Dragusanul - Blog - Part 644

Alecu DONICI: Gâştele

Lăsaţi pe strămoşi în pace,
cu fapta-i lăudat acel care o face!

*

Cu o prăjină mare

ţăranul gâşte de vânzare

mâna la târgul cel frumos,

dar gâştele merg rău pe jos

şi el, spre îndemnare, grăbindu-se la târg,

bătea în cârdul lor cam tare.

*

Iau unde de folos

s-au pagubă s-atinge

nu numai gâştele, chiar omul încă plânge.

Eu nu găsesc de rău ţăranul nicidecum,

dar gâştele, astfel vorbind de-a lui urmare

şi întâlnindu-se cu-un trecător pe drum,

strigau în gura mare:

*

– A, ce necaz, ce prigonire!

Vezi cum un ţărănoi

îşi bate joc de noi

şi, fără contenire,

de astă-noapte el ne mână dinapoi

cu sânge foarte rece!

Lui, nătărăului, prin minte nici că-i trece

că noi ne tragem drept din neamul cel mărit

ce Capitoliul, odată, l-a mântuit,

când lor, spre neuitare,

romanii mulţumiţi le-au pus şi sărbătoare!

*

– Şi voi tot cu aceasta vreţi

acum mărire să aveţi?,

lor călătorul zise.

*

– Strămoşii noştri mântuise…

– Cunosc; dar despre voi

istoria ce spune?

– Nimic, însă noi…

– Că numai de fripturi, apoi,

sunteţi şi bune;

lăsaţi pe strămoşi în pace,

cu fapta-i lăudat acel care o face!

*

Această fabulă s-ar spune mai curat,

dar gâştele nu-s de întărâtat!

*

(Familia, Anul XI, nr. 14, 6/18 aprilie 1875, număr de revistă în care a debutat, cu poemul „La vioara mea”, Ciprian Porumbescu).


Întâlnire în Ţara Sfântă, la Ierusalim

*

Primăriţa comunei Berchişeşti, Violeta Ţăran, una dintre cele două minunate Violete ale Bucovinei – cealaltă fiind Violeta Codorean, directorul Casei de Cultură din Vatra Dornei, se află, în aceste zile, în pelerinaj în Ţara Sfântă. Acolo, desigur, s-a întâlnit cu prietenul nostru Menachem M. Falek, şeful scriitorilor din Ierusalim, căruia i-a dus nişte… urdă, pentru că mama poetului tânjeşte de decenii după o astfel de bunătate neaoş românească.

*

Şi Mena Falek, şi Violata Ţăran mă ţin la curent cu noutăţile, aşa că îmi cântă inima, când constat cât de frumoasă şi de durabilă este prietenia între oameni.


Costinel Leonte, un artist al mișcării

*

Pentru că are rădăcinile într-un sat, coregraful Costinel Leonte s-a întors, după o minunată carieră în cadrul ansamblurilor artistice „Rapsodia Română” din București și „Ciprian Porumbescu” din Suceava, la baștina Brehuieștilor, unde îndeplinește atribuțiuni de director al căminului cultural al comunei Vlădeni. Are dansul în sânge, ba și un talent actoricesc remarcabil, are și știința mișcării în coordonatele îndătinatului românesc, așa că nici acum nu poate sta deoparte, după ce, timp de o viață, a existat pentru a-i bucura pe alții prin desfășurări ceremoniale care consacră permanența neamului nostru.

*

Costinel Leonte este, și prin predestinare, o identitate obștească, o veșnică nevoie de relaționare, inclusiv prin împărtășiri și încredințări (a fost și profesor de dans la Școala de Arte „Ion Irimescu” din Suceava), folclorul oferindu-i întotdeauna posibilitățile inefabile de a călători dintr-un veac într-altul, pentru a asculta respirația străbunilor și pentru a binecuvânta cu inima și cu mintea.

*

La mulți ani, Costinel Leonte, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Familia, cinci ani pentru România: 1867-1871

Familia, 1867 noiembrie 12: Muzeul lui Bruckenthal în Sibiu

*

Pentru că matriţele desenelor costau mult, Iofis Vulcan relua unele imagini, prelua altele din presa europeană, iar când se găsea câte un binefăcător, care să-i trimită matriţe noi, exploda de bucurie. Şi astfel, pururi îndatorat, Iosif Vulcan oferea posterităţii româneşti un adevărat tezaur de memorie.

*

Familia, 1867 octombrie 19: Pavilionul României la Expoziția de la Paris

 

Familia, 1867 septembrie 17: Plăieș român, Expoziția de la Paris

Familia, 1867 septembrie 17: Postilion român, Expoziția de la Paris

Familia, 1867 septembrie 17: Țărancă din Romanați, Expoziţia Universală de la Paris

Familia, 1867 septembrie 17: Țărancă din Vlașca

Familia, 1868 iulie 17: Ocna Sibiului

Familia, 1868 iulie 9: Parcul de la Topcider

Familia, 1868 septembrie 19: Cohalm

Familia, 1869 iunie 15: Castelul Hunedoara

Familia, 1870 ianuaria 25: O panoramă de lângă Beiuş

Familia, 1870 mai 24: Scaldele de la Mehadia (Herculane)

Familia, 1870 septembrie 20: Cetatea Hunedoarei

Familia, 1871 august 15: Interiorul bisericii de la mănăstirea Putna, cu mormântul lui Ştefan cel Mare

Familia, 1870 septembrie 27: Ţărancă română

Familia, 1871 august 29: Valea Vişeului, în Maramureş

Familia, 1871 august 8: Gorunul lui Horea, la biserica din Ţebea, în Zarand

Familia, 1871 iulie 18: Borsec în Transilvania

Familia, 1871 iulie 25: Sala de gală, în Castelul de la Hunedoara

Familia, 1871 iulie 25: Scalda de la Tuşnad, în Transilvania

Familia, 1871 iunie 6: Şcoala principală română din Lăpuşul Unguresc, în Transilvania

Familia, 1871 noiembrie 7: Buziaş

Familia, 1871 octombrie 31: Ruinele Cetăţii Deva

*


Familia personalităţilor româneşti uitate (II)

*

Foarte multe dintre personajele pe care s-a durat cultura română s-au scufundat definitiv în uitare. Unele, cunoscute odinioară, rămăseseră “personaje fără chip”, pentru că nu aveam acces la publicaţiile vremurilor şi nici nu ne prea dă inima ghes nouă, românilor, să scormonim după memorie. Fiecare dintre noi este veşnic şi nu-i acceptă decât pe Ştefan cel Mare şi Mihai Eminescu drept egali ai săi; eventual, şi pe Brâncuşi, Enescu, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi şi Ilie Năstase. Să ne trăiască!

*

*


Pagina 644 din 1,488« Prima...102030...642643644645646...650660670...Ultima »