Franz Joseph, în 1880, în drum spre Bucovina

Împăratul Franz Joseph, în 1880, prin Galiţia, în drum spre Bucovina

*

Deşi ne tot mândrim cu “drumurile împărăteşti” (toate cele construite, din ordinul împăraţilor austrieci, cu banii Fondului Religionar, cel mai cunoscut fiind Şoseaua Franciscană, care vine de la Bistriţa, peste Tihuţa, şi coteşte, la Păltioasa, spre Solca, Vicove şi Cernăuţi), mărturiile iconografice sunt puţine, aşa că nu prea putem înţelege cum era, pe vremuri, alaiul “drăguţului de împărat”, atât de entuziast sărbătorit, conform mărturiilor, în Bucovina de odinioară.

*

Fotografia de mai sus, care surprinde un moment al călătoriei împăratului prin Galiţia, ne poate îndruma imaginaţia, în mod fericit, spre reconstruirea, cât mai realistă, a epocii Bucovinei istorice.

Iconografia lui Sebastian Munster

Deşi am reprodus, în textele care urmează mai jos şi care valorifică anumite “curiozităţi” ale vremurilor, câteva desene din “Cosmographia” lui Sebastian Munster, voi insera şi alte câteva ilustraţii, care au de a face, într-un fel sau altul, cu povestea nordului moldav, numit, ca provincie geografică, în cancelariile slave, încă înainte de 1392, Bucovina.

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

Spada genoveză a lui Ştefan cel Mare

*

Conform mărturiei genovezului[1] Gregorio de Reza, consul la Caffa, din 18 ianuarie 1468, Ştefan cel Mare ar fi comandat „o spadă după obiceiul moldovenesc”, pe care urma să o facă, la Genova, meşterul Cristofor clopotarul. Medicul lui Ştefan era, în acel an, genovezul Zoane de la Cabella[2].

Taraful moldovenesc, în 1828

*

Contele Alexandru de Lanjeron, amuzat, în 1828, de hora moldovenească, dans care „este tot ceea ce am văzut mai caraghios în viaţa mea”, descrie şi taraful, în care „ţiganii sunt cei însărcinaţi să gâdile urechile. Vioara şi ţitera, precum şi naiul cu opt tuburi, în care sufli, trecându-le neîncetat pe buze, sunt instrumentele de muzică ale ţării”[1].

În 1701, şi patriarhii şi mitropoliţii fumează

*

Stareţul Leontie, în 1701, povestea despre vizita sa la mănăstirea Golia: „Când am intrat în mănăstire, egumenul stătea în faţa chiliei sale şi trăgea tutun. Iar când am văzut că el trage tutun, tare m-am scârbit şi mi se părea că-i sfârşitul lumii, deoarece unui asemenea rang nu-i îngăduit şi-i ruşinos să tragă tutun; dar am văzut că şi patriarhii şi mitropoliţii fumează, ceea ce este pentru ei o plăcere”[1].