Cântecul ademenirii umbrei: lui Petre Horvat

*

Păşeşte prin destin şi-abia-l aud,

e ca o umbră însoţind lumini

tot înspre zarea stelelor din sud

riscând să-mpartă doar cununi de spini:

e prea târziu, îi strig, în suferinţi

*

Hotarnicii fac alte împărţeli,

oraşele ne pradă de părinţi,

risipele lor sacre de-ndoieli

vânează numai stelele de sus

ademenite-n oameni de greşeli

trăite disperat şi de Iisus!