Dragusanul - Blog - Part 1184

FLUTUR şi-a schimbat numele în NECHIFOR

Ion Lungu: Dragii miei suceveni, echipa Flutur-Lungu învingi tăt timpu'!...

Ion Lungu: Dragii miei suceveni, echipa Flutur-Lungu învingi tăt timpu’!…

*

Habar nu am de ce s-a căţărat ion lungu şi pe benerele sucevei lui, că doar, până la alegeri, mai este un an şi jumătate, iar startul furat al campaniei electorale e interzis prin lege. Mă bucur, însă, că îl văd pe ion lungu, şi acolo, sus, pe benere, lângă vechiul lui partener politic, Gheorghe Flutur, semn că echipa Flutur-Lungu e indestructibilă şi veşnic biruitoare.

*

Ceva, totuşi, mi-e suspect la Gheorghe Flutur, care pare să se fi îngrăşat din cale-afară (habar nu aveam că se poate prinde osânză şi în opoziţie), şi pentru că nu prea văd bine, apropii imaginea şi selectez un detaliu:

*

Gheorghe Flutur şi-a schimbat numele în Ioan Cătălin Nechifor

Gheorghe Flutur şi-a schimbat numele în Ioan Cătălin Nechifor

*

Vedeţi şi dumneavoastră?! Gheorghe Flutur nu numai că a devenit mai corpolent, dar şi-a schimbat şi numele în Cătălin Ioan Nechifor. Altminteri nu poate fi, că doar ion lungu n-ar trăda liberalismul strămoşesc din daco-recolciucii lui nici pentru zece cârciumi noi în Suceava. Că-aşa-i ion lungu – om de caracter!


Sărbătoarea lui “nea Mitică” Dumitru Vinţilă

Viorel Varvaroi, înmânându-i Diploma OPERA OMNIA lui Dumitru Vinţilă, în vreme ce Dumitru Teodorescu îşi pregăteşte cuvântul de autor

Viorel Varvaroi, înmânându-i Diploma OPERA OMNIA lui Dumitru Vinţilă, în vreme ce Dumitru Teodorescu îşi pregăteşte cuvântul de autor

*

Într-o vreme, venise la Suceava cel mai bogat om de pe planetă, unul Rockefeller, iar Dumitru Vinţilă fusese împuternicit drept singur fotograf oficial al presei româneşti. Bogătaşul, care, după cum se zvonise, dorea să cumpere Voroneţul, pentru a pune minunata ctitorie sub un clopot de sticlă, a prins şi o noapte de Înviere, pe la Moldoviţa. Uitându-mă la televizor, am văzut, în “Telejurnal” că Rockefeller se întreţinea, vioi, cu nea Mitică Vinţilă, aşa că, a doua zi, la prima oră, mă înfăţişam în redacţia ziarului “Zori noi”, pentru a afla de la nea Mitică despre bogătoiul de capitalist.

*

Sărbătorirea lui Dumitru Vinţilă cu o expoziţie şi cu o carte

Sărbătorirea lui Dumitru Vinţilă cu o expoziţie şi cu o carte

*

Fremătam de nerăbdare, împreună cu domnul Ion Nedelea, redactorul şef adjunct, care şi dumnealui văzuse emisiunea, aşa că, atunci când s-a ivit şi Dumitru Vinţilă, am dat amândoi năvală peste el:

– Cum era Rockefeller, nea Mitică?

– Ce v-a spun?, insistă şi domnul Nedelea.

Nea Mitică ne-a privit cruciş, a zâmbit ca întotdeauna, a strâns din umeri.

– De unde să-l ştiu eu pe ăla! Eu m-am dat pe lângă unul mai flenduros, că toţi ceilalţi erau domni…

– Păi, ăla era Rockefeller!, a triumfat domnul Nedelea.

