Cântec neînceput: lui Zaharia Finiş

*

Zidit drept jertfă-n trupul ce mă poartă

am de-ndurat o sete ancestrală

har şi blestem armonizate-n soartă

astfel încât să pună la-ndoială

risipa asta de lumini şi viaţă

intrată de la naştere-n derivă

alunecând spre clipa ce mă-nvaţă

*

Finalul să-l aştept ca pe-o misivă

incendiind prin setea mea cu scrisul

nociv al veşniciilor pierdute,

iar de mă iert, mi se dărâmă visul

şi cântecele cele ne-ncepute.