863: Mihai Marghiloman

1865: Alexandru Beldiman

1866: Radu Rosetti

1868: C. Ciocărlan, apoi Constantin Mihailescu

1869: P. Zăgănescu, apoi C. Manu

*

1870: V. Hiotu

1871: Gr. Murat – provizoriu

1873: colonel C. Blaremberg

1875: colonel I. Herishesco – provizoriu, apoi Jean Văcărescu

1876: I. Bălăceanu, apoi comandantul Bărcănescu – provizoriu, și, respectiv, Em. Protopopescu-Pake, urmat de I. Procopie Dumitrescu

1877: C. Ciocârlău, apoi Radu Mihai

1879: locotenent-colonel Candiano Popescu, apoi, până în 1885, Radu Mihai

*

1885-1888: prințul Dimitrie Moruzi

1888: colonelul S. Voinescu, urmat de colonelul I. Algiu

1891: colonelul Rasti

1894: Mihai Deșliu, urmat de colonelul Capșa

1895: Em. Cologlu, apoi Paul Stătescu

1896: Caton Lecca

1899: generalul Algiu

1900: D. Dobrescu

*

1901: Emil Petrescu

1902: M. Julian

1903: J. G. Saita

1904, decembrie: prințul Dimitrie Moruzi, în funcție și în 1906 (p. 450).

*

Regele Carol I, asistând la o ceremonie religioasă

Regele Carol I, în cabinetul de lucru

Regele Carol I, la manevre

Regele și Regina, la Expoziția Naţională din 1906

Regele și Regina, la Peleș

Regina, brodând

Regina, desenând

Regina, la Expoziția Națională din 1906

Regina, la “Vatra Luminoasă”

Vedere de pe lacul Expoziției din 1906

ransport de provizii militare

Sediul Fundației Carol I, din Piața Palatului

Rezidența regală Palatul Cotroceni

Prinţul Carol, viitorul rege Carol al II-lea

Prinţul Carol

Prințul Carol și prințesele Elisabeta și Maria

Prințul Carol, în cabinetul de lucru (stânga)

Prinţul Carol

Prințesa Maria

Prefectura departamentală

Poștalionul poștei românești

Poșta veche

Poșta nouă

Poșta: Curierii poștali

Pompieri, în 1906

Palatul Regal

Infanterie română (vânători)

Infanteria română, defilând în pas alergător

Comitetul Unirii, reunit la Iași, în 1856

Atașați militari străini, la București, în 1906

Artilerie românească, în 1906

Grigore Cantacuzino

Grigore Cerchez, Directorul general al Poștei

C. A. Rosetti

Frédéric Damé: Bucarest en 1906 (V)

Poștalionul cu care a sosit Regele, în 1866

*

Fotografia sosirii, cu poştalionul, a viitorului rege al României, Carol I, în 1866, mi se mare a fi una dintre cele mai valoroase mărturii ale cărţii lui Frédéric Damé, Bucarest en 1906, chiar dacă există, mult idealizate, şi două desene, publicate de presa vremii – una de “Familia” din, pe atunci, Pesta. Frunzărind opera, în căutare de imagini vechi, am întâlnit puzderie de informaţii valoroase, dar cum nu am drept scop documentarea pentru o eventuală lucrare monografică despre “Târgul de flaci”, nicidecum de “floci” – după cum s-a încetăţenit termenul, mi-am notat doar câteva “curiozităţi”, pe care să vi le transmit odată cu fotografiile. Şi nu uitaţi: primul Bucureşti din istoria României, atestat încă din 30 mai 1392, odată cu Bucovina, este… Zvoriştea. Iar al doilea, Rădăuţii, denumirea de Bucureşti, în română, fiind reluată cu încrâncenare de publiciştii rădăuţeni, în perioada Bucovinei istorice.

*

Prima societate de tramvai, trase de cai, datează din 1871; în 1890, a fost constituită Societatea Anonimă Română pentru Construirea și Exploatarea Căilor de Tramvai Electric, cu un capital de două milioane de franci. Prima linie pornea din depoul de pe strada Bonaparte, trecea pe Strada Romană, pe Strada Colțea și ajungea în Piața Sfântul Gheorghe, apoi urca pe Strada Văcărești, până la Uzinele Lamaîntre, apoi cotea pe cheiul Dâmboviței. O a doua linie ducea din Piața Sfântul Gheorghe pe Strada Călărașilor. O a treia linie venea în Piața Sfântul Gheorghe din capătul străzii Calea Moșilor și ducea la Gara de Nord, cu o bifurcație spre Grivița, numită Matache Măcelarul.

*

Cu tracțiune animală, funcționau tramvaie pe traseele Moșilor-Bragadir, Dudești-Bragadir, Izvor-Romană, Piața Victoriei-Șerban Vodă, prelungită până la Bellu, Filaret-Luther; o linie electrificată s-a construit, apoi, pe itinerariul Cotroceni-Obor, apoi pe traseul Bulevardul Elisabeta, Carol, Protopopescu-Pache.

*

Uzina electrică din Grozăvești a fost inaugurată în 1892.

*

Ambasada Austriei din strada Vămii

Ateneul Român

Bulevardul Colțea, între strada Clemenței și strada Mercur

Bulevardul Pake Protopopescu

Calea Victoriei

Calea Victoriei

Casa Dărăscu, din strada Popa Rusu

Casa Doamnei Economu, de pe strada Batiștei

Casa Procopescu, din strada Scaune

Casa Doctor Marinescu

Casa Turnescu, de pe Calea Moșilor

Casă de la marginea Bucureștilor

Colț de București

Fântâna Luigi Cazzavillan

Mahala bucureșteană

Morga

Palatul Eforiei spitalelor civile

Palatul Mogoșoaia nou

Palatul Mogoșoaia vechi

Parcul Episcopiei

Pavilion al spitalului Colentina

Piața Rossetti, la monumentul lui C A Rossetti

Podul de la Gara de Nord

Podul de la Gara de Nord

Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu

Spitalul Colțea

Statuia lui Alexandru Lahovary

Statuia lui I. C. Brătianu, de pe Bulevardul Carol

Statuia Pompierilor, din Dealul Spirii

Strada Academiei

Strada din spatele Gării de Nord

Strada Doamnei

Strada Griviței

Strada I. C. Brătianu, colț cu strada Doamnei

Strada Lipscani

Strada Scaune

Strada Scărilor, în Dealul Spirii

Strada Șelari

Strada Teilor

Strada Teilor

Strada Teilor, spre Piața Rossetti

Strada Teilor

Străzile Smârdan și Șelari

Trăsura domnului Eliade

Trăsura prefectului poliției, condusă de un rus

Trăsura regală de gală

Trăsură princiară

Uzinele electrice comunale