Ţara lui tercea-Bercea
Mândria cetăţeanului global
Globalizarea va topi mânia
şi va sădi un sentiment plenar:
mândria de a fi în România
tot un sărac, dar unul planetar!
Caricatură de Radu Bercea,
epigramă de Ion Drăguşanul
Adevarăta primă atestare a Bucovinei
Adevărata primă atestare
a Bucovinei
Răsfoind, pentru a nu ştiu a câta oară, în căutarea altor informaţii, paginile volumelor cu relatările unor „Călători străini despre Ţările Române”, am dat, din întâmplare, peste o notiţă a armeanului Martin Gruneweg, din 1582, în care acesta povestea: „am luat cunoştinţă de o altă ţară, anume Moldova, care aici, în Polonia, e numită Valahia şi pe care cărţile o numesc Valahia… Eu vreau să o numesc ca polonii, în mijlocul cărora am fost educat” (Călători, vol. I, Supliment I, Editura Academiei Române, 2011, p. 77).
În completare, parcă, Michael Bocignoli di Raguza, scria, în 1512, despre Ţara Românească: „Această Valahie se mărgineşte, dinspre răsărit, cu cealaltă Valahie, care e numită de unguri Moldova” (Ibidem, p. 175).
A „numi precum polonii” şi nu precum ungurii, care, ajungând la Câmpulung, apoi la Humor, văzuseră „valea largă şi luminoasă” (în limba celtă, Mulda – toponim răspândit în întreaga Europă) şi o numiseră ca atare, Mulda (ceva mai târziu, sub Bogdan I şi multă vreme după aceea, mai ales în spaţiul islamic, i s-a zis Bogdania), mi-a atras atenţia. Şi, astfel, mi-am amintit de tratatul de la Lublau, din 15 martie 1412, prin care regele Poloniei, Vladislav Jagello, şi regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, preconizau împărţirea nordului Moldovei între cele două regate catolice, ungurii urmând să stăpânească „Bucovina Mare”, deci regiunea dintre Carpaţi şi Siret, iar polonii, „Bucovina Mică”, adică teritoriul dintre Siret şi Nistru.
Să însemne asta că pentru partea nordică a Ţării de Sus a Moldovei exista, în tradiţia cancelariei poloneze şi, implicit, în cea cărturărească, o denumire „Bucovina” pentru o regiune şi nu doar pentru un codru?
Ca să găsesc răspunsul, mă pun iar pe răsfoit primele zece volume ale relatărilor călătorilor străini şi văd că toţi polonezii numesc regiunea nordică Bucovina, pădurea sau „codrul ei înfricoşător” fiind menţionat ca al Bucovinei.
Dacă pădurea s-ar fi numit Bucovina, călătorii poloni ar fi scris că au trecut prin „pădurea de fagi” (Bukowitz, în polonă) şi nu „prin pădurea Bucovinei”.
Ca argumente pentru demonstraţia finală, vă reproduc doar câteva fragmente de memorie veche a popoarelor mărturisitoare:
1). Andrei Taranowski, după 1570: „Cum am călătorit eu, din Polonia, spre Constantinopol, prin Moldova, prin aşa numita pădure a Bucovinei (Bukowitz), unde, cu 73 ani în urmă, adică în anul 1497, au fost ucişi de către moldoveni, într-o singură zi, 50.000 de poloni” (Călători…, vol. I, 1968, p. 398).
2). Anonim Polon, 23 septembrie 1620: „îi călăuzeau domnul Moldovei şi Bucioc, prin Bucovina (Bukowitz), spre Sniatin” (IV, p. 462).
3). Trei mărturii de Francois Paulin Dalerac, campania din 1685:
„Bucovinele sunt o regiune din ţară, acoperită de păduri întinse şi tăiată de munţi înalţi, precum cei din Ardeni. Ea începe aproape de Hotin, pe Nistru, şi se întinde dincolo de Prut, până departe în Valahia, la hotarele Moldovei şi Transilvaniei, unde aceşti munţi se împart în mai multe grupuri” (Călători…, Supliment I, pp. 183, 184).
În 1686, trupele polone, cantonate la Pererita, „au rămas aici pe perioada întregii campanii şi nu s-au alăturat oştirii decât după întoarcerea ei spre Sniatin, dincoace de Bucovinele cele mari” (p. 190).
