Despre Mânjina lui Costache Negri

„Extras de pe procesul-verbal din 10 Iulie 1919, al comisiunii judeţene de expropriere, circumscripţia Galaţi.

Comisiunea hotărăşte: Declară expropriat întinderea de 1.713 hectare şi 4 arii, teren cultivabil din moşia Mânjina, comuna Costache Negri, judeţul Covurlui, proprietatea dlui P. Rădulescu. Cota expropriată cuprinde toată moşia Mânjina, în limitele ei, din care se scade întinderea dlui proprietar, in partea de sud a moşiei, delimitată astfel: la sud, proprietatea Potârnichea, proprietatea dnei Elefteria Economu; la nord, delimitarea locuitorilor clăcaşi de la 1864 din Costache Negri, pe toată întinderea ei, apoi o linie dreaptă spre răsărit, spre Valea Vulpii, până la complectare. În partea de apus, linia de expropriere va începe în partea de sud-vest a moşiei, de la punctul de întâlnire a hotarelor moşiei Potârnichea, Călmăţuia – Mânjina, anume din moşia de lângă pârâul Serului şi apoi va urma o linie spre nord, până în şoseaua Pechea – Cudalbi, la moşia din capul delimitării clăcaşilor de la 1864 şi proprietatea Mânjina. În această suprafaţă, rămasă proprietarului, se cuprinde cota legală de 324 hectare şi 6 arii, plus circa 58 hectare, socotite ca teren necultivabil. Teren inundabil, 20 hectare, case, saivane, moară, grădină de zarzavat – 26 hectare, vie – 5 hectare şi 49 arii, şi conacul din vatra satului, în întindere de 6 hectare şi 52 arii. Apreciază a se plăti hectarul cu: delegatul proprietarului, 1.950 lei preţ unitar; delegatul sătenilor, 950 lei preţ unitar şi delegatul Casei centrale şi dl preşedinte 1.500 lei preţ unitar. Preşedinte, S. Buicliu. Membri: I. P. Manolescu, Zaharia Soare Ioan, Stan V. Neagu. Conform cu originale: Secretar, N. Grigoriu”[1].

*

„Extras de pe hotărârea de expropriere No 8. Comisiunea, în majoritate, hotărăşte: Confirmă în totul procesul verbal No. 3 şi 4 din 14 Mai 1921, a comisiunii judeţene de expropriere a izlazului. Declară expropriat din moşia Cocoroş, proprietatea dlui Mihail Alexandri, suprafaţa de 40 ha pentru înfiinţarea de păşune comunală în comuna Costache Negri, care teren se va lua din moşia Potârnichea, proprietatea dnei Ecaterina Economu, în hotar cu moşia Mânjina, proprietatea dlui P. Rădulescu, pe o lăţime de 600 metri spre sud, paralel cu pârâul Gerului, începând înspre vest de la locul unde se termină cota de izlaz ce trebuie să dea moşia Potârnichea şi mergând, spre est, până la terminare, iar la punctul unde va ajunge complectarea cotei se va desface de restul moşiei Potârnichea printr-o linie trasă perpendicular pe hotarul Mânjina, adică după cum s-a stabilit de comisiunea judeţeană.

Având în vedere că, prin hotărârea sub No. 5, din 18 August 1922, a acestei comisiuni, la lăsarea cotei intangibile de 100 ha, a acestei moşii, s-a scăzut şi suprafaţa ce acum se ia ca imaş, în care caz se respinge incidentul ridicat pe tema că, dacă s-ar expropria izlazul, iar intră în cota intangibilă.

Cu apel. Dată şi citită în şedinţă publică la 30 Octomvrie 1922. Membri: Gr. Grigorovici, Ion Pelin.

Cu opinie separată pentru preşedintele comisiunii de a se scoate de sub expropriere suprafaţa de 40 ha, teren din moşia Cocoroş, proprietatea dlui M. Alexandri, întrucât comuna Costache Negri are suficient izlaz pentru nevoile locuitorilor din acea comună şi chiar mai mult în plus,

De pe calculul făcut asupra capilor de familii, cari sunt numai în No. 380. Preşedinte-jude: V. N. Ionescu. Secretar-grefier, Savinescu”[2].

