Salutări din suceava lui lungu!
*
Crezusem, în biata mea naivitate, că am scăpat: lungu ne-a tot hărtănit aleile în lung, vreme de luni şi luni, distrugându-le pentru totdeauna şi îmbâcsindu-le cu un noroi la fel de cleios ca minţişoarele lui, straşnic chinuite de patima arheologiei. Dar iată că, de azi, lungu s-a pus de săpat şi în lat (vai de cei care au treabă la Casa de Sănătate, că noi, târgăii, ne-am cam obişnuit cu vai-ul!), şi dăi, şi dăi, de parcă ar căuta cine ştie ce comoară pierdută.
*
E cam aiurea să cauţi comori ascunse în fostul târg de vite (vreme de veacuri), dar poate că lungu îşi caută capul de bou, pe care l-or fi pierdut, cândva, străbunii – mă refer la totemuri, dragii mei, precum Taurul lui Anu, Taurul lui Osiris şi la taurul comunal din Prelipca, şi nu la insulte, că’ oricum nu prind.
*
Atât. În faţa bătăii de joc faţă de (cândva) oraşul acesta, pe care o tot aburcă insolenţa lui lungu, nici măcar cuvinte nu mai am.