De la Roman, oastea polonă „a trecut Siretul, pentru a ridica tabăra pe celălalt mal şi pentru a intra apoi în marile Bucovine, care sunt un ţinut înspăimântător, închis între acest fluviu, munţii Transilvaniei şi Prut” (p. 201).
NOTA I: Memoriilor lui Dalerac, apărute la Paris, în 1699 şi, cu ediţie pirat, în 1700, la Amsterdam, în 1699, sub titlul „Anecdotele Poloniei sau Memoriile secrete ale doamnei lui Ioan Sobieski, al treilea cu acest nume” pot fi contestate ca informaţie, pentru că Dalerac a scris după relatările altora (foloseşte pluralul Bucovina ca şi marchizul de Bethune, ambasadorul Franţei la Curtea polonă), din invidie faţă de gloria europeană a lui Jan Sobiecki.
Dar urmează şi alte mărturii:
4). Francois Gaston de Bethune, ambasadorul francez care îl însoţeşte pe Sobiescki în expediţie:
„S-a şi alcătuit un detaşament de trei mii de infanterişti pentru a asigura, prin două mari forturi, trecerea prin (codrul zis) Bucovina, unde armata polonă s-a aflat într-un mare pericol, anul trecut” (p. 404).
În jurnalul său, găsim formulările, „Din Bucovinele de lângă valul lui Traian / 28 iulie 1686” (p. 405):
„Mâine vom fi lăsat cu totul în urmă (codrii) Bucovinei şi vom intra în câmpiile Moldovei” (p. 405).
Pererita va fi „cea de-a treia fortificaţie, pe care am pus-o în stare de apărare, după trecerea (codrului) Bucovinei” (p. 406).
„Zece mii de tătari şi o mie de ieniceri turci o luaseră înaintea armatei noastre, spre a ne zădărnici trecerea prin Bucovine” (414).
„Socot campania ca şi terminată, de îndată ce vom trece de (codrii) Bucovinei” (p. 415).
NOTĂ II: parantezele „(codrii)”, „(codrului”) sunt inserate de istoricii care au lucrat volumul, impunând, practic, o denaturare de semnificaţie, deci de adevăr.
5). Jacob Sobieski, VII, fiul lui Regelui Jan Sobiecki: „În această noapte (vineri, 26 iulie 1686 – n.n.), am dormit în împrejurimile localităţii Jucica, chiar la intrarea în Bucovina” (p. 421).
„Duminică, 28 iulie. Eram, acum, chiar în Bucovina, lângă întăriturile cele vechi. După prânz, regele a plecat să aleagă locul pentru întăritură şi, chiar în acea zi, a şi început să fie ridicată în Bucovina.
Luni, 29 iulie. Am ieşit din Bucovina” (p. 421).
6). Philippe le Masson du Pont, francez, stabilit în Polonia, ca inginer militar în campaniile lui Sobiecki: „1673, noiembrie. Cum pădurea Bucovinei constă dintr-o serie de defileuri…” (p. 280).
„1685, sfârşitul lui septembrie – 12 octombrie. Marele codru al Bucovinei… are peste 30 de leghe în lăţime şi aproape tot atâta în lungime. Începe de la munţii Carpaţi şi merge până la fluviul Nistru” (p. 287).
Valul lui Traian „străbate în întregime pădurea fioroasă a Bucovinei” (p. 293).
„Străbătând Bucovina, el a poruncit să se facă poduri peste locurile mai greu de trecut” (p. 296).
„Regele nu ieşise încă din Bucovina, când a şi sosit o rudă a domnului Moldovei” (p. 296).
7). Philippe Avril, în 1694: „Până să ajungem la Câmpulung, am fost nevoiţi să trecem prin renumitul codru al Bucovinei, care are o întindere de peste 40 de leghe şi este vestit prin marile victorii, pe care le-a dobândit, acum câţiva ani, hatmanul polon asupra turcilor şi tătarilor… am scăpat teferi din codrul Bucovinei şi am ajuns în câmpiile Moldovei” (VIII, pp. 103, 104).