*

„Potrivit Decretului Regal nr. 1719 din 2 Iulie 1915, toate bisericile şi mănăstirile anterioare anului 1834 se declară, în principiu, monumente istorice până la revizuirea şi completarea inventarului general al monumentelor”. În plus, Comisiunea declara monument istoric, în comuna „Costache Negri (fostă Mânjina), jud. Covurlui: Casa şi parcul marelui vornic Costache Negri. Decret nr. 2336/1943. Mon. Oficial nr. 199 din 26 august 1943”[3].

[1] Monitorul Oficial al României, nr. 110, 4 septembrie 1919, p. 6308

[2] Monitorul Oficial al României, nr. 100, 7 august 1923, p. 4930

[3] Brătulescu, Victor, Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe 1943, Bucureşti 1946, pp. 13, 14

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Jun 16

Enisala, prototipul Cetăţii lui Petru Muşat din Suceava

Cetatea medievală de la Enisala, durată de genovezi şi, după aceea, părăsită, în anul 1388 (după alţii, în 1394)[1], când au cucerit-o turcii, refăcând-o în câteva rânduri, mi s-a părut, încă de departe asemănătoare Cetăţii lui Petru Muşat din Suceava, construită, se spune, tot de genovezi. Când o privesc de aproape şi, mai ales, din interiorul ei, Enisala mi se pare a fi, în ciuda unor vagi modificări turceşti, la fel cu cetatea interioară a Cetăţii din Suceava, impresie care pare să fie confirmată şi de descoperirea unui tezaur monetar „de la Petru al Muşatei”, care tezaur ar fi putut să însemne parte din plata lucrărilor de durare a cetăţii Suceava[2].

În 1939, când au fost fotografiate de comandorul Jean Niculescu, ruinele Enisalei semănau mult cu cele ale Sucevei din fotografiile lui Karl A. Romstorfer ale anilor 1892-1904, mai ales că rămăseseră în picioare, tot aşa, numai turnul cu capelă şi porţiuni de ziduri. Din interiorul zidurilor, asemănările se desluşesc şi mai lesne, mai ales pentru ochii visătorilor cu imaginaţie.

[1] Stănescu, Eugen, Studii istorice sud-est europene, Bucureşti 1974

[2] Giurescu, Constantin C., Istoria Românilor, Vol. I, Ed. 5, Bucureşti 1946, p. 477

Aşa vă place Istoria? No Comments Jun 16

Ţinutul Hotinului: Ocolul Mijlocului (V)

Satele Cochiujenii, Stângăcenii, Stolnicenii, Chiurchiul,

Cupcenii, Iadenița, Hlinoaia, Trebesăuții, Rătunda, Bălcăuții,

Mărcăuții, Bulboaca, Clecăuții, Hincăuții, Șărbaca, Costeștii

Ţinutul Hotinului: Cochiujenii

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Cochiujenii

Toată suma caselor: 175. Scădere rufeturi, însă 29: 2 popi, 1 dascăl, 6 scutelnici, 20 țigani. Rămân birnici: 146.

Birnicii:

