Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 58

ci numai respirarea de poet

*

nu stă în jilț, ci freamătă-n mesteceni

și în izvorul năvălind pe prund,

iau uneori îl și aud cum trece-n

trupul culcuș în care mă ascund

și-atunci se face pe deplin lumină

și cad din rafturi șubredele cărți

ca frunzele în toamna ce se-nchină

evlavios spre cele patru părți

*

spre care cineva mă tot destramă

fiindcă refuz să-i fiu supus și rob

și-ți cer să mă mai naști o dată, mamă,

să dau cu piatra în acel neghiob

care-mi desparte sufletul în două,

deși mi-a fost menit ca un întreg

din care s-a ivit o viață nouă

pe care-s obligat să o-nțeleg,

*

iar jilțul vechi, în care stau tiranii,

se spulberă din calea mea încet

încât, de-o vreme, nu-mi mai număr anii,

ci numai respirarea de poet


Poezie de ion dragusanul No Comments Nov 7

prostia fără leac a guvernării

*

acest viespar nu-i capitala ţării,

ci întruparea marelui eşec

prin care trag românii la edec

prostia fără leac a guvernării

şi-adeseori se prăbuşesc pe drum

epuizaţi de culmea disperării,

acest viespar nu-i capitala ţării,

ci un coşmar neîncetat postum,

*

aici nu poţi găsi nici o răscruce

şi nici un început pentru speranţă,

ci numai irosiri de circumstanţă

în zvârcoliri zadarnice, caduce,

iar sufletu-mi depus ca o jertfire

în viermuirea crâncenă, nedreaptă,

s-a-nchis în trup ca-n temniţă şi-aşteaptă

întoarcerea în nord ca-n nemurire:

*

eu ştiu că se trăieşte-n largul ţării

unde-i stăpână cosmica poveste,

deşi ades şi-acolo se plăteşte

prostia fără leac a guvernării


Poezie de ion dragusanul No Comments Nov 5

încă respiră ce visam să fiu

*

în noaptea asta o să stau de veghe

cu flamura cuvintelor întinsă,

cobzarii au aprins deasupra focuri,

cenuşa se prelinge-n pagini ninsă

şi tot înseamnă literele grele

săpându-le adânc ca pe stigmate,

iar în cămară merele se-aud

pe când asudă doar eternitate,

*

o, dacă-ai şti că totul e tăcere

şi-ai învăţa să mi te taci deplin

m-ai însoţi pe căile din noapte

şi-n zori m-ai coborî sfielnic din

înaltul unei cruci fără prihană

pe care doar prin naştere-am fost pus,

cobzarii cântă încă lângă focuri

şi-aud cenuşa clipei cum s-a dus

*

lăsând un gol în pagina din mine

pe care niciodată n-o s-o scriu

şi tot aud cum merele-n cămară

încă respiră ce visam să fiu


Poezie de ion dragusanul No Comments Nov 4

of, biet popor, de lanţuri nu te plânge!

*

of, biet popor, de lanţuri nu te plânge,

căci braţul îl întinzi mereu supus,

iar când călăul sufletul ţi-l stânge

şi-l înfăşoară-n giulgiul lui Iisus,

tu îţi asumi cu blândă resemnare

prigoana fără seamăn drept destin,

deşi nepământeşte încă doare

pe frunte sfârtecarea unui spin,

*

iar din văzduh aceleaşi stoluri rele

te lasă fără Soare şi părinţi,

căci nu mai ştii cum să aprinzi în stele

ecoul sfânt al vetrelor fierbinţi

şi să te-aduni în jurul lor de veghe

şi-n apărarea libertăţii tale,

deja copacii îţi croiră zeghe

din ce au fost deasupra rănii zale

*

şi nu ridici spre ceruri nici un steag

şi nici privirea cerul nu-l atinge

căci ai uitat să mori din drag de drag,

of, biet popor, de lanţuri nu te plânge!


Poezie de ion dragusanul No Comments Nov 4

și rătăcirea sigur o s-o ierte

*

precum o spune Cartea, doar Iisus

va mijloci pe Calea ce-o cunoaște,

dar prin biserici banu-i mai presus

și se pavează Calea Lui cu moaște,

prea multă lăcomie de arginți

umbri icoana Marelui Mister,

iar Dumnezeu, înlocuit cu sfinți,

lăsă un gol nemăsurat în cer,

*

iar noi, ca răzvrătiți doar din prostie,

din bigotism nenorocit de snobi,

chiar dