Cotroceniada: Războiul jucăriilor cu cheiţă
Jucăria “Ponta”: Eu, când învârte socrul Sârbu de cheiţă, dau în Băsescu!
*
Cântecul nescris: lui Alexandru Ovidiu Vintilă
*
Amiezile cu păsări răstignite,
lângă icoana zborului albastră
eternizând în depărtări pripite
xilogravura cerului măiastră,
abia se mai zăreau şi era bine
numai în calma lor vremelnicie
durată uneori şi pentru mine
risipă de nisipuri prin pustie:
un orologiu pietrelor răpit
*
Odinioară cu tăceri ciudate
venea păşind amiaza ostenit,
iar alte-ncremeniri aproape toate
dansau păgân în zborul senzual,
impus de lunecările prin viaţă,
umbrind cărări în iarba de pe deal,
*
Vâslind spre cerul înfăşat în ceaţă:
iubeam, atunci, atât de mult să fiu
numai amiază limpede şi clară,
tot mai departe se făcea târziu
istovitor, dar ultimă povară
lumesc uitată parcă într-un vis
a fost un cântec, ultimul nescris.
Drumul spre Cotroceni: Ponta se împiedică de Lungu
Victor Ponta: Nu mă aşteptam, Cătălin Nechifor, să-mi pui astfel de obstacole pe drum!
*
În cursa cu obstacole spre Cotroceni, Victor Ponta s-a împiedicat, rău de tot, în Suceava. Ştiu cauzele şi motivele din proprie experienţă, ca unul care era decis, până sâmbătă, să nu meargă la vot. Numai că sâmbătă am avut niscaiva treabă în oraş şi, cum am dat cu ochii de Ion Lungu, căţărat pe benere lângă Cătălin Nechifor, brusc, intempestiv şi instantaneu m-am hotărât să merg la vot. Şi am mers, fără să-mi pese de Ponta, ci doar pentru a scuipa pe personulitatea electorală a lui Ion Lungu.
*
La fel ca mine au procedat mulţi suceveni, scoşi din fire de pupincurismul lui Ion Lungu. Alţii s-au enervat pe drum, văzând utilaje, în zi de duminică (nu şi vineri, nu şi sâmbătă, nu şi… luni), curăţând străzile cu secţii de votare în coaste. Iată cum, şi prin prostie, şi prin carierism jalnic, se pot produce consecinţe social-istorice benefice, aproape eroice. Sunt sigur că, în câţiva ani, sucevenii îi vor mulţumi lui Ion Lungu pentru că i-a salvat, cu pupincurismul său, de ruşinea de a fi fost complici la intaurarea Epocii Ponta-Ghiţă.
Dezvăluire spectaculoasă: Tiberiu Cosovan – 60 de ani!
Tiberiu Cosovan, cu şase decenii în cârcă
*
Jurnalistul de cultură, artistul plastic şi publicistul Tiberiu Cosovan, va împlini, miercuri, 12 noiembrie 2014, 60 de ani. Noi, prietenii lui de la Centrul Cultural “Bucovina”, am pus la cale o spectaculoasă dezvăluire a vârstei lui Coso, în formula următoare:
*
Dezvăluirea vârstei lui Coso
*
Deci: 1) lansarea celui de-al treilea volum cu “Efigii în filigran“, de Tiberiu Cosovan; 2) vernisarea expoziţiei “Peisaj bucovinean“, de Dimitrie Savu; 3) muzică, în reprize, cu Vasile Purice, fostul basist de la SEMNAL M şi PEGAS; 4) multă lume şi multă bucurie, pentru că Tiberiu Cosovan este un om care merită dragostea noastră, a tuturora.
Minune în Suceava: Crucea din cartof!
Minune în Suceava: Crucea din cartof!
*
Astăzi, am curăţat un cartof şi l-am tăiat în două, iar biata barabulă mi-a dezvăluit o simbolistică sacră în toate simbolisticile vechi ale omenirii. Ca ortodox, văd crucea şi rombul, care seamănă mult cu ochiul pictat pe biserici. Rombul înseamnă dubla natură, umană şi divină, a lui Iisus Hristos şi simbolizează, deci, inima lui Iisus, adică Sfântul Graal. O traducere ortodoxă a simbolului ar suna cam aşa: Martiriul este condiţia Sfinţeniei!
*
În religiile asiatice, există o ideogramă pe care mi-o dezvăluie biata mea barabulă:
*
Ideograma Tao şi Pământul
*
Rombul din cartoful meu, care îşi păstrează aceeaşi semnificaţie ca şi în ortodoxie, devine şi semn al Sfinţeniei Pământului, iar simbolistica din cartof ar putea fi citită chiar şi printr-un verset din “Texte taoiste”: “Pământul urmează pilda Cerului, iar Cerul – pilda celui Veşnic, Neprecizat şi Fără Nume“.
*
Bineînţeles că mai sunt posibile încă o mulţime de alte interpretări şi, în primul rând, o parafrază: “Mileniul acesta va fi metafizic sau nu va mai fi deloc“. Nu religios, adică disciplinat faţă de dogme, ci metafizic, adică redobândind capacităţile de a intra în armonie cu Universul.
*
O biată barabulă manată
*
Cu puţină dibăcie managerială, puteam ajunge la ştiri naţionale şi locale tembelevizate, iar, de mâine, s-ar fi încolonat mulţimile în faţa blocului meu (în vreme ce ion lungu, ainţ-ţvai, ar fi asfaltat străduţa Oituz, făcându-şi de zor cruci evlavioase!), ca să se închine mulţimile cartofului prin care mi s-a adresat Dumnezeu cu fireştile lui poveţe sau avertismente. Numai că eu, păcătos cum mă ştiţi, am curăţat putreziciunea manată din barabulă şi, după ce am spălat bine fiecare parte, am pus barabula la fiert, irosind, pentru totdeauna, şansa de a ajunge şi prooroc în barabule. Amen!