Alecsandru fiul Ursulesii

Andrei Stâncă

Ilie Grecul

Iacob al Mărculesii

Tănasă Stâncă

Ioniță al lui Gașcul

Gheorghe Rodinco

Vasile Stâncă

Mușat Loisa

Dumitru Mândru

Nichita fiul Mărculesii

Grigoraș fiul Ursulesii

Ion Mortul

Gheorghe, văcar

Vasile Rodinca

Ștefan, vătăman

Ștefan, rusul

Ioniță Rumbul

Ion Cuflinco

Gavril Frumușinco

Andreuță

Vasile Tătarul

Dumitraș Culeșanul

Simion Berdei

Vasile frate lui Andreuță

Mihălache Mortul

Timofte Mortul

Ștefan Bordei

Ursul fiul lui Lupan

Toader Răvenco

Chiriac Răvenco

Alecsa al lui Răvenco

Lupul fiul lui Răvenco

Vasile, pânzariul

Andrei, văcariul

Matei, rus

Ioniță Cucul

Ivan, rusul

Vasile Băbuță

Tudose

Grigoraș fratele lui

Andronache Cucul

Tănase Cucul

Lupan

Nicolae Lungul

Ursul Lungul

Toader Ciobănaș

Toader fiul Chilinei

Simeon Comănoc

Ursul Tufă

Lupul fratele vornicului

Timofte Giosan

Ion Druță

Vasile Bounegru

Ștefan Covașă

Enache Giosan

Ignat Comănoc

Ion Ostahe

Toader Posmar

Ștefan, calpagiu

Ostahe, păscar (pescar – n. n.)

Antohe, cibotar

Macovei, rus

Matei, rus

Ion al lui Ganul

Vasile Gănuțul

Ioniță al lui Gănuțul

Ursul Curcă

Ion fiul Ganului

Ștefan, funar

Grigoraș al funarului

Nichita, rus

Vasile, rusul

Zaharia, cibotar

Mihai al pasului

Vasile Verenie

Iacob, pas

Ioniță fiul babei

Tănasă fiul funariului

Fodor, rus

Gavril, rus

Matei, rus

Ștefan Gacul

Ivan, morar

Socrul lui Ivan

Nazarie

Lupul fiul lui Nazarie

Gavril, rus

Toader al lui Ganul

Mihai Ciurul

Gavril Bocan

Simion, pas

Vasile, rusul

Ion fiul Irimiei

Irimia

Iacob, rus, frate lui Fodor

Nicolae Tiutiuliuc

Nicolae Bărgan

Gavril Bulduma

Ivan fratele lui

Vasile Gâscă

Lupul Pulan

Lupul Caraoman

Nistor Bordeian

Vasile cumnat lui Țâbârnă

Lupul fiul lui Beșliu

Simion Țâbârnă

Matei, pânzar

Chiriac Moroșan

Andronache

Ignat fiul lui Iftimi

Ursul Bortă

Ion, bârsan

Grigoraș, plăcintar

Alecsa al lui Căpățină

Ion Căpățină

Toader Minciună

Mihalache al lui Tănase

Ion al pescarului

Simion, pescarul (păscarul, în text – n. n.)

Simion fiul Mărculesii

Ursache fiul lui Vlase

Toader Rănibou

Costandin Rumbu

Nichifor, cibotar

Iftimie al Ghiniței

Andronache, ciobanu

Pavel al păscariul

Vasile Cirimpie

Ion fiul pescarului

Vasile Niagul

Iacob fiul lui Chihai

Gheorghe Olmadem

Andrei al Procăi

Grigoraș Bortă

Andrei al Procăi

Trohin Sprânciană

Miron fiul lui Costia

Savin Țibrica

Acsenti Ciucă

Savin Țibrican

Constandin Găină

Darie, cojocar

Gheorghe, vornic

Vasile, vătăman

Ioniță, vătăman

Rufeturi:

Popa Dragomir

Popa Ion

Radul, dascăl

Ivan, vezeteu, scutelnic la bașia Coste pârcălab

Vasile, plugar, scutelnic la bașia Coste pârcălab

Onofrei, plugar, scutelnic la bașia Coste pârcălab

Petre, bucătar, scutelnic la bașia Coste pârcălab

Ivan, rusul, scutelnic la bașia Coste pârcălab

Hrincul, rusul, scutelnic la bașia Coste pârcălab

Mihai, țigan

Lazăr, țigan

Gheorghe, țigan

Vasile, țigan

Nicul, țigan

Vasile, țigan

Petre, țigan

Dragomir, țigan

Vasile, țigan

Costandin, țigan

Georghe, țigan

Ștefan, țigan

Niagul, țigan

Nicolae, țigan

Gheorghe, țigan

Petre, țigan

Vasile, țigan

Păvălucă, țigan

Ioniță, țigan

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 162, 163

Ţinutul Hotinului: Stângăcenii

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Stângăcenii

Toată suma caselor: 31. Scădere rufeturi, însă 2: 1 popă, 1 dascăl. Rămân birnici: 29.