– Ăla?! Păi avea pantofii mai scâlciaţi ca ai mei…

*

O imagine simbol a expoziţiei

O imagine simbol a expoziţiei

*

Am râs de s-a cutremurat clădirea tipografiei, imaginându-ne că bietul bogătan capitalist şi-o fi închipuit că Dumitru Vinţilă, îmbrăcat modest în comparaţie cu securuiştii şi liderii bolşevici români, o fi cel mai mare bogătan din România.

*

Altădată, venise Regele Spaniei, Juan Carlos, şi, când să trec spre tipografie, m-am oprit, împreună cu domnul Ion Paranici, redactorul şef al ziarului, să-l vedem pe monarh. Oricum n-am fi putut trece, pentru că circulaţia era oprită. Şi trece regele, cu regina lui, apoi, din a doua maşină, nea Mitică, singur, ne-a fluturat din mână, iar lumea din preajmă era extaziată:

– E şi tovarăul Ceauşescu! E şi tovarăşul Ceauşlescu!…

Domnul Paranici s-a înnegurat, ba parcă a scrâşnit şi din dinţi.

*

Ion Paranici şi nepoata martirului Vasile Pînzariu, felicitându-l pe sărbătorit

Ion Paranici şi nepoata martirului Vasile Pînzariu, felicitându-l pe sărbătorit

*

A doua zi, domnul Paranici, care participase la recepţia de la CCH, era tare amuzat. Când a intrat în cantina Combinatului, l-a văzut pe Dumitru Vinţilă, la masa oficială, în stânga lui Juan Carlos, în dreapta stând Regina Spaniei. Nu şi-a crezut ochilor, apoi, încă speriat, l-a rugat pe un securist să-l scoată de lângă Regele Spaniei pe Mitică Vinţilă.

– Nu se poate, tovarăşe!, a protestat securistul. Majestatea Sa l-a invitat, după ce i-a ţinut şi locul!

*

Ăsta a fost, este şi va fi mereu Dumitru Vinţilă: un om care place şi capetelor încoronate, şi rockefellerilor, dar şi oamenilor oameni.

*

Dumitru Vinţilă, vorbind despre sine

Dumitru Vinţilă, vorbind despre sine

 


Ucenicul lui Dumitru Vinţilă

Dumitru Vinţilă

Dumitru Vinţilă

*

Ca ucenic (doar am fost şi suntem prieteni) al lui Dumitru Vinţilă, am să mă fudulesc, niţel, cu niscaiva poze (deja mă văd artist pozaristic) din viaţa culturală suceveană, retrezită la viaţă de expoziţia lui nea Mitică.

*

Cezar Straton

Cezar Straton

*

Dorin Liviu Clement

Dorin Liviu Clement

*

Roman Istrati

Roman Istrati

*

Tiberiu Cosovan

Tiberiu Cosovan

*

Victor Rusu

Victor Rusu

*

Gabi Sandu

Gabi Sandu

*

Sculptorul Liviu Jitaru şi umoristul Constantin Horbovan

Sculptorul Liviu Jitaru şi umoristul Constantin Horbovan

*

Cezar Straton şi Dorin Liviuc Clement

Cezar Straton şi Dorin Liviuc Clement

*

Ion Paranici, Costache Clement şi Mihai Pânzaru-PIM

Ion Paranici, Costache Clement şi Mihai Pânzaru-PIM

*

Dumitru Teodorescu şi Roman Istrati

Dumitru Teodorescu şi Roman Istrati

*

Călin Brăteanu, Magda Axon şi Constantin Horbovanu

Călin Brăteanu, Magda Axon şi Constantin Horbovanu

*

Autografe Dumitru Teodorescu

Autografe Dumitru Teodorescu

*

Ei, v-am convins că am stofă de artist pozarist? Nuuu?… Asta e!


