Dragusanul - Blog - Part 1186

Cântecul învierii cobzarului: lui Archip Filipiuc

*

Au fost copaci care s-au pus pe plâns

rupând din crengi luminile create

când cântecul cobzarului s-a stâns

hilar rupând tăcerea prin cetate,

iar mai apoi sosiră alţi copaci

prinşi într-o horă încă ne-nţeleasă:

*

Fii liber, mi-au şoptit, iar dacă taci,

iluziile-n fierbere pe masă

lin se vor scurge-n filele aprinse

incendiindu-ţi mâinile trudite

până-n adâncul stelelor prelinse

istovitor în ierbi ca în cuţite,

urmând ca tu, mi-au zis copacii, iar

cântând să-nvii copacilor cobzar.


Cântecul efemeridei: lui Marin Constantin Gheorghe

*

Mai am o şansă vremii să mă-nchin

asemeni unui rob pe veci supus,

ridic deci fruntea şi privesc senin

imensitatea cerului de sus

numai că sus nu pot zări nimic

*

Chiar dacă vreau cu-atâta-ncrâncenare,

orbii îl văd – mă tot aud cum zic

nădăjduind la o întruchipare;

sunt prins de spaima beznelor din veac,

torturile promise mă-nspăimântă,

am gânduri răzvrătite, dar le tac,

n-o să mă iau cu vremile la trântă

tocmai acum, când trupul mi-i târziu,

iar sufletul în el nu mai încape,

nu-mi place, totuşi, rob supus să fiu,

*

Gândesc, iar timpul ferecat sub pleoape

habar nu are cât mă mai frământ

eu, condamnatul ca efemeridă,

orb văzător numai atunci când cânt

rupt din destinul lumii, cu obidă

ghicind cumva întoarcerea deplină

hotarul umbrei când va fi să-nchidă

eretica-mbrâncire din lumină.


Cântecul umbrei nisipului: lui Puiu Sîngeorzan

*

Până s-aud şi umbrele cum trec

uimite că încerc să mi le-apropii,

imaginar trudisem la edec

un râu nervos clădindu-l doar din stropii

*

Sudorii unui munte încruntat

în calea mea durat dintotdeauna,

nisipul lui sub tălpi l-am ferecat

gândind că vremii i-am păşit minciuna

eternizând hulpav prin muşcătură

o clipă doar, din care m-am hrănit

râzând de treceri – umbre prin natură

zidite de copaci în asfinţit,

apoi când umbra scăpătă-n amurg

nisipul umbrei m-a făcut să curg.


Manifestul GENERAŢIEI FACEBOOK

*

Prin intermediul lui Nelu Marcian, am primit un manifest al Generaţiei Facebook, pe care îl găzduiesc nu doar cu plăcere, ci şi cu frăţietate. Iată ce spun tinerii României:

*

*

Scurt Manifest,

*

Deruta este mare în ambele tabere. Unii nu înţeleg cum au putut să piardă, alţii cum au putut să câştige aşa detaşat.

*

Noi, Generaţia Facebook, vrem să-i lămurim. Suntem generaţia tânără, medie, vârstnică (dar fiecare cu sufletul tânăr) “manipulaţi” doar de conştiinţa noastră liberă – să-i spunem “conştiinţa facebook”.

*

*

Mesaj către PSD:

*

Începeţi curăţenia urgent, scoateţi în faţă oameni imaculaţi (sau măcar nu aşa pătaţi). Asta este şansa voastră. Pe noi nu ne veţi prosti cu fluturaşii capsaţi de cupoanele bunicilor noştri, cum nu ne-aţi prostit cu bau-baul unui neamţ de altă religie decât a voastră sau cu stafia lui Băsescu.

*
Nu aţi furat voi atâţi bani, cât să ne puteţi cumpăra ca pe biserica ortodoxă, pe care aţi compromis-o definitiv în ochii noştri.

*

Doi ani nici nu ştiţi cât de repede or să treacă. Iar noi vă aşteptăm.

*

*

Mesaj către PNL:

*

Citiţi mesajul către PSD şi învăţaţi din el. Nu sunteţi aşa departe de PSD. Avantajul vostru, acum, a fost că nu aţi avut cheia lor, de la cufărul cu bani al ţării noastre.

*

*

Mesaj către Klaus Werner Iohannis:

*

Am închis ochii la lămuririle cu care ne-aţi nelămurit. Am acceptat răul cel mai mic. V-am oferit puterea şi onoarea să ne reprezentaţi.

*

Acum asteptam:

*

– Aşteptăm, în primul rând, să-i forţaţi pe cei care ne-au umilit părinţii şi copiii, aflaţi departe de casă, să plătească;

*

– Aşteptăm să ni-i aduceţi, înapoi, acasă, cât mai repede cu putinţă;

*

– Aşteptăm ca, împreună, să arătăm în lume că noi reprezentăm România.

*

Cu noi veţi fi o forţă, fără noi veţi deveni o marionetă.

**

Generaţia Facebook s-a născut. Priviţi cât de repede creştem!


Politicienii români, după vot

Ion Iliescu: Ce bine-mi pare că aţi luat ţeapă!

Ion Iliescu: Ce bine-mi pare că aţi luat ţeapă!

*

Au ajuns de toată mila

politrucii-n ţara mea,

fiindcă li s-a pus ştampila

unde meritau… s-o ia!