Birnicii:

Lupașcu, vornic

Vasile Nicul

Dumitrașcul Traistă

Manole fiul ciobanului

Lupul Halișco

Vasile Stână

Nicolae, bejenar

Ion Cernohol

Dămian Nebunul

Costandin Boboi

Pricopie, pâslar

Mihalache, salahor

Erimia Giocspanache

Grigoraș Vovienul

Toader Cicoiu

Costandin fiul lui Stratinel

Vasile Stanilesco

Vasile Zorilă

Ursul fiul lui Iordache

Ilieș Dodiță

Năstase, cojocar

Simion, rusul

Pavel Cotia

Palade Gioncul

Ioniță Ciperi

Dănilă fiul lui Dumitru

Dumitraș, horincian

Toader fiul Ianacache

Andrei, vătăman

Rufeturi:

Popa Tănase

Dascălul

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 163, 164

Ţinutul Hotinului: Stolnicenii

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Stolnicenii

Toată suma caselor: 12. Rămân birnici: 12.

Birnicii:

Vasile, vornic

Vasile Negru

Samson frate lui Căzacul

Tănase, tamburagiu

Toader fiul morariului

Apostol fiul lui Spanache

Miron, moscal

Dumitru, ungur

Grigoraș Ușurel

Toader Lepădat

Vasile, morar

Vasile Coroi

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 164

Ţinutul Hotinului: Chiurchiul

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Chiurchiul

Toată suma caselor: 10. Rămân birnici: 10.

Birnicii:

Nichita, morar

Vasile Ardelia

Acsintie Vârtej

Grigoraș fiul lui Gheorghiță

Gheorghe Buca

Gheorghe, rotar

Iordachi fiul lui Urdilă

Matei, rusul

Toader Cacămare

Lupul Bordei

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 164

Ţinutul Hotinului: Cupcenii

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Cupcenii

Toată suma caselor: 23. Scădere rufeturi, însă 23.

Scutelnicii dumisale spătarului Drăcache:

Ștefan fiul Costindoae

Iordache Cojoc

Pavel, ciobanu

Andronachi Colțian

Toader fiul lui Ionel

Ion Plăcintă

Toader Coșnel

Lupul Coșnel

Andrei Țindorul

Petre, rusul

Vasile, rotariul

Lupul Burghie

Antohe, ciobanul

Grigoraș Groapă

Ioniță Ghistria

Dumitrașcu, cojocariul

Anton, rus

Ștefan Cotruță

Lupul, butnariul

Ursache, butnariul

Ion, morariul

Vasile Crăciun

Apostol fiul lui Gheorghe

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 164

Ţinutul Hotinului: Iadenița

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Iadenița

Toată suma caselor: 15. Rămân birnici 15.

Birnici:

Anton, vornic

Ștefan Plăcintă

Costandin Ciulic

Gheorghe Ciulic

Andrei Culic

Nicolae Nedeli

Anton fiul lui Culic

Maftei fiul lui Dimitrie

Simion fiul prisăcariului

Gheorghe Baltă

Vasile Crețul

Grigore Lungul

Ianăș Lateș

Toader fiul prisăcariului

Gheorghe, vătăman

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 164, 165

Ţinutul Hotinului: Hlinoaia

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Hlinoaia

Toată suma caselor: 45. Scădere rufeturi, însă 3: 1 popă, 1 dascăl, 1 pisar. Rămân birnici 42.

