Dragusanul - Blog - Part 1188

Marile ultime speranţe ale românilor

Urna... alege

Urna… alege

*

În româneasca ambianţă,

cum îndeobşte-i cunoscut,

mă tem că ultima speranţă

deja-i pierdută în trecut!


Cântecul luminilor pripite: lui Vasile Ilie

*

Veneau şi se-aşezau la masă

adăpostind în palme lumânări,

se şi rugau sub bolta de mătasă

incendiind bătrâne depărtări,

lumini ciudate le creşteau în pripă,

ei, veşnic trişti şi pregătiţi de drum,

*

Imaginau târziu câte-o aripă

lin fremătând în zborul ei de fum,

iar mai apoi s-au desfrunzit castanii

egal rupând din aripă doar anii.


TOY MACHINES: Morning Rush – Lyric Video

*

Un filmuleţ-metaforă, lucrat de Lucian Francisc Cisbi, basistul de la RELATIVE, ca suport pentru versurile piesei “Morning Rush” a trupei TOY MACHINES, prima piesă pe care a compus-o Andi, pare a fi un videoclip insolit, în care “plimbarea de dimineaţă” se topeşte, sub picioarele fiecăruia dintre noi, într-o explozie cosmică, odată cu pădurea, cu potecile şi cu tălpile noastre, pentru a lăsa loc pentru păşire doar sus, pe cer.

*

Mi-au plăcut teribil sugestiile pe care le propune Lucy Csibi, dar n-am să dezvolt, aici toate cele pe care le-am descifrat eu, urmărind atent filmul şi ascultând, cu părintească duioşie, piesa aceea proaspătă şi frumoasă, de care nu o să mă despart niciodată (de parcă de celelalte m-aş despărţi!).

*

Cine vrea să vadă videoclipul, să citească versurile piesei şi să asculte “Morning Rush“, într-o înregistrare de studio cu adevărat profesionistă, realizată la Cluj, poate face click, sub fotografie sau în continuare, pe: TOY MACHINES: Morning Rush – Lyric Video.


Campania prezidenţială de stânga

Sebastian Ghiţă: Eu numai am tras cuiul, dar Dragnea a pus babaroasa!...

Sebastian Ghiţă: Eu numai am tras cuiul, dar Dragnea a pus babaroasa!…

*

Cum li-i dat de la natură

şi le este scris în carte,

tot aceia care fură

vor să fie mai departe.

 


Cântecul celor şapte zile: lui Gavril Mîrza

*

Gări senzuale, trenuri despletite

aidoma cosiţelor spre zare,

vârtejul buruienilor topite

răpuse-n anotimpuri călătoare,

iar lângă cer, mesteacănul aprins

luminilor cereşti cătând pricină

*

Mi-au vindecat în trupul meu învins

întoarceri şi-nchinări, şi rădăcină

rupându-mă întotdeauna-n şapte

zidiri în efemer ce mă închină

amurgului, păşindu-mă în noapte.