Raluca Blezniuc, o surpriză pentru alţii
Nu mai ştiu când am debutat-o, iniţiind-o, în acelaşi timp, în secretele care s-o ajute să recupereze, în cât mai scurt timp, măcar o jumătate de deceniu creator. Apoi, am pierdut legătura. De fapt, am rupt legătura, pentru că Raluca, discipol ideal, înţelesese rapid ce are de făcut. O lăsasem să zboare singură, convins că va ajunge la cer şi nu în hăurile liricoide, în care se prăbuşesc mai toate femeiuştile care doar se cred hăruite şi doar pozează în preocupate de eul interior.
Astăzi, precum văd, Raluca Blezniuc gustă din mierea gloriei literare cu o cochetărie aproape copilărească, dar oricum pură şi proaspătă. Dacă va şti să păstreze, veşnic, nealterat copilul care a fost, Raluca va şi dura în spiritualitatea românilor (dar fără să rămână doar la poezele, ci să-şi dorească şi să facă mult mai mult).
Peste câteva zile, în 29 iunie, Raluca Blezniuc, certitudinea liricii româneşti de astăzi, îşi va serba ziua de naştere (încă în adolescenţă, din câte îmi amintesc). Felicitări, Raluca, fericire şi la mulţi ani!