Birnici:

Gheorghe Căpățină

Ursul Romașco

Ștefan Ghistriță

Nicolae Ciocan

Costandin Hera

Tănase, armanu

Ioniță Hâra

Iftodie Hâra

Grigoraș Hâra

Mihai, rusul

Lupul Trinca

Vasile al lui Palade

Iacob Fântână

Gheorghe Cumpătă

Iftimie Tărlăpan

Ivan nepot lui Tărlăpan

Ioniță Prosie

Mihălaș Cheptia

Ion Ciolin

Ion, ciobanul

Toader, rotariul

Toader Schintia

Andrei Catana

Ștefan Râșniță

Trohin fiul lui Căzacul

Iftimie Dolhăscul

Ion Mucuțanul

Andrei Popovici

Ștefan Crețul

Andronache Crețul

Toma, rotariul

Marcu fiul lui Roșca

Gheorghiță Roșca

Enache Carpicin

Dumitru Tricolici

Andrei Roșca

Ioniță Mămăligă

Onofrei fiul Irimiei

Dumitru, ciobanul

Ștefan Mârza

Ion Iuteș

Toader, vătăman

Rufeturi:

Popa Moisei

Toader, dascăl

Vasile, pisar

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 165

Ţinutul Hotinului: Trebesăuții

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Trebesăuții

Toată suma caselor: 24. Scădere rufeturi, însă 2: 1 popă, 1 dascăl. Rămân birnici 22.

Birnici:

Andreeș Holoboc

Andrei, cojocariul

Damaschin

Petria Bătrânu

Nicolae Armașul

Lupul fiul lui Ionaș

Vasile fiul lui Ionaș

Mihalache, călăraș

Gheorghe, morar

Ion fiul lui Țurcanul

Grigoraș Pavelco

Trohin fiul lui Bolic

Onofrei, vornic

Grigoraș Țurcanul

Ilie Căldare

Lazăr fiul lui Palade

Toma Hitre

Ștefa, vătăman

Toader, rotar

Vasile, pânzar

Gheorghe Manuc

Ivan, rusul, argat

Rufeturi:

Popa Iacob

Toader, dascăl

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 165

Ţinutul Hotinului: Rătunda

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Rătunda

Toată suma caselor: 17. Rămân birnici 17.

Birnici:

Toader, vornic

Constantin, rotariul

Gheorghe Țapu

Toader Magul

Timofte Păscălin

Andrei fiul lui Magul

Ion Tușul

Nicolae, strungar

Ștefan, rusul

Constandin Țapul

Nostandin fiul lui Toader

Miron fiul pricăcariului

Vasile, strungar

Ivan, rusul

Lupul Colibir

Sava fiul lui Rugina

Toader, rusul

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 165, 166

Ţinutul Hotinului: Bălcăuții

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Bălcăuții

Toată suma caselor: 19. Scădere rufeturi, însă 1: 1 popă. Rămân birnici 18.

Birnici:

Vasile Boloan

Iordache Potângă

Ștefan fiul lui Tuhin

Iordache fiul cărăușului

Ion, ungurianul

Iordache Chichirișoi

Vasile Potângă

Miron Armenescul

Ioniță Tamburiță

Ioniță fiul lui Iacomi

Grigore Velicico

Iftimie Chirișoae

Iordache Trohin

Grigore Cocoman

Nichita Trohin

Toader Cionag

Tănase Vlasie

Vasile, morar

Rufeturi:

Popa Gheorghe

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 166

Ţinutul Hotinului: Mărcăuții

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Mărcăuții

Toată suma caselor: 36. Scădere rufeturi, însă 5: 2 popi, 1 diacon, 1 dascăl, 1 catană. Rămân birnici 31.

Birnici:

Dumitru, vornic

Gheorghe, vătăman

Chiriac Custul

Ion Bălțătescul

Ion Hăidămac

Grigoraș, sârbul

Grigoraș, croitoriul

Maftei al lui Palade

Chiriac fiul lui Palade

Lupul fiul lui Ciortan

Vasile, muntean

Vasile fiul lui Palade

Vasile Hâncul

Gavril Cioltan

Gheorghe fiul lui Ciortan

Ilie fiul lui Ciortan

Vasile al lui Bâzdâgă

Iftimie Ciortan

Apostol Roibul

Gheorghe Roibul

Ioniță, cibotar

Ștefan Bârcă

Ioniță Chetrăhan

Andreeș Bârcă

Andreeș Perju

Mihali fiul lui Nistor

Tănase Ciortan

Ivan, rusul, argat

Petre, argat, la fel jidovului

Pavel, văcar

Chiriac Calicu

Rufeturi:

Popa Ion

Ilie, diacon

Popa Gheorghe

Toader, dascăl

Lupul, catana cu ostavcă

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 166

Ţinutul Hotinului: Bulboaca

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Bulboaca

Toată suma caselor: 21. Scădere rufeturi, însă 2: 1 popă, 1 diacon. Rămân birnici 19.

