Dragusanul - Blog - Part 1144

Andi – o operă, la doar 25 de ani

 

Andi, văzut de PIM

Andi, văzut de PIM

+

La doar 25 de ani, pe care îi împlinește sâmbătă, 14 martie 2015, Andi, solistul trupei TOY MACHINES, deja are o operă componistică și lirică proprie, întregită de creațiile trupei sale, în care Andi Buzzu Parascan, Alexandru Teiu Teișanu și Edy Ciornea înseamnă, împreună cu fiul meu, o identitate creatoare distinctă și inconfundabilă.

+

O cronică video inedită, Last Confession (faceți click pe titlul cronicii și puteți viziona filmul de peste un ceas), lucrată de prietenul nostru Dan Lungu, în 14 file (14 fiind ziua lui Andi), cu 2 coperte orchestrale (încercări componistice pe care nici măcar colegii lui de trupă nu le-au mai auzit), cu 10 piese proprii, unele cântate prin cluburi din Suceava și din Cluj-Napoca, altele pe scene de festivaluri, altele înregistrate în studio, și cu două închinări (cea dedicată memoriei lui Kurt Cobain, cu acompaniamentul trupei LUNA AMARĂ, în contextul unei strașnice răceli), înseamnă și o poveste de viață, dar și istoricul unui destin artistic.

+

Filmul acesta, care nu valorifică decât o frântură din creația muzicală a lui Andi Drăgușanul (multe piese nu am voie să le ascult decât eu, și doar pe câteva pot să i le arăt și lui PIM, dar numai lui!) îmi probează mie că Andi a pornit pe o cale fericit ursită, dincolo de suferințele care marchează destinul oricărui creator din cuprinsul mândrei noastre patrii.

+

În aceste zile, Andi se află la Londra, unde a plecat ca să-și întâmpine, sub zodia rock-ului, cea de-a 25-a zi a nenumăratelor sale nașteri (o, dacă ați ști de câte ori pe zi se naște un creator!). Va sta, acolo, vreo zece zile, adică atât cât e necesar ca să te reîncarci energetic.

+

Andi Drăgușanul. Toy Machines. Tinerețe. Cântec. Viață. La mulți ani, feciorașule!

+

Andi Drăgușanul, solistul trupei Toy Machines

Andi Drăgușanul, solistul trupei Toy Machines


Cântec pentru Olga Finiş

Desen din "Sinteze"

Desen din “Sinteze

*

Există, în lumea asta mare, oameni de o frumuseţe deosebită, cărora, vorba persanului Hafez, mă simt dator cu o sută de vieţi, de-odată. Oameni pe care, întotdeauna, i-am întâlnit drept bucurie şi care, parcă fără de veste, s-au transformat în membri de drept ai familiei mele. Dovadă că ursita a ştiut să-mi fie, cel mai adesea, mai mult decât favorabilă.

*

Un astfel de om este Doamna Dr. Olga Finiş. Doamna Doamnă Olga Finiş. Din nefericire, o altă Doamnă Doamnă, Doina Ilieş, s-a grăbit la reîntâlnirea cu Dinu şi dureros ne lipseşte de aproape cinci ediţii de Bucovina Rock Castle. Din nefericire, nu-mi mai aduc bine aminte dacă am apucat să-i spunem cât de mult o iubim.

*

Tocmai de asta, încetul cu încetul, nu o să mai ratez nici o mărturisire afectivă, aşa că lor, membrilor hăruiţi ai familiei mele, o să le închin, încetul cu încetul, câte un poem omagial.

*

Nu se scrie greu un astfel de poem: când simţi că sufletul nu-ţi mai încape în trup, laşi cuvintele să şiroiască în pagină şi recapeţi puteri.

*

Cântecele acestea le voi scrie, în primul rând, pentru mine. Cum e şi normal, o să încep cu cel care o omagiază pe Doamna Doamnă Doctor Olga Finiş:

*

*

În lumea noastră scapără pe cer

şi împleteşte zările-n lumină

ca ramura cireşului ce-nchină

deasupra zilei muguri şi mister

*

căci ne e soră prin sortire sfântă

şi ne e suflet geamăn şi duios

cu care viaţa seamănă prinos

ca şi cireşul de la geam ce cântă

 *

şi ne e Doamnă – pururi Doamna noastră

de veghe luminoasă prin destin,

căci ne e Olga Finiş un senin

la fel ca şi cireşul din fereastră

*

şi mai presus de el şi mai adânc,

ea vindecă prin suflet cu migală

când caii prin serbările de gală

trec zornăind cu clipe la oblânc,

*

 dar nouă nu ne pasă nici de oră,

de ani ce trec, de trecerea în sine,

cât ne-a fost dată rază în destine

ea, Olga Finiş, steaua noastră soră!


Am şi eu o sărbătoare!

Ioana-Carina: Deja un an?

Ioana-Carina: Deja un an?