8). Francisc Radzewski, 19 februarie 1700: „Solul, pornind din acel conac (Cernăuţi – n.n.), a străbătut cinci mile mari prin pădurea Bucovinei şi, de la Troian, drum neîngrijit, foarte greu de străbătut, tot pe dealuri şi prin păduri foarte dese, până la Târgul Siret” (VIII, p. 164).
Toate aceste citate probează că, în documentele de cancelarie poloneză dar şi în mărturiile cu caracter istoric, Bucovina însemna o regiune moldavă, acoperită în bună parte cu păduri (de fag, dar şi de stejar, şi, mai ales, de molid, brad, pin, carpen, frasin etc.).
Etimologic, Bucovina (de la polonezul „bukowitz”) înseamnă „pădure de fag”, dar formulările de genul „codrul Bucovinei” probează că, printre polonezi, Bucovina însemna un toponim pentru regiunea cea mai nordică a Ţării de Sus a Moldovei.
Altminteri, am vorbi despre pleonasmul „codrul de fag al Codrului de Fag”.
După cum se ştie, Moldova a fost, încă de la întemeiere, mai ales provincie vasală a Poloniei (căreia voievozii îi plăteau un tribut uriaş, adus la limite rezonabile de Bogdan II), uneori şi a Ungariei, până la vasalitatea cu turcii, din 1456.
Primii voievozi moldavi, care cunoşteau cele două toponimii de cancelarii străine (polonă şi ungară), îşi spuneau, adesea, în urice, stăpânitori ai „ţării Valahe a Moldovei”, folosind, deci, şi denumirea polonă a ţării („provincie”, numită în documentele de cancelarie poloneze şi maghiare). E drept că numele regiunilor nu erau menţionate în practica elaboratelor de cancelarie domnească, ţara fiind împărţită în ţinuturi, iar localizările făcându-se cu recurs la numele unui pârâu sau râu din apropiere („pe Horaiţ”, „pe Şumuz”, „pe Sireţel” etc.) şi a unui ţinut.
În aceste condiţii, deşi s-a tot crezut, dinspre istoricii români, că în uricul din 30 martie 1392 (cu transcripţie voit fără majuscule), al lui Roman Vodă, vasal al Poloniei, nu se vorbea despre un toponim Bucovina, ci despre „natura” unei păduri întinse, ne vedem obligaţi să renunţăm la supoziţii şi speculaţii savante, caracteristice unui popor nemărturisitor şi, deci, lipsit de memorie, recitind uricul aşa cum a fost scris, deci sub influenţa toponimiei polone:
„Iar hotarul să fie… de acolo, drept la Bucovină, o movilă, şi, de acolo, pe marginea Bucovinei, în sus, până la hotarul lui Şerb… până la Bucovina cea mare, pe unde iese drumul de la Dobrinăuţi, la capătul Câmpului, şi, de acolo, pe marginea Bucovinei, la deal, la vale” (Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, I, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p. 3)
În aceste condiţii (repetiţie intenţionată!) şi în baza probelor şi argumentelor, depuse în rândurile de mai sus, adevărata primă atestare documentară a Bucovinei, ca nume al unei regiuni istorice moldoveneşti, s-a făcut în data de
30 Martie 1392.
Credeţi ce vreţi, dar pe mine atât de profund m-au convins mărturiile vechi, încât intenţionez ca, pe viitor, să cinstesc Ziua Bucovinei, în fiecare am, pe 30 martie (vezi si linkul Povestea asezarilor Bucovinene)
În fond, naşterea şi nu moartea constituie sărbătoarea a tot ceea ce este viu.
Ion DRĂGUŞANUL
ILLUSTRIERTE BUKOVINA: Aşezări (I)
„Illustrierte Bukowina”
Franz Xaver Knapp
(03.09.1809, Tachau – 16.09.1883, Cernăuţi)
Enervat de falsurile folclorice (inclusiv porturi populare, dansuri şi obiceiuri), puse în scenă de activiştii de partide care au luat în arendă Centrul Cultural „Bucovina” şi, implicit, Ansamblul Artistic de Cântat la Nunţi şi la Chermeze Politice „Ciprian Porumbescu”, am început, mai adineuri, să lucrez o colecţie de iconografie veche bucovineană (numai desene, o altă colecţie de fotografii vechi fiind în lucru), cu speranţa că, dacă vor vedea cu ochii ceea ce nu pricep cu mintea, horvat, filip, brăteanu, cristescu şi întreg aliotmanul lor vor interzice denaturările şi degenerările folclorice dezgustătoare (de teapa portului total netradiţional în Bucovina al ucrainenilor din judeţul Suceava, de teapa „tarafului tradiţional cu interpret vocal” al cuplului etno-dohotorologic brăteanu-cristescu, în care doba şi fluierul nu au ce căuta – autorii vechi, de la Pindar, încoace, se refereau la „fluierul cu opt găuri”, la „fluierul lui Pan”, adică la nai, cum o probează şi vechile gravuri şi acuarele).
Am lucrat, apoi, şi o expoziţie, cu gândul să o arăt tuturor, dar, din nefericire pentru ei, nu am unde să o expun, iar Consiliul Judeţean şi Primăria, ca şi în cazul Galeriei Personalităţilor Bucovinene, nu manifestă nici dram de interes faţă de tot ceea ce înseamnă memorie şi tradiţie.
„Un popor trebuie să-şi merite locul pe care stă – spunea Elena Greculesi – prin memorie şi prin cultură”, dar politrucii judeţeni şi municipali nu sunt popor, ci migratori, care traversează clipita prădând în stânga şi în dreapta (excepţiile nu au decât să se individualizeze prin fapte).
Am numit această colecţie iconografică „Illustrierte Bukowina” pentru a cinsti memoria lui Franz Xaver Knapp (03.09.1809, Tachau – 16.09.1883, Cernăuţi), în anul 130 al eternităţii sale, dar şi pe cea a mărturisitorilor uitaţi ai Bucovinei, inclusiv I. Schubirsz, Franz Jaschke (1775-1842), Mattias Adolf Charlemont (1820-1871), Rudolf Bernt (1844-1914), Julius Zalaty Zuber (1867-1918) şi Eugen Maximovici (1857-1926).
Cum nu am unde expune colecţia, am oferit-o prestigioasei instituţii nebugetate de cultură „Monitorul de Suceava”, care publică, în fiecare zi, câte un desen, apoi am decis să o înfăţişez, ca memorie de spiritualitate bucovineană, şi pe acest blog, în categoria cărţilor aflate în lucru, pentru a putea vizualizată integral şi folosită gratuit (cu excepţia instituţiilor statului) de către oricine şi oricând.
Probabil că voi lucra şi o carte, pentru că iconografia confirmă şi, într-un fel, consacră mărturiile vechimii, pe care le-am prezentat, deja, într-o primă carte („Povestea aşezărilor bucovinene”, volumul III, postată şi ea pe acest blog, în categoria „Cărţi”).
Împărţită pe cinci teme mari (aşezări, porturi, case, tradiţii şi obiceiuri), colecţia „Illustrierte Bukowina” începe, premeditat, cu litografia exodului ardelenesc spre nordul Moldovei, pe şeaua Tihuţei, şi se încheie, simbolic, desigur, cu despărţirea nefericitului Arhiduce Rudolf de bucovineni, la poalele Prislopului.
Şi aş mai închina această colecţie şi tuturor etnicilor bucovineni, care au contribuit, vreme de aproape două secole (includ şi perioada interbelică) la o contemporaneizare cu Europa a acestui nord de ţară moldavă.
Am izbutit să-i identific pe cei mai mulţi dintre mărturisitorii iconografici ai Bucovinei (în cartea „Pictori şi sculptori din Bucovina”, şi ea prezentă pe blog), dar au mai rămas şi mărturii cu autori încă neidentificaţi, cel mai important pentru mine fiind I. Schubirtsz, ilustratorul, prin folosinţă târzie, a monografiei lui Bendella, din 1845. Sper să-l aflu prin analele bisericeşti şi să vă pot spune mai multe despre el. Cu siguranţă că a fost unul dintre topografii austrieci care au lucrat şi pentru aşezământul împărătesc de binefacere Fondul Religionar, proprietate obştească a tuturor românilor din Bucovina. În fond, până voi lucra şi cartea aceasta, va fi suficient timp şi pentru noi documentări.
