TOY MACHINES, în concertul de la Cluj Napoca
*
Aseară, sâmbătă, 12 aprilie, la Cluj Napoca, datorită generozităţii şi solidarităţii artistice a muzicienilor de la OCS, spectacolul “Pandora“, de promovare a celui mai recent album al celebrei trupe Omul cu Şobolani, s-a transformat într-un adevărat parteneriat artistic, trupa Toy Machines beneficiind, practic, de o investitură în muzica mare, pentru că, trebuie să o spun, chiar dacă voi fi acuzat de lipsă de modestie, de aseară, trupa suceveană este recunoscută, în capitala rockului românesc, deci în Cluj Napoca, drept o trupă mare, cu nimic mai prejos decât partenera ei de scenă şi, drept consecinţă, îndreptăţită la viitor.
*
Iar această îndreptăţire a fost formulată explicit de mai toată mişcarea rock din Cluj Napoca, majoritatea componenţilor trupelor clujene mari aflându-se în mijlocul iniţiatului public în muzica bună.
*
Mascotele de pe procesorul lui Andi Drăguşanul
+
Va urma, în mai, finalizarea primului album al trupei sucevene (de ce-i spun “sucevene”, habar nu am!), care va fi lansat, pentru prima dată, cel mai probabil în iunie, la Festivalul Internaţional “Rock în Parc”, de la Bucureşti, la care trupa şi-a adjudecat participarea încă din toamnă, printr-un splendid spectacol, la “Arenele Romane”.
*
Între timp, fără ştirea mea sau a componenţilor trupei Toy Machines, o autoritate culturală suceveană anunţa participarea trupei (şi nu putea veni, în nici un chip) la nu ştiu ce manifestare culturnică pascală, iar domnul Vasile Ilie, culturnic la primărie, a sărit ca ars de suficienţă şi de incultură împotriva tulburării posesiei sale de creştinism ortodox electoral afişat. Încă îşi mai poate cere scuze, ca să-i trec cu vederea zvâcnetul de imbecilitate, dar pentru Toy Machines Suceava nu a existat şi nici nu există, cu excepţia cluburilor de rock şi a generaţiilor de “asasini în serie, care îşi ucid numai visele“, generaţii care au şi determinat frăţietatea Andi-Edy-Teiu-Buzu, întemeiată în legendara instituţie reală de cultură, numită Clubul VOX, şi soldată cu un festival internaţional de muzică rock, pe care Toy Machines l-a dăruit Sucevei, începând, deja, să-şi regrete pripita generozitate de atunci. Aşa că n-ar fi de mirare, dacă ne-am retrage pentru totdeauna. În definitiv, necuprinsă-i lumea, de dincolo de Suceava pururea gomoasă şi vrăjmaşă.
*
Nu aş fi scris acest text, dacă nu vedeam fotografia, făcută de Buzu Parascan (chitară solo), cu procesorul lui Andi în prim plan, pe care, lângă pana chitării, se află mascotele lui, adică nişte jucărioare minuscule, care să-i reamintească de obligaţia de a nu-l pierde, vreodată, pe copilul care a fost cândva şi pe care este obligat să îl ducă, de la un capăt, la celălalt, inclusiv prin muzică. E crezul nostru, al amândurora, obligaţia de a nu-ţi pierde nici o vârstă pe drum, oricât de lungă ar fi calea, şi de a le retrăi, simultan, atunci când ţi se oferă ocaziile de a şi trăi. Înţeles-ai cum vine treaba cu sensul profund şi viu al creştinismului, pravoslavnice politruc Vasile Ilie?
