Festivalul mezinilor de la Cluj-Napoca: CARINA 1

Ioana-Carina, la un an de viaţă

*

Deşi nu ne-am mai văzut din august 2014, nepoata mea, Ioana-Carina, m-a întâmpinat cu bucurie – dovadă că sângele apă nu se face. Ce-i drept, o şi escrocasem eu sentimental, înmânându-i darurile de la PIM, un portret, un pomelo şi un plic voluminos cu bani (artistul, tot artist!), iar tabloul i-a plăcut peste măsură (fructul doar a contrariat-o, iar banii au dezinteresat-o total).

*

Portretul de PIM

Ioana-Carina, admirând portretul făcut de PIM

Ioana-Carina şi fructul trimis de PIM

*

Blondă, cu ochi luminoşi, albaştri, veşnic surâzând şi pusă pe poante (s-o fi văzut dumneavoastră cum mă certa pentru că nu am păr pe cap, arătând cu degeţelul spre ţeasta mea tunsă scurt!), Carina înseamnă totul pentru nepoţelul meu, Darius-Andrei, care nu o scapă din ochi o clipă.

*

Darius-Andrei, fotografiindu-şi surioara

Ioana-Carina şi tatăl ei, Mihai-Octavian

*

Din sărbătoare, Carina nu a înţeles mare lucru. A primit o puzderie de daruri (cele trimise de doamna doctor Olga Finiş au fost, ca şi ale lui PIM, pe placul ei), a avut casa plină de copii şi i s-a acordat o ciudată atenţie, sporindu-i şi mai mult bucuria înnăscută.

*

Naşa Andreea Todoran, tăindu-i moţul

Cu naşul ei, Dinu Todoran

*

Când a fost pusă să aleagă, Ioana-Carina a vrut, mai întâi, să ia cartea bunicului ei (v-am spus, doar, că mă simpatizează, deşi nu mai am păr pe cap), dar asistenţa i-a rotit, alarmată, tava, aşa că a luat, în cele din urmă, fleacuri mult mai utile decât cartea: o forfecuţă, o esenţă de vanilie şi un telefon mobil.

*

Ioana-Carina şi cartea bunicului ei

*

Apoi, a venit tortul cu lumânare aprinsă, o adevărată operă de artă, realizată de naşa părinţilor ei, Lori Vălean, dar Carina, adăpostită în braţele naşilor ei, l-a privit intrigată, refuzând să sufle în lumânare.

*

Tortul Ioanei-Carina

După aprinderea luminii

*

După aceea, petrecere. Noi, adică eu şi Carina, ne-am tot plimblat printre oameni, cercetând totul cu atenţie. În camera copiilor, fusese amplasat un castel din carton, la care trudisem şi eu, trudise şi nevastă-mea, deşi moftul era al Cozminei. Despre castel, altădată.

*

Ioana-Carina

Carina, încercând să-mi ia aparatul de fotografiat

Ioana-Carina şi aparatul de fotografiat

*

De curând, la Cluj-Napoca, în depărtarea în care s-au stabilit toţi ai mei, timp de o săptămână am existat. Apoi m-am întors în mocirloasa Suceavă…

Fetstivalul mezinilor de la Cluj-Napoca: ANDI 25

Cozmina, aducând tortul lui Andi

*

În sptămâna din urmă, am participat, împreună cu nevastă-mea, Viorica, la “festivalul mezinilor” de la Culj-Napoca. Mai întâi, clanul nostru l-a sărbătorit pe Andi, deşi urma, în calendar, după mezina Cozminei, Ioana-Carina, pentru că avea de plecat la Londra. În vacanţă (nu dă el Clujul pe toată Anglia).

*

Odată intrat în casă, Andi a fost asaltat de cei doi nepoţi ai lui, Ioana-Carina şi Darius-Andrei, care aveau de descoperit “comoara” dintr-o hartă pe care o descifra Darius. Au transformat imaginativ canapeaua într-o şalupă, cu Andi la volan, şi au plecat după “comoară”.

*

Căutătorii de comori

Andi şi nepoţii lui

*

Apoi, a început sărbătoarea. Fără vâlvă. Deplină. Cozmina a adus tortul (făcut, cu dedicaţie specială, de Viorica), iar Andi a suflat în lumânări, privind, apoi, oarecum îngrijorat, cifrele întrupate de cele două lumânări.

*

Andi, suflând în lumânări, ajutat de Cozmina

25!?

*

Cam asta a fost. Între timp, din Londra nu mi-au mai venit veşti. Aştept cu nerăbdare duminica viitoare, atunci când Andi, de la Cluj-Napoca, mă va suna ca să-mi spună că s-a întors cu bine. Mi-a promis şi un reportaj de la Londra şi sper să se ţină de cuvânt.