Cântecul revoltei robilor: lui Dinu Todoran

*

Deja presimt tăcerile cum vin

incendiind cu armonii depline

neantul vieţii, căreia mă-nchin

ursit doar umilirilor străine

*

Trecute dintr-un trup în celălalt,

orbind şi generaţii nenăscute,

dar eu refuz utopicul înalt,

o să-l arunc cu bolţile ştiute:

rob nu mai vreau pe cale să mă ştiu,

am alte răni în coasta mea durute,

nu am putere robul lor să fiu!