Birnici:

Ion, vornic

Ioniță Bulbolocin

Constandin Bolbocin

Aivas, giugănariul

Vasile, cibotariul

Ion Nanii

Ion, rotariul

Dumitrașcul Pleșca

Maftei fiul lui Antinat

Tudorică Bătrânul

Petre fiul lui Toderică

Savin Haham

Mihai fiul Sandei

Gherasim, rotariul

Toader Condurat

Vasile Cujbă

Gheorghe fiul lui Manole

Simion fiul vătămanului

Rufeturi:

Popa Maftei

Panco, dascăl

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 166, 167

Ţinutul Hotinului: Clecăuții

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Clecăuții

Toată suma caselor: 11. Scădere rufeturi, însă 5: 1 popă, 1 diacon, 3 volintiri. Rămân birnici 6.

Birnici:

Simion Lavric

Ion Lavric

Mihai fiul lui Simion

Grigore fiul lui Rusul

Alecsei, morar

Costaș, rusul

Rufeturi:

Ștefan, căpitan de volintiri

Toader fratele lui

Nichita, văcar, volintir

Popa Iosip

Grigore, diacon

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 167

Ţinutul Hotinului: Hincăuții

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Hincăuții

Toată suma caselor: 18. Scădere rufeturi, însă 2: 1 popă, 1 dascăl. Rămân birnici 16.

Birnici:

Nistor, vornic

Ignat, prisăcariul

Ioniță, prisăcariul

Nichita, păscar (pescar – n. n.)

Iane, orbul

Toderică, sârbul

Miron Mohorianul

Toader, prisăcariul

Ioniță Potângă

Gheorghe Duduță

Ursache Morărianul

Irimia Plăcintă

Lupul fiul Saftei

Timofte, prisăcar

Miron Potângă

Gavril Putină

Rufeturi:

Popa Andrei

Grigore, dascăl

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 167

Ţinutul Hotinului: Șărbaca

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Șărbaca

Toată suma caselor: 25. Scădere rufeturi, însă 3: 2 popi, 1 ruptaș. Rămân birnici 22.

Birnici:

Porcin fiul lui Chiperi

Ursul fiul prisăcarului

Ilie fiul lui Handrușcul

Hâncul fiul lui Toader

Ioniță Giunhâncul

Andrei Epure

Andreeș fiul Rusoaei

Ioniță fiul lui Botoșan

Pavel al Rusoaei

Gavril Bănariul

Ion Pulan

Ioniță, morar

Simion Șoica

Iftimie, cibotar

Ion Bortă

Lupul al lui Bortă

Toader Ghervase

Nica fiul lui Ibrian

Ion fiul lui Lepădat

Ion fiul lui Handrușcă

Ilie, morar

Andrei fiul lui Țurcanul

Rufeturi:

Popa Costandin

Diaconul Andrușcă

Toader Handrușcă, ruptaș

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 167

Ţinutul Hotinului: Costeștii

1770-1772

Ocolul Mijlocului

Costeștii

Toată suma caselor: 16. Scădere rufeturi, însă 2: 1 popă, 1 dascăl. Rămân birnici 14.

