Dragusanul - Blog - Part 1270

Cântecul umbrei: lui Gheorghe Flutur

*

Gări dezlănţuite lunecă-n paragini,

haosul îndeasă înspre zări ruine,

este veacu-n care mă dărâm în pagini

ostenit să-mi caut aripile-n mine

risipindu-mi trupul pururi ca o gară

grâului ofrandă, ierbilor amar,

horelor de stele care mă-mpresoară

eu le-am dus cununa spinilor în dar

*

Fără să-mi mai pese că în depărtări

liniştea-i o gară-n calmă prăbuşire,

umbra ei fatală naşte-n înserări

trupului cămaşă veşnică de mire,

umbră-mi este trupul, sufletul mi-i umbră,

restul e tăcere cosmică şi sumbră.


Pigmeii băsescu şi artistul Mircea Diaconu

Elena Băsescu: Pe mine mă meritează românii, nu pe actoru' şi sălbaticii...

Elena Băsescu: Pe mine mă meritează românii, nu pe actoru’ şi sălbaticii…

Mezina lui băsescu, vegheată de bona elena udrea, l-a băşcălizat pe artistul Mircea Diaconu. Asta, la o primă vedere. Pentru că, în fond, dispreţul acelei specimene, cu răsuflet de babă nătângă, dar fără minte şi fără suflet, nouă, tuturor, ne era adresat, pe noi, oamenii de fiecare zi, urma să ne pună la punct. Ptiu, omidă!

*

Nu ştiu, încă, dacă voi avea de ce merge la vot, spre sfârşitul lunii mai. N-am ascultat ştirile, pentru că nu are rost, câtă vreme mai există şi o a doua eba, cea instituţională, poreclită ani, care şi ea, cu suficienţa clipei fetide, doar dispreţ revarsă asupra noastră.

*

Tare mi-aş dori ca, în 25 mai 2014, să merg, împreună cu întreg neamul meu, la o adevărată recuperare de demnitate. Şi să văd, după aceea, cum clipa de după îşi va aşeza talpa anihilatoare peste vietăţile deja uitate, numite băsescu. Un colb greu oricum se va aşterne peste incidentele naturii, care ne-au revoltat în clipita anterioară. Sfârşit. Să sperăm că al lor, nu al nostru.


Cântec neînceput: lui Zaharia Finiş

*

Zidit drept jertfă-n trupul ce mă poartă

am de-ndurat o sete ancestrală

har şi blestem armonizate-n soartă

astfel încât să pună la-ndoială

risipa asta de lumini şi viaţă

intrată de la naştere-n derivă

alunecând spre clipa ce mă-nvaţă

*

Finalul să-l aştept ca pe-o misivă

incendiind prin setea mea cu scrisul

nociv al veşniciilor pierdute,

iar de mă iert, mi se dărâmă visul

şi cântecele cele ne-ncepute.


În neamul Lungu, numai cine nu vrea nu mulge

Ion Lungu: Dragi suceveni, noi, de la bunicu', încoace, toţi suntem patrioţi mioritici!

Ion Lungu: Dragi suceveni, noi, de la bunicu’, încoace, toţi suntem patrioţi mioritici!

Din neamul primarului sucevean Ion Lungu, numai cine nu a vrut nu a ajuns primar. În rest, feciori descurcăreţi, cu mare drag faţă de mulsul mioritic, toţi au fost sau au fost şi încă mai sunt primari. Cinste lor!

*

Fără nici o legătură cu neamul Lungu, ci doar cu mulsul sucevean, nu pot să nu observ că, în arealul nostru, Justiţia, pe lângă faptul că e oarbă, e şi ţeapănă. Cinste şi ei!


Cântec în amurg: Olgăi Finiş

*

Orgile au tăcut, şi-au tras cerul pe pleoape,

lungile perdele ale stelelor cad

gălăgios ca un zvâcnet de aprige ape

abia slobozite de lumină din vad,

*

Fără veste amurgul din culori se dezghioacă,

iar prin iarbă tăcerea urme sacre ascunde,

năruindu-mă-n ierbi aş fugi spre niciunde

ireal sigilat într-un scrâşnet de toacă

şi el, ca şi mine, întrebându-se: Unde?