*

Cel mai proaspăt membru al familiei mele, Ioana-Carina, va împlini, vineri, 13 martie 2015, venerabila vârstă de… un anişor! În urmă cu o clipită, când maică-sa, Ana-Cozmina, păşea, la fel de năvalnic, prin viaţă, ţin minte că scrisesem, fălos şi ţanţoş, ceva de genul: “De ziua ta, cea mai frumoasă şi mai deşteaptă dintre fete, / m-am bărbierit, mi-am pus cravată şi-am dat cu piaptănul prin plete”…

*

Ioana-Carina, cu o zi înaintea lui Andi (în 14 martie, Andi va împlini 25 de ani!), o să-mi ia sufletul în palme şi o să-l presoare în lumină. Ştiţi, cumva, vreun alt mod de a te înveşnici?

*

Ioana-Carina: Între unu şi o sută e cale lungă?

Ioana-Carina: Între unu şi o sută e cale lungă?


Femeia, în… epigramă!

Bercea doctorate

*

Pentru că am o mamă, o soţie, o fiică şi o nepoată, pentru că, în ciuda aparenţelor, eu chiar iubesc femeia, cred că e bine să le ofer tuturor femeilor (de acida satisfacţie a soţilor lor nu voi fi eu responsabil!) câteva zâmbete, alese din colecţia mea de primeniri primăvăratice (inclusiv desene de-ale prietenilor mei BERCEA, PIM şi BOA). Nu risc şi epigrame proprii, din motive mai mult decât întemeiate (I. D.).

*

Femeia

*

E cartea ce ne-am tot dorit-o

Din vremea când eram băieţi:

Din scoarţă-n scoarţă am citit-o

Şi tot suntem… analfabeţi!

Constantin ŢONE, Braşov

 *

Femeia

*

Femeia-i înger, e mister,

Zeiţă e (sculptată-n jad),

Fiinţa ce te urcă-n cer

Ca să te-arunce-apoi în iad!

Constantin HORBOVANU, Suceava

*

Femeia veşnic pierdută

*

S-a lăsat convinsă-n fine,

Nu-l iubeşte, dar îl place

Că-a ştiut s-o-mbrace bine

Ca să-l lase s-o dezbrace!

Nicolae PETRESCU, Piteşti

 *

Evoluţie

 *

Muşcând din mărul rumeior,

Slăvita Evă, cea străbună,

S-a rumenit ca un bujor

Şi-ajunse, azi, o poamă bună!

Elis RÂPEANU, Bucureşti

*

Întreprinzătoarele

 *

Fără scrupule sau frică

Întreprinzătoarele

Pe la noi, capu-l ridică,

Iar la turci… picioarele!

Radu ASANACHE, Slobozia

*

2014-ad&id-orb

Haina nu-l face pe om

 *

Privind atent în juru-ţi, vezi că taina

Zicalei nu rămâne fără cheie:

E drept că pe bărbat nu-l face haina,

Dar rochia o face pe femeie!

Stelian IONESCU, Braşov

 *

Sponsorizare

*

Un sponsor m-ar fi ajutat

Să nu întârzii să mă-nsor,

Râvnind, apoi, cum am aflat,

La… dreptul meu de autor!

Mihai COSMA, Iaşi

*

Întoarcerea doamnei de la băi

*

Dilema-i cutremurătoare,

De aia nu pot să-mi explic:

Cum s-a culcat cu unul mare

Şi s-a trezit cu unul mic?

Alexandru LIŢĂ, Drăgăşani-Vâlcea

PIM 2

*

Noaptea nunţii

*

Fiind abia la început,

S-a confesat doar mamei ei

Că-n noaptea nunţii a avut

Emoţii… ca deobicei!

Neculai DARIE, Iaşi

 *

Problema demografică

 *

Cu vocea foarte sigură şi calmă

A spus un senator în Parlament:

Când fusta se scurtează cu o palmă,

Natalitatea creşte cu-un procent!

Vasile LARCO, Iaşi

*

BOA Telefon

Ce e femeia?

*

Femeia e un imn, o încântare,

Un basm de-o frumuseţe ne-ntrecută,

Un ţărm sublim, de vis şi de uitare!…

Dar astea numai-n cazul că e… mută.

Petruş LUNCAŞU, Câmpina

*

Din pomul vieţii

*

Aproape toţi, frumoasă jună,

Mărturisesc că te-au văzut

În pomul vieţii poamă bună

… Au tras de cracă… şi-ai căzut!

D. C. MAZILU, Bucureşti

*

Femeia fatală

*

Are cap de păpuşică,

Trup de fildeş, sâni bogaţi

Şi trăieşte singurică

… Cu-o mulţime de bărbaţi!

Nicolae GHIŢESCU, Bucureşti

 *

Femeia

 *

Femeia-i piscul neatins

Spre care tunzi adeseori;

Atunci când crezi că l-ai învins,

Te şi grăbeşti ca să cobori!

Jean BUHMAN, Iaşi

 *

Întâlnire romantică

*

Stau pe banca îngheţată,

De trei ore o aştept;

Tot ea vine înţepată

De la unul mai deştept!

Ioan POP, Cluj-Napoca

*

Femeia la 40 de ani

*

E ca şi vinul bun, sadea,

Din viţă nobilă şi pură

Ce mulţi bărbaţi ar vrea să-l bea

… Dar nu toţi ţin la băutură!

Nicolae BUNDURI, Braşov

*

BOA 6

Uneia

*

Vampa cu mişcări feline

Şi cu ifose-n exces,

Ca să se îmbrace bine,

Se… dezbracă foarte des!

Alexandru CLENCIU, Bucureşti

 *

Protejaţi fauna!

*

Lupul a mâncat Scufiţa,

Dar muri şi el îndată.

În concluzie: Fetiţa

Era bună, dar stricată!

Eugen ALBU, Cluj-Napoca

*

Soţia

 *

E femeia ideală:

Vorba rea nu mi-o întoarce,

Îmi găteşte şi mă spală,

Mă usucă şi mă stoarce.

Gheorghe SUCIU, Braşov

*

Femeia

*

Femeia-n suflet şi trupeşte,

Cum demonstrează-atât de des,

E îngerul ce ne păzeşte

… De altele, bine-nţeles!

Paul DUMITRESCU, Galaţi

*

Comparaţie riscantă

 *

Riscând s-o iau la sănătoasa,

O spun aşa, ca-ntre bărbaţi:

Femeia este ca şi coasa…

Se dă pe brazdă… dacă-o baţi!…

Constantin IRIMIA, Suceava

*

Destin amar

*

Poem de dulce întrupare,

Leitmotiv ce o consacră,

Femeia e un înger care

În mod normal ajunge… soacră!

Paul DUMITRESCU, Galaţi

 *

8 Martie şi inflaţia

 *

Ziua ce îmi dă fiori,

Când, deşi sărac lipit,

Eu îi cumpăr soacrei flori…

Deh, coroană nu-mi permit!

Gheorghe SUCIU, Braşov


Mamei

MAMA

MAMA

*

vine vreme, mamă, iar o stea căruntă

linişte presoară, amăgind prin sat

toţi copacii care orele înfruntă

adunaţi la sfat;

 *

nu rostesc copacii nici o stea deasupra,

ci presoară numai umbre călătoare

peste urma noastră-n vestejirea vremii

neîndurătoare;

 *

dincolo de toate a rămas fereastra

şi mai vin copacii pe sub ea să-ţi cânte

şi să ţi se-nchine ţie, mamă sfântă,

sfântă între sfinte!

*

*

vine vremea când un copil nu mai este copil
şi rămâi o cămară pustie
prin care rătăcesc umbrele
spre veşnicie

 *

abia atunci depărtările furişate pe zare

altcuiva ostenite se-nchină

şi rămâi o cămară cu umbre

deplină.

*

*

e prea departe, zice cântăreţul,

numai cu mâinile ai putea răzbate

(şi-adorm cu coatele pe cer

şi te visez în tihnă libertate)

jur-împrejur gângănii de metal

şi scrâşnet de pădure somnoroasă

(şi din ascuns mi-aud copilăria

cum se închide să viseze-n casă)

 *

e prea departe, zice cântăreţul,

şi-i prea târziu, ne-a mai scăpat o clipă

(unde-ai fugit şi tu, copilărie,

să retrăieşti nemărginirea-n pripă?)

goneşte veacul sângerând din glezne

şi alergăm şi noi deopotrivă

uitând să mai strigăm copilăria

din vârsta noastră tot mai impulsivă,

 *

e prea departe, zice cântăreţul

cel ce adoarme sub castani în floare

şi îşi roteşte inima pe cer

cu gest cuprinzător de închinare:

ce-ţi pasă ţie, cântăreţ nebun,

că prin odaia mea cu flori furate

eu îmi aud mereu copilăria

sorbind o clipă din eternitate?

*

*

o, mamă, nu-s luceferi şi ciuturi pline nu-s

să ţi le-aştern în palmă ca pe o veche carte,

am junghiat cu geana zăpezile-n apus,

dar nici o slavă, mamă, nu ţi-am lăsat deoparte,

*

ţi-aş spune poate basmul, dar nu-i mai ştiu izvorul

şi mieii pe la tâmple păşesc încetişor

şi gura mea uscată e una cu ulciorul,

ţi-aş spune poate basmul, dar vorbele mă dor,

*

o, mamă, nu-s luceferi şi ciuturi pline nu-s

să ţi le-aştern în palmă ca pe o veche carte,

am junghiat cu geana zăpezile-n apus,

dar nici o slovă, mamă, nu ţi-am lăsat deoparte…