Cântecul umbrei nisipului: lui Puiu Sîngeorzan

*

Până s-aud şi umbrele cum trec

uimite că încerc să mi le-apropii,

imaginar trudisem la edec

un râu nervos clădindu-l doar din stropii

*

Sudorii unui munte încruntat

în calea mea durat dintotdeauna,

nisipul lui sub tălpi l-am ferecat

gândind că vremii i-am păşit minciuna

eternizând hulpav prin muşcătură

o clipă doar, din care m-am hrănit

râzând de treceri – umbre prin natură

zidite de copaci în asfinţit,

apoi când umbra scăpătă-n amurg

nisipul umbrei m-a făcut să curg.