Pictura lui Dimitrie Savu

Dimitrie Savu

Dimitrie Savu este pictorul exponenţial al tradiţiei artelor plastice bucovinene. Regăseşti în tablourile lui neaşteptate înrudiri cu marii acuarelişti germani din secolul al XIX-lea (Jasckhe, Knapp, Charlemont, Zuber, Bernt), dar şi cu ctitorii fenomenului plastic românesc din Bucovina (Bucevschi, Roşca, Maximovici), expunerile lui tematice fiind un încântător şi îndelund elaborat eşantion de contemporaneizare a academismului, prin discrete nuanţe de expresionism.

Dimitrie Savu, care, la 83 de ani, a avut, în toamna trecută, prima expoziţie personală în Suceava (ce Dumnezeu au păzit breslele profesionale?) s-a născut pictor şi pictor pictor rămâne, deasupra disputelor gomoase despre “profesionism” în arta plastică, pe care le tot stârnesc trândavii cârpaci ai culorilor, care n-au operă, dar se au pe ei.

Dimitrie Savu, pictor cu lucrări în colecţii particulare din Europa, din Asia şi din America, om de o rară nobleţe, pe care numai o statură intelectuală autentică ţi-o poate conferi, ar merita, măcar în Rădăuţi, un muzeu de artă, care să-i adăpostească lucrările, tezaurizându-le, înainte de a risipi în cele patru zări ale oamenilor care au şi bani, dar şi preţuiesc arta. Şi în judeţul nostru sunt mulţi oameni bogaţi (mai ales politicienii!), dar gust pentru frumos nu cred că are vreunul.

La Ziua 83 a Artelor Plastice Bucovinene, lui Dimitrie Savu i-am expus doar două panouri cu tablouri din expoziţia vernisată în toamnă, doar atât încât privitorii să înţeleagă cât de justificată, ba chiar obligatorie, era recompensarea acestui mare artist contemporan cu Diploma şi Premiul “Opera Omnia”.

Unul dintre cele două panouri din expoziţie

Cronici sentimentale, Jurnalism No Comments Jan 30

Ziua Artelor Plastice Bucovinene: Publicul!

Primii degustători de dumnezeire

Cronica emoţionantei Zile a Artelor Plastice Bucovinene trebuie să o scriu de la sfârşit, spre început, precum mă obligă acest spaţiu virtual, cu regulile lui fixe. Deşi, de câte ori am ocazia să vorbesc despre publicul public din Suceava, trăiesc profund senzaţia unui nou început, a unei ciudate întremări cu prospeţime, cu care mă răsfaţă soarta.

Publicul Zilei Artelor Plastice Bucovinene (Societatea Artiştilor şi Amicilor Artelor Plastice din Bucovina s-a înfiinţat în 31 ianuarie 1932, într-o duminică, la Cernăuţi, după slujba bisericească) a fost, în bună măsură, publicul Doinei Catargiu, care, în 30 ianuarie, îşi sărbătorea naşterea cu o expoziţie. Cum 31 cade sâmbăta şi cum soarta are deciziile ei surprinzătoare, între Ziua Artelor şi Ziua Doinei Catargiu s-a produs, pe drept, o contopire identitară.

Publicul începe să se adune

În public, Gabi Sandu filmează, iar BOA se întreţine cu umoriştii

În public, istoricul Mihai Iacobescu, poetul Ion Paranici şi Doamna Ileana Paranici

Reîntâlnirea unor prieteni

Publicul, în timpul manifestării

Mihai Iacobescu şi Ion Paranici

Publicul public sucevean

Suceveni care presoară pe suflete prospeţime

Finalul manifestării Ziua Artelor Plastice Bucovinene

Unde sunt eu în toată povestea asta? În spatele bietului aparat de fotografiat din dotare? Şi acolo, dar iată că, din pură întâmplare, în vreme ce Victor Rusu îl cerceta, resetându-i reglările şi constatând că i s-a ars bliţul, aparatul s-a declanşat de la sine şi m-a surprins cu îngrijorările de dinaintea fiecărei manifestări pe care o coordonez:

Cronici sentimentale, Jurnalism No Comments Jan 30

Doina Catargiu nu pictează!

Tablou de Doina Catargiu

Astăzi, împreună cu PIM, cu Victor Rusu, cu Gabi Teişanu şi, mai ales, Gheorghe Senciuc şi Aurel Alexa, am fost martor al urcării pe simeze a expoziţiei cu care Doina Catargiu are de sărbătorit şi ziua sa de naştere, dar şi Ziua Artelor Plastice Bucovinene. Am mai scris….