Birnici:

Ioniță, rotar

Gheorghe, ciobanu

Tudose Brician

Ștefan Lisa

Apostul Samardec

Gheorghe Sfâncă

Costandin Bănari

Irimia fiul lui Năstase

Constandin, pâslari

Gheorghe, neguțător

Toma fiul lui Haitău

Ștefan Cicoiu

Toderașco, cojocariu

Pavli

Rufeturi:

Popa Simion

Dănilă, dascăl

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 167, 168

MOLDOVENII recenzaţi la 1770 No Comments Jun 16

Histria, „construcţiunea ciclopică” a „două epoci de cult”

Săptămâna trecută, am avut o întâlnire secretă cu vara, prin anumite locuri din Dobrogea. Am ajuns şi la Histria („Dunăreana”, de la vechiul nume celtic al Dunării, Istru), cândva o cetate a lui Achille, moştenită de la Boreas, care o durase pe o insulă din apropierea ţărmului mării[1], ca şi Leuce (Alba)[2], ştiut fiind faptul că, în vechime,„Insula Leuce apare cu drepturi suverane asupra Pontului, domină întreaga navigaţiune şi traficul productelor pe această mare şi totodată îşi extinde influenţa asupra principalelor emporii din Arhipelag”[3], Histria, ca şi Selina (Sulina) fiind două astfel de emporii.

Histria, cetate-târg, scoasă la iveală de Vasile Pârvan, între anii 1914-1916, şi tocmai de aceea „va rămâne pururi legată de numele său”, înseamnă „o perfectă legătură cronologică şi culturală”, descoperindu-se, pe cuprinsul ei, „şi caracteristice resturi preistorice, covârşite de civilizaţiile istorice ale marii cetăţi”[4]. Histria trece drept cetate-târg, construită de elini şi stăpânită, ulterior, de romani, deşi zidurile de la bază, durate iniţial din „blocuri foarte mari de piatră albă calcară, prea puţin cioplite, şi aşezate unele peste altele, fără nici un ciment”, ar trebui să ne sugereze ceea ce germanul Kohler observase: că ele aparţin, ca şi cele din Leuce, unei civilizaţii străvechi, anterioară războiului troian şi pe care învăţatul german o grupa generic în „epoca arhitecturii primitive sau ciclopice”[5].

Pietrele de la temeliile Histriei, ca şi cele din Leuce, de la Densuş sau de la Nîmes, mărturisesc „o antichitate fabuloasă”, cu mult, mult anterioară celei greceşti şi romane, iar primul european, care a intuit existenţa unor astfel de construcţii străvechi în Europa, a fost Victor Hugo, poetul care, în 1837-1838, pe când scria „Les Orientales. Les voyage de la Syrie”, încă din Scrisoarea 1 „La Rhin”, atenţiona asupra existenţei unor „zidiri pe munte” şi în Europa, după cum scria Paul Perdrizet, în studiul „Le monument de Hermel”, publicat în „Syria / Revue D’Art Oriental et D’Archeologie”, Tome.19, Paris, 1938.

În Europa, exista, proeminent scos la vedere, La tour Magne à Nîmes, o „clădire care pare să fi intrigat imaginația populară. I s-a împrumutat o antichitate fabuloasă și destinații străine”[6]. Hippolyte Bazin, în studiul „Nimes Gallo-Romains”, avea să atribuie originea templului într-o difuză epocă „helenică”, toate echivalările încercându-le cu vestigii timpurii ale civilizaţiei romane, pentru a concluziona, în cele din urmă, de data asta inspirat, că „Turnul Mare, o mărturie aproape unică a unei civilizații dispărute, are cu atât mai multă valoare și merită într-o mare măsură atenția și respectul celor care iubesc antichitățile naționale”[7]. În fond, „nimic de genul acesta nu a fost încă încercat, dar majoritatea pietrelor pătrate, care au învins vremurile, însuflețesc construcția”[8], ştiut fiind faptul că „templele romane nu au fost construite astfel”; „este, în acest moment, fără îndoială că diferitele particularități, pe care tradiția le-a consacrat, sunt greșit îndreptate înapoi, la romani”[9].

Mă opresc aici, doar atenţionând asupra unor mărturii arheologice, inclusiv cetăţile „dacice”, care vin din epoca primelor două civilizaţii pământeşti, cea polară şi cea boreală, rămânând la latitudinea fiecăruia să opteze pentru terminologii: arhitectură primitivă, ciclopică sau boreală.