Aşezări (I)
Emigranţi transilvani, trecând munţii, prin Pasul Tihuţa, înspre Bucovina (1742-1777) – desen de Pataky (mare pictor maghiar)
Cernăuţi, 1832 – desen de I. Schubirsz
Cernăuţi, podul de peste Prut – desen de I. Schubirsz
Cernăuţi, Piaţa Fântânii Albe, în 1832 – desen de I. Schubirsz
Cernăuţi, biserica Adormirii Maicii Domnului (Sfânta Maria, dărâmată, pentru a constru alta, în 1783, de episcopul exampt Dositei Herescu) – desen de I. Schubirsz
Cernăuţi, Palatul Administrativ, 1832 – desen de I. Schubirsz
Cernăuţi, 1870 – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Cernăuţi, Palatul Episcopal (construit, de austrieci, pentru episcopul Herescu, în 1781)– desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Cernăuţi, cazarma austriacă – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Cernăuţi, drumul spre oraş – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, biserica Sfânta Parascheva – de Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, Văzuta Cernăuţilor – acuarelă de Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, Arderea de Cernăuţi în 21 august 1859 – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, Arderea din 1860 – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, Băile Publice –de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, Grădina Publică I – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, Grădina Publică II –de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, Uliţa Mare – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, Sfinţirea apei, la serbarea Arătării Domnului – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, interiorul Bisericii Mitropolitane – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Cernăuţi, Palatul Mitropolitan – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Cernăuţi, biserica Sfânta Parascheva – de Rudolf Bernt (1844-1914)
Cernăuţi, Piaţa Centrală – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Cernăuţi, Catedrala ortodoxă – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Cernăuţi, Piaţa Fântânii Albe – desen de Charlemont (1820-1871)
Boian, moară pe Prut – de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Cacica – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Câmpulung, gater – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Cârlibaba – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Ceremuş, baraj – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Ceremuş, Plute pe Ceremuş – desen de Charlemont (1820-1871)
Cernauca, împrejurimi – de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Cosmin, luminiş – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Dragomirna, mănăstirea, în 1832 – desen de I. Schubirsz
Dragomirna, mănăstirea – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Dragomirna, mănăstirea, în 1860 – acuarelă de Knapp (1809-1883)
Fântâna Albă, biserici – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Horecea, mănăstirea, în 1832 – desen de I. Schubirsz
Horecea, mănăstirea în 1860 – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Horodnic. Săpăturile arheologice ale lui Josef Szombathy, la Călugăriţa – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Iacobeni – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Iacobeni, muntele Arşiţa – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Iacobeni, Piatra Albă, dinspre Cârlibaba (Ciocăneşti) – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Iacobeni, pod peste Bistriţa Aurie – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Iacobeni, minele – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Iacobeni – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Iacobeni, şoseaua spre Dorna – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Lăpuşna, institut de scalde – acuarelă de Knapp (1809-1883)
ILLUSTRIERTE BUKOWINA: Aşezări (II)
ILLUSTRIERTE BUKOWINA:
Aşezări (II)
Lucava, Valea Lucavei – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Lucava, Cheile Lucavei – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Lucava, Valea Lucavei – de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Mestecăniş – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Moldoviţa – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Moldoviţa, biserica mănăstirii – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Moldoviţa, fresca „Asediul Constantinopolului”, deteriorată, între timp, dar putându-se reconstitui, în baza acestei mărturii – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Plute pe Bistriţa – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Pojorâta, munţii Adam şi Eva – desen de Charlemont (1820-1871)
Pojorâta, munţii Adam şi Eva – acuarelă de Knapp (1809-1883)
Pojorâta, Valea Putnei – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Putna, mănăstirea, în 1860, cu acoperiş de şindrilă şi cu turnul voievodal încă existent – acuarelă de Knapp (1809-1883)
Putna, Chilia lui Daniil Sihastrul – acuarelă de Knapp (1809-1883)
