Chemarea fântânilor: lui Florin Hanu
*
Fântânile cu veghea lor astrală
la marginile lumii întrupate
oracular, dar şi cu îndoială
rup jumătate din eternitate,
iar mai apoi ca un cobzar pribeag
neostenit de sfânta-i rătăcire
*
Hotarul nopţii îl depun pe prag
ademenind adânc cu nemurire:
numele lor ascunde un poem;
unde e clipa-n care să le chem?