Cartea despre Dumitru Vinţilă

Cartea lui Dumitru Teodorescu despre Dumitru Vinţilă

Cartea lui Dumitru Teodorescu despre Dumitru Vinţilă

*

Câteva dintre fotografiile cărţii “Rolleiflexul lui Dumitru Vinţilă“, de Dumitru Teodorescu, se constituie într-un fond documentar interesant, şi prin mărturia unor vârste ale unor personalităţi culturale, şi prin calitatea de “cenzurate” (doar nu se puteau publica poza lui Ceauşescu, la Dumbrăveni, cu un copil tăindu-i calea, sau poza ciudoasă, ba chiar furioasă a Elenei Ceauşescu). Postez fotografiile care ne interesează în formă comprimată, ca să le puteţi vedea şi mărite, fie prin salvare, fie printr-un click pe fotografia care vi se pare a fi interesantă.

*

Sofia Vicoveanca

Sofia Vicoveanca

*

Dumitru Vinţilă şi prozatorul Alexei Rudeanu

Dumitru Vinţilă şi prozatorul Alexei Rudeanu

*

Constantin Ştefuriuc şi Dumitru Teodorescu

Constantin Ştefuriuc şi Dumitru Teodorescu

*

Actorii Teatrului Municipal Suceava

Actorii Teatrului Municipal Suceava

Să încerc recunoaşterea lor, de la stânga, la dreapta: Sebastian Comăneci, Mioara Ifrim, Marna Ştefanache, Liviu Manoliu, Alexandru Toma (Preledintele Comitetului Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistp), Puşa Darie, Adrian Păduraru, Ada Gârţoman şi Carmen Tănase.

*

Ceauşescu şi prim-secretarul, stupefiaţi că un puşti le taie calea

Ceauşescu şi prim-secretarul, stupefiaţi că un puşti le taie calea

*

Elena Ceauşescu, o "savantă" furioasă

Elena Ceauşescu, o “savantă” furioasă

*

Am şi eu, la îndemână, două fotografii, făcute şi dăruite de Dumitru Vinţilă, care îmi plac:

*

Ziua lui Gheorghe Parascan

Ziua lui Gheorghe Parascan

*

Gheorghe Parascan, Cozmina şi Ion Drăguşanul

Gheorghe Parascan, Cozmina şi Ion Drăguşanul


Primarul ion lungu s-a dat cu victor ponta

ion lungu: Dragii mei suceveni, iată pe cine sprijin eu la prezidenţiale!...

ion lungu: Dragii mei suceveni, iată pe cine sprijin eu la prezidenţiale!…

*

Impus paznic la oi de către galben-portocalii, ion lungu îşi descoperă, brusc şi instantaneu (sic!), şi o vocaţie social-democrată, exprimându-se, aşa şi atât cât poate să îl ducă capul, ca susţinător al lui victor ponta la prezidenţiale, în speranţa că preşedintele PSD Suceava, Ioan Cătălin Nechifor, o să-l susţină, în viitorul apropiat, în veşnica înşurubare pe scaunul de primar. Ce-i drept, încă nu a identificat şi o altă grădiniţă, pe care s-o transforme în alt sediu de partid, fiind ‘mnealui, deocamdată, cu ochii bulbucaţi pe cultură, poate-poate îi mai cade cu amoc vreo galerie de artă, pe care s-o înşface drept cârciumă personală. Personală, nu privată, pentru că privată, în cultura lui prelipcană, înseamnă un snop de strujeni, cu care să-ţi protejezi intimitatea.

*

Deşi vorba veche susţine că doar cine se aseamănă se adună, eu încă nu mă pot dumiri cine mă dezgustă mai mult: lungu sau ponta? Numai că eu am doar un vot, pe care, în acest an, nici nu am de când să-l folosesc, pe când lungu, ca lup mioritic ce se află, are ditamai turma de voturi şi-o să dea de pământ cu galben-portocaliul, cu care se fudulea mai anţărţ, de-o să-i zboare ACL de arici saxon.

*

Şi-atunci, ce-i de făcut? Să mă resemnez? Răspunsul, din păcate, nu depinde de mine, ci de toţi sucevenii, care, iată, au şi o ocazie neaşteptată de a se dezice de lungu şi de “opţiunile” lui de pleşcar politic.