Biancăi Drăguşanu îi lipseşte şi un… “l”

         În afară de faptul că îmi este megieşă de blog şi că în stupizeniile ei vizuale poate nimeri oricine, dintre prietenii şi cunoscuţii mei, dacă omite “l”-ul final de la Drăguşanul, nu am nici în clin, nici în mânec (nu în mânecă, ci în mânec) cu tovarăşa Elenei Udrea (în fond, care este diferenţa dintre cele două exemplare ale speciei vizuale?).

         Ţin să fac precizarea, pentru că am şi eu o fată, dar una cu adevărat frumoasă, cu două facultăţi la bază, dintre care una în Franţa (ca şi masterul), de care sunt mândru foc şi tare n-aş vrea să mă creadă cineva şi tatăl Biancăi. Nu de alta, dar cumplit îmi mai repugnă urâţenia afişată vedetist!

Raluca Blezniuc, o surpriză pentru alţii

Nu mai ştiu când am debutat-o, iniţiind-o, în acelaşi timp, în secretele care s-o ajute să recupereze, în cât mai scurt timp, măcar o jumătate de deceniu creator. Apoi, am pierdut legătura. De fapt, am rupt legătura, pentru că Raluca, discipol ideal, înţelesese rapid ce are de făcut. O lăsasem să zboare singură, convins că va ajunge la cer şi nu în hăurile liricoide, în care se prăbuşesc mai toate femeiuştile care doar se cred hăruite şi doar pozează în preocupate de eul interior.

Astăzi, precum văd, Raluca Blezniuc gustă din mierea gloriei literare cu o cochetărie aproape copilărească, dar oricum pură şi proaspătă. Dacă va şti să păstreze, veşnic, nealterat copilul care a fost, Raluca va şi dura în spiritualitatea românilor (dar fără să rămână doar la poezele, ci să-şi dorească şi să facă mult mai mult).

Peste câteva zile, în 29 iunie, Raluca Blezniuc, certitudinea liricii româneşti de astăzi, îşi va serba ziua de naştere (încă în adolescenţă, din câte îmi amintesc). Felicitări, Raluca, fericire şi la mulţi ani! 

Când aş… vota-o pe Elena Udrea?

Privindu-i, ocazional, fotografiile, îmi spun că, dacă aş fi măcar cu 20 de ani mai tânăr, şi eu aş… vota-o pe Elena Udrea. Dar nu pentru funcţia de Preşedinte al României. Mi-aduc aminte că am şi cunoscut-o, prin intermediul lui Gheorghe Flutur, pe când cu oul încondeiat pentru Cartea Recordurilor, şi am zis, atunci: Elena Udrea a trudit anume, / până-a găsit, în zări bucovinene, / cel mai frumos şi mare ou din lume, / cică păstrat de Flutur. În izmene.

De parcă n-ar fi ştiut bietul de mine că ouăle record al tuturor recordurilor sunt cele ale lui Traian Băsescu! La drept vorbind, un ou, grotesc pictat, poartă Băsescu şi pe umeri, iar acesta, în mod justificat, va intra în Cartea Recordurilor negative ale istoriei românilor.   

Ovidiu Milici, politician cu ziua

Ovidiu Milici, politicianul sucevean care se tot ridicase împotriva lui Gheorghe Flutur, pe când nu vedea că răul se afla în chiar lumea politică pe care o apăra şi care, ajunsă la ciolanul puterii, avea să-l îmbrâncească duşmănos cât-colo, împlineşte, pe 4 iulie, o frumoasă vârstă, una care încă îl îndreptăţeşte la viitor. Doar puţină cumpătare îi mai trebuie şi mai multă atenţie politică spre zona în care… se mulge vaca publică. În rest, Ovidiu este şi rămâne un băiat bun, căruia îi urez, din toată inima, fericire şi la mulţi ani!