Putna, mănăstirea, cu acelaşi acoperiş vechi, pe care urma să-l refacă, pentru comemorarea lui Ştefan cel Mare, în 1904, arhitectul vieney Karl Adolf Romstorfer – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Putna, mocăniţa – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Putna, gaterul – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Putna, ţapinari huţuli – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Rădăuţi, hartă austriacă – din Kaindl (1866-1930)
Rădăuţi, Episcopia – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Rădăuţi, biserica Bogdania – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Rădăuţi – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Rădăuţi, clopotniţa Bogdaniei – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Rădăuţi, iarmarocul – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)
Şipote, Cataractul Sucevei – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Şipote, Colibă huţulă – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Şipotele Sucevei – desen de Robert Zuss
Siret – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Siret, altarul bisericii Sfântul Onufrie –de Rudolf Bernt (1844-1914)
Slobozia-Revna, biserica de lemn – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871), cea mai interesantă pentru istoricii şi arheologii germani, inclusiv pentru Karl Adolf Romstorfer, care a desenat-o, făcând şi planurire
Storojineţ, Institutul idropatic – e Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Suceviţa, mănăstirea – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Monumentul închinat Arhiducelui Rudolf, în 1886, cu ocazia vizitei în Bucovina, din 1885 – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Valea Putnei – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Vama – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Vama, Stâlpul lui Vodă, în 1832 – desen de I. Schubirsz
Vama, Stâlpul lui Vodă – de Rudolf Bernt (1844-1914)
Vatra Dornei – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Vatra Dornei – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Vatra Dornei, muntele Ouşorul – de Charlemont (1820-1871)
Vatra Dornei, Izvorul lui Otto – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Voroneţ, mănăstirea – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Suceava, Ruinele, în 1805 – acuarelă de Franz Jaschke (1775-1842)
Suceava (inclusiv dele două biserici din Tătăraşi, menţionate de documente) – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Suceava – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)
Suceava, biserica armenească – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Suceava, Cetatea văzută de la Şipote – de Rudolf Bernt (1844-1914)
Suceava, mănăstirea Hagigadar – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Suceava, biserica din Iţcani – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Suceava, Lunca Sucevei – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Suceava, biserica Mirăuţi – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Suceava, ruinele Cetăţii – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
Suceava, biserica Sf. a Mănăstirii Sf. Ioan – de Bernt (1844-1914)
Suceava, mănăstirea Zamca – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)
ILLUSTRIERTE BUKOWINA (I)
PORTURI BUCOVINENE (I)
Porturi naţionale din Bucovina – desen de Zuber (1867-1918)
Fată din Iacobeni, în 1805 – acuarelă de Franz Jaschke (1775-1842)
Femei din Iacobeni, în 1805 – de Franz Jaschke (1775-1842)
Pentelei Ungurian, un om de 105 ani din Iacobeni, în 1805 – acuarelă de Franz Jaschke (1775-1842)
Port din regiunea Ceremuşului – desen de Zuber (1867-1918)
Port în regiunea Nistrului – desen de Julius Zuber (1867-1918)
Port în regiunea Prutului (Boian) – de Julius Zuber (1867-1918)
Fetiţa cu cofe – tablou de Eugen Maximovici (1857-1926)
La fântână – tablou de Eugen Maximovici (1857-1926)
Flăcău cântând din fluier – de Eugen Maximovici (1857-1926)
La pârleaz – tablou de Eugen Maximovici (1857-1926)
O fată de la ţară – tablou de Eugen Maximovici (1857-1926)
Doi munteni cu desagi – tablou de Eugen Maximovici (1857-1926)
Ciobanul din Carpaţi
Ţărani români – Anatole de Demidoff (1813-1870)
Ţărani, la han – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)
Poştalionul moldovenesc – Anatole de Demidoff (1813-1870)
Poşta Rusă, prin Moldova – Anatole de Demidoff (1813-1870)
Caravană moldovenească – Anatole de Demidoff (1813-1870)
Huţan din Ţibău – acuarelă de Franz Jaschke (1775-1842)
Huţani, în 1832 – desen de I. Schumirsz
Huţanii Carpaţilor
Familie de huţani
Fată de huţan – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)
Huţulcă
Huţulul
Huţul bătrân
Fată huţulă – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)
Familie de huţuli
Huţuli cu bucium – desen de Zygmund
Huţuli cu buciume
Huţuli, în secolul al XVII-lea
Tipologii huţule
Huţuli
Alte tipologii huţule
Huţuli – desen de Zygmund
Huţuli, în căruţă – de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)
Huţuli, trecând Ceremuşul
Huţancă, în îmbrăcăminte de vară – de Charlemont (1820-1871)
Rutean – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918)