[1] „Cetatea greco-romană Histria era zidită pe o insulă aproape de ţărm. Aluviunile aduse de Dunăre s-au depus însă treptat de-a lungul coastei şi, de la o vreme, au închis o parte a mării, care s-a transformat apoi în lacurile de azi” – Giurescu, Constantin C., Istoria Românilor, Vol. I, Ed. 5, Bucureşti 1946, p. 4

[2] „Insula Leuce, de la Gurile Dunării, avuse aşadar două epoci de cult şi renume. Cea dintâi a fost înainte de căderea Troiei, când această insulă a fost leagănul religiunii primitive a lui Apollo, din care epocă derivă şi numele său de Leuce sau Albă. Iar a doua epocă începe după războiul troian, când insula Leuce a fost consacrată umbrei eroului Achille, păstrând însă şi mai departe vechea organizaţiune a cultului lui Apollo, anume instituţiunea oracolului, privilegiu excluziv al preoţilor apolinici, precum şi dreptul la ofrande pioase, la rugăciuni, voturi şi sacrificii şi peste tot tradiţiunea unei insule sfinte şi salutare” – Densuşianu, Nicolae, Dacia preistorică, Bucureşti 1913, Prefaţa Istrati, Dr. C. I., Nic. Densuşianu / Viaţa şi opera sa, p. LX

[3] Densuşianu, Nicolae, Dacia preistorică, Bucureşti 1913, citându-l pe Aquileia, pp. 74, 75

[4] Andrieşescu, I., Învăţătorii noştri. Vasile Pârvan, în Cunoştinţe folositoare din lumea largă, Seria C, No. 73, „Cartea Românească” Bucureşti 1928, p. 83

[5] „Cercetările arheologice făcute în insula Leuce confirmă în fond aceste date istorice şi geografice.

În mijlocul platoului acestei insule s-au găsit, la anul 1823, ruinele unui templu de o întindere extraordinar de mare. În unele locuri, zidurile acestei clădiri mai aveau încă o înălţime de o archină şi jumătate (1 m 66,5 cm). Construirea acestui templu, după cum ne spune Kohler, se reduce la epoca arhitecturii primitive sau ciclopice. Murii (pereţii – n. n.) erau formaţi din blocuri forte mari de piatră albă calcară, prea puţin cioplite, şi aşezate unele peste altele, fără nici un ciment. Acest templu din insula Leuce ne apare, chiar în puţinele sale resturi de la anul 1823, ca o operă monumentală de artă. El era bogat împodobit cu marmură albă, după cum se constată din numeroasele fragmente de sculptură aflate aci[5]. Astăzi însă, din toate aceste ruine risipite la anul 1823 pe suprafaţa insulei, aproape nu mal subzistă nimic. Proporţiunile cele grandioase ale acestui edificiu sacru, de câte 14 sagene fiecare lature (29 m 76 cm), ne atestă în mod foarte evident că destinaţia primitivă a acestui maiestos templu de construcţiune ciclopică nu a fost pentru cultul unui simplu… / Afară de murii templului s-au mai descoperit, în partea de răsărit şi de apus a acestei insule, resturile altor trei construcţii de asemenea vaste, din acelaşi material şi de aceeaşi origine cu vastul templu” – Densuşianu, Nicolae, Dacia preistorică, Bucureşti 1913, pp. 101, 102.

[6] Charles-Roux, Jules, Nimes, Paris, 1908, p. 35

[7] Hipolite Bazin, Nimes Gallo-Romain, p. 36)”, în J. Charles-Roux, Nimes, Paris, 1908, p. 39

[8] Ansted, D. T., A Short Trip In Hungary And Transylvania, London, 1862, p. 115

[9] Paget, John: „Hungary and Transylvania / with remarks on their condition, social, political and economical”, capitolului V – „Valley of Hatszeg”, în care „Demsus. The Leiter-Wagen. Roman Temple – its Form and probable History. Paintin in Wallack Churches” (pp. 119 şi urm.), London, 1855