*
Păşeşte prin destin şi-abia-l aud,
e ca o umbră însoţind lumini
tot înspre zarea stelelor din sud
riscând să-mpartă doar cununi de spini:
e prea târziu, îi strig, în suferinţi
*
Hotarnicii fac alte împărţeli,
oraşele ne pradă de părinţi,
risipele lor sacre de-ndoieli
vânează numai stelele de sus
ademenite-n oameni de greşeli
trăite disperat şi de Iisus!
Ăl mai tare rocker din Suceava: Viorel Muha
*
Prieten al meu de fix patru decenii, Viorel Muha mă sună, într-o seară, şi-mi zice că a auzit că vin “copiii noştri de la Doneţk”, adică muzicienii de la JinJer, să cânte în Suceava. Da, şi care-i problema?, îl întreb, iar Viorel îmi spune, cu un tremur în glas, că ar trebui să-i întâmpinăm gospodăreşte, cu mâncare caldă şi bună, “pe bieţii copii, cu ţara măcinată de război”. Că soţia lui, Ana, deja s-a gândit la un meniu regesc (prânz, cină şi mic dejun), că a şi cumpărat ce-i era de trebuinţă, eu urmând doar să-l anunţ când vin “copiii” şi să-i mijlocesc întâlnirea cu ei.
*
Viorel Muha şi neîntrecuta vocalistă Tatiana Schmailiuk
*
Astăzi, joi, 20 noiembrie 2014, am fost cu Viorel Muha, la Club 31, fix la ora 16, când JinJer se pregătea pentru probele de sunet. Ne-am îmbrăţişat “copiii de la Doneţk”, cu excepţia bateristului Yevhen Mantulin, care a căzut victimă unui accident nefericit şi este internat, pe termen lung, într-un spital. E lucru de înţeles că şi ei ne zic nouă “tată”, drept pentru care continuu să susţin, cu încăpăţânare, că abia Viorel Muha este un rocker adevărat. Ca să nu mai vorbesc de doamna lui, Ana.
*
Viorel Muha şi impresarul trupei JinJer
*
În fiecare an, eu îi închin Bucovinei măcar câte o carte. În anul acesta, mai multe, care vor fi oferite publicului participant la manifestările patriotice, prevăzute prin lege, şi organizate, cu mult spirit de sacrificiu şi cu enormă dragoste de ţară de către organizatori. Nu-i ştiu şi nici ei nu mă ştiu, deci nu am nimic de pierdut.
*
*
Între timp, trăiesc despovărarea de cântec, urmând să o săvârşesc definitiv în 7 ianuarie, atunci când Andi îmi va prelua povara şi o va duce mai departe. Într-o săptămână, trebuie să termin “cântecele” şi să întru la tehnoredactare, între “Muşatinii” care îmi sunt atât de dragi.
*
*
În 28 noiembrie 2014, veţi primi, gratuit, cărţile şi revista cu coperţile reproduse mai sus. Memorie bucovineană, începând cu cea a atestării Bucovinei geografice (30 martie 1392), prezentată de cârmuitorii judeţeni, pe care, prin vot, mi i-aţi pus lespede pe creştet, cârmuitori care îşi închipuie că Bucovina a început, acum, 60 de ani (ptiu, drace!), prin înfiinţarea Ansamblului de Cântat la Nunţi şi în Campanii Electorale “Ciprian Porumbescu”. Halal să le fie!
Vernisajul expoziţiei de pictură de la Rădăuţi
*
Miercuri, 19 noiembrie 2014, împreună cu Mihai Mânzaru-PIM, Constantin Ungureanu-BOX, Roman Istrati, Tiberiu Cosovan, Aurel Alexa şi Ionică Băiţan, directorul Şcolii de Arte “Ion Irimescu” din Suceava, am descins în Rădăuţii Maestrului Dimitrie Savu şi al prozatoarei Mălina Aniţoaie, ca să vernisăm, în faţa pictorilor şi fotografilor locali, propria lor expoziţie.
*
Maestrul Dimitrie Savu
*
Rădăuţii sunt, de cam prea multă vreme, un târg pustiu, dar tot am avut noroc să întâlnesc şi un om din urbe, domnul Nicolae Preutesi, pe care îl ştiu de ceva vreme şi căruia, pentru eroismul de a fi rămas ultimul iubitor de cultură din Rădăuţi, i-am dedicat un poem în acrostih:
*
*
*
Nord răstignit pe crucea lui de stele
incendiat adesea de ninsori
cu trupul meu, cu mâinile rebele
o să-ţi zidesc o pasăre în nori
lângă conturul timpului ce toarce
altare aspre-n trupuri care vin,
eu trec prin ele pentru-a mă întoarce
*
Prădat în nord de furii din destin;
rămas sărac, cu verbele-n derivă
eternităţii nordului îi strig
un cântec doar şi îl trimit misivă
tăcerilor ce rătăcesc prin frig:
e timpul meu, nostalgica ninsoare
s-a rupt din depărtarea impulsivă,
iar pasărea zidirilor dispare.
*
Vernisaj între artişti
*
În atmosfera aceea intimă şi caldă, m-am simţit fantastic, mai ales atunci când am aflat că pozăritul e artă, tataie, şi că, dacă-ţi place vreo nimereală de-a mea, musai e să plăteşti, că doar am devenit autor pozaristic! Glumesc, desigur (ei nu!), pentru că de la mine puteţi să luaţi orice, pai puţin năravurile (tare-s păguboase, şi de aceea), iar eu voi fi chiar fericit să vă constat că vă place un ceva din tot ceea ce fac. Deocamdată, poze (cu un aparat prost, dar nu-i bai!):
*
Tiberiu Cosovan şi Mălina Aniţoaie
*
Imagine cu dom’ director (să trăiţi!) Băiţan în prim plan
*
Precizare: singurul rădăuţean care iubeşte cultura fără să o şi practice, domnul Nicolae Preutesi, este al doilea din stânga, în imaginea de mai sus.
altă machetă de copertă şi alt titlu
*
pentru că va fi ultima mea carte de poezie, închinată, prin tehnica acrostihului, celor între care mi-i drag să trăiesc, încerc să nu uit pe nimeni dintre oamenii vii ai acestui oraş, pe care îi şi cunosc, lucrând, grăbit, poem după poem
*
pentru că e prima carte de poezie, în care poemele fiului meu, scrise şi cântate în engleză, vor vedea lumina tiparului bilingv, în engleză şi în română, freamăt de nerăbdare, în aşteptarea ei
*
încă nu ştiu cum va arăta această carte şi sub ce titlu vi se va înfăţişa sufletul meu, care a avut norocul să se nască în două trupuri, dar amândouă ducând prin vremuri dulcea povară a cântecului
*
ion drăguşanul