Cântecul umbrei nisipului: lui Puiu Sîngeorzan
*
Până s-aud şi umbrele cum trec
uimite că încerc să mi le-apropii,
imaginar trudisem la edec
un râu nervos clădindu-l doar din stropii
*
Sudorii unui munte încruntat
în calea mea durat dintotdeauna,
nisipul lui sub tălpi l-am ferecat
gândind că vremii i-am păşit minciuna
eternizând hulpav prin muşcătură
o clipă doar, din care m-am hrănit
râzând de treceri – umbre prin natură
zidite de copaci în asfinţit,
apoi când umbra scăpătă-n amurg
nisipul umbrei m-a făcut să curg.