nevinovată dulce Bucovină!
*
se face iarăşi zi ca o izbândă
a soarelui desferecat din beznă
şi-mi pun cămaşă viaţă şi osândă
căci şarpele s-a-nfăşurat pe gleznă
de parcă mersul meu prin galaxie
primejduieşte stele nenăscute
şi lumile care vor fi să fie
cu alte căi la fel de neştiute,
*
la fel de rupte încă din părinţi
şi proaspăt aruncate în lumină,
căci iar te vinzi în grabă pe arginţi
şi pe iluzii false, Bucovină,
în vreme ce ţărâna ta cea sfântă
a ferecat ninsorile în cer
să nu auzi cum curgerea lor cântă
sub crucea vremuirii: ler, Oi, ler!
*
şi nu auzi şi nu mai ştii nimic,
deşi pe zare brazii se închină
doar stelelor ce ştiu să dea în spic,
nevinovată dulce Bucovină!