Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 81

și când pășim într-un alai cu măști

*

ies iarăși cerbii la păscut clipite

și ierbile cresc lumânări pe cer,

căiuții le-or aprinde din copite

când ursele se vor ascunde-n ger

și-atunci vom pune straie fermecate

pentru horire cosmică pe drum,

dar în zadar, căci tu, singurătate,

ridici pe sate caiere de fum

*

ca să-ți înfășuri robii cu năframe

în îngrădirea veșnicei orbiri

în care nasc și plâng aceleași mame

vremelnicia marilor iubiri

și nu contează urșii, caii, cerbii

din vălmășagul sacrului alai,

strămoșii vin la rădăcina ierbii

ca să ne-asculte pașii rătăcirii, vai,

*

cu cât cinism ne prăbușim departe

de sacrele serbări nepământești

și cât noian de neguri ne desparte

și când pășim într-un alai cu măști

Poezie de ion dragusanul No Comments Dec 26

nevinovată dulce Bucovină!

*

se face iarăşi zi ca o izbândă

a soarelui desferecat din beznă

şi-mi pun cămaşă viaţă şi osândă

căci şarpele s-a-nfăşurat pe gleznă

de parcă mersul meu prin galaxie

primejduieşte stele nenăscute

şi lumile care vor fi să fie

cu alte căi la fel de neştiute,

*

la fel de rupte încă din părinţi

şi proaspăt aruncate în lumină,

căci iar te vinzi în grabă pe arginţi

şi pe iluzii false, Bucovină,

în vreme ce ţărâna ta cea sfântă

a ferecat ninsorile în cer

să nu auzi cum curgerea lor cântă

sub crucea vremuirii: ler, Oi, ler!

*

şi nu auzi şi nu mai ştii nimic,

deşi pe zare brazii se închină

doar stelelor ce ştiu să dea în spic,

nevinovată dulce Bucovină!

Poezie de ion dragusanul No Comments Dec 25

învață să renaști din noaptea sfântă!

*

învață să renaști din noaptea sfântă

și lunii cerei mâna pe vecie

ca să auzi planetetele cum cântă

când îți învață sufletul să fie

doar un alean al soarelui dreptății

care-ți pulsează-n vene vertical

și dă-i un brânci sonor singurătății

ca să te muți întreg în ideal,

*

chiar dacă mâine te-or urca pe cruce

despovărații sacrei mântuiri,

căci calea lor spre nicăierea duce

din resemnarea anticei ursiri,

iar ei refuză să-ți mai fie frați,

căci robii cu robia se-mpăcară

și zornăie din lanțuri fascinați

de ruginirea care-i împresoară,

*

abandonează-i, deci, în amintiri,

și-n vreme ce planetele descântă

fereastra clipei cu ademeniri,

învață să renaști din noaptea sfântă!

Poezie de ion dragusanul No Comments Dec 23

prin naşteri repetate de Iisus

*

ninsorile au prins să se înşire,

iar liniştea lor cosmică aduce

în suflete un strop de fericire,

dar ne grăbim să îl urcăm pe cruce

şi batem în piroane cu migală

de se aud clipitele în cer

răzbind prin depărtare şi prin ger

cu pământeasca noastră îndoială:

*

fiţi fericiţi!, de undeva se-aude

o şoaptă lăcrimată-n ancestral

şi-ncep nişte ferestre să asude,

şi focul lăcrimează ireal

în vatra lui dintr-un înalt desprinsă

şi năzuind de-a pururi spre înalt,

iar sufletul se-nfăşură în alt

alean precum într-o cămaşă ninsă

*

din ţesătura cea neprihănită

a stelelor care vestesc de sus

că fericirea încă-i dăruită

prin naşteri repetate de Iisus

Poezie de ion dragusanul No Comments Dec 15

ignoră-i, suflete, fii fericit şi taci!

*

un fulg desprins din rana-mprospătată

a eşuat pe pleoapă – parcă plânge,

iar steaua mea pe ceruri se arată

ca un stigmat de lacrimă şi sânge,

şi iar mă dor durerile altui,

şi sufletul în două se despică,

şi-n lumea asta largă simt că nu-i

decât iubire şi îmi este frică

*

să fac un pas şi să încerc cu palma

să-mi însuşesc măcar un singur bob

ce lunecă cu fulgii albi de-a valma

ca să-mi vestească iarăşi că nu-s rob,

ci fratele aceluia ce vine

să îmi deschidă ochii, ca să văd

că liniştea ce o sădeşte-n mine

îndepărtează chinuri şi prăpăd

*

şi vorbele mieroase ce le-aruncă

drept pleasnă de harapnic nişte vraci

care se vor o cosmică poruncă,

ignoră-i, suflete, fii fericit şi taci!

Poezie de ion dragusanul No Comments Dec 15

Pagina 81 din 153« Prima «...10 20 30...79 808182 83...90 100 110...»Ultima »