Cântec în amurg: Olgăi Finiş

*

Orgile au tăcut, şi-au tras cerul pe pleoape,

lungile perdele ale stelelor cad

gălăgios ca un zvâcnet de aprige ape

abia slobozite de lumină din vad,

*

Fără veste amurgul din culori se dezghioacă,

iar prin iarbă tăcerea urme sacre ascunde,

năruindu-mă-n ierbi aş fugi spre niciunde

ireal sigilat într-un scrâşnet de toacă

şi el, ca şi mine, întrebându-se: Unde?