Doina Catargiu nu pictează, ci retrăieşte, cu armonioase risipe de lumină (şi de sunet, şi de inefabil), elementele dumnezeieşti ale lumii în care trăim. Pictura ei şi cântă, şi vibrează liric până dincolo de liturgic, pictura ei este scapărul de desăvârşire a naturii, pe care numai un ochi hărăzit îl poate culege, pictura ei este o fărâmă de dumnezeire pe care doar palmele neprihănite ne-o pot înfăţişa.

Ştiu că, vineri, la ora 14, când vor începe manifestările, în clădirea numită Centrul Tradiţiilor Populare Bucovinene, puhoi de iubitori ai creaţiei-creaţie vor fi acolo, pentru că pictura Doinei fascinează aidoma desăvârşirii, dar îmi fac datoria de a mai posta, încă o dată, afişul.

Afişul Zilei Artelor Plastice Bucovinene – Anul 83

Jurnalism No Comments Jan 28

Conceptul JAZZ-FOTO, în caricatura lui PIM

Cum “interpretează” PIM conceptul JAZZ-FOTO

Noul concept de interpretare grafică a fotografiei, numit de Victor T. Rusu, născocitorul conceptului, JAZZ-FOTO, are, în principalii lui partizani (eu, PIM şi Sorin Avram, dar Sorin trebuie să se abţină, din exclusivitate TVR), şi născocitori de tachinări duioase. Cea care vine din partea mea, în fotografia de mai jos.

Victor T. Rusu: Vreau să arăt, prin foto, că-s tare şi la trombon!

Jurnalism No Comments Jan 28

Pe Palma şi la “Hanul Voievozilor”

Stăpânii Cerului – foto Gabriel Sandu

De câte ori urc pe Palma, retrăiesc, amuzat, reacţia poeţilor din nouă ţări europene şi din Brazilia, care, pentru o vreme, aidoma lui Enlil al Muntelui, în vremurile primordiale, s-au simţit, prin vibraţia sufletelor, stăpânii lumii, poate că şi din pricina ciudatei stări religioase care-i cuprinsese pe toţi. Ba mai şi glumisem atunci, citându-l pe Tolstoi, în condiţiile în care majoritatea dintre poeţii europeni se considerau atei: “Toată lumea crede: unii cred că cred, alţii cred că nu cred!”.

Palma ar putea însemna cea mai oportună locaţie pentru reconstituiri de Datină, pe baza fragmentelor de memorie pe care le mai moştenim, de cele mai multe ori doar subconştient. Palma ar putea redeveni un reper al memoriei extraordinar, inclusiv prin zbaterile lui Vladimir Macoviciuc, ultimul român care s-a mai împotrivit ocupaţiei bolşevice, preferând, în cele din urmă, să se lase ucis, ca să nu facă rău ţării, dar să nu se lase umilit (habar nu aveam că, peste câteva zile, prin schimbarea arbitrară a regulamentului, prin ingerinţa birocraţilor, aveam să trăiesc aceleaşi sentimente, renunţând la Bucovina Rock Castle doar pentru a nu mă număra printre cei care umilesc, inconştienţi, un astfel de festival).

În drum spre Palma: Corina Scîntei

Conceptul JAZZ-FOTO, propus de Victor T. Rusu

Pe muntele Palma

Ionică Băiţan, Constantin Irimia, Tiberiu Cosovan, Petrică Horvat, Gabriel Sandu, Victor Rusu şi Gabriela Havriliuc

Pe acoperişul lumii

Directorul demisionar (a optat pentru libertate) Victor T. Rusu

Monitorul de Suceava: Tiberiu Cosovan

Profesioniştii: Dan Lungu şi Tiberiu Cosovan

PIM

Conceptul grafic RUSU, la care subscriu

PIM şi Gabriela Havriliuc – foto Gabriel Sandu

Ionică Băiţan, liderul nostru în cea mai frumoasă zi, şi PIM – foto Gabriel Sandu

Tiberiu Cosovan – foto Gabriel Sandu

Oana-Maria Sîrbu-Botezat – foto Gabriel Sandu

La “Hanul Voievozilor”, unde aveam să cunosc un personaj fabulos, pe domnul Adrian Popescu, cu care am convorbit îndelung, şi unde aveam să ne întâlnim şi cu managerul instituţiei, domnul Viorel Varvaroi, pregătiseră Ionică Băiţan şi Victor T. Rusu un popas pentru masă (plăteau ce era de plătit, sărbătoriţii perioadei, “cei trei ierarhi” ai Centrului Cultural “Bucovina”, Mihai Pânzaru-PIM – născut în 16 ianuarie, Ion Drăguşanul – născut în 25 ianuarie, şi Victor T. Rusu – născut în 13 februarie).