Plecarea barzilor: lui Buzu Parascan

*

Barzii nu vin, ci-ntotdeauna pleacă,

un gol imens din cântec se desprinde

zdrobind în lumea iarăşi mai săracă

uitările ce-au prins să mă colinde

*

Prădându-mi cu o limpede cruzime

amiezile de cântec şi popas,

risipele de suflet prin mulţime,

atâtea câte încă mi-au rămas

să-mi fie la răscruce rugăciune

crescută dintr-un cântec de cobzar

atunci când numai lumea va apune

nisipul ei să mă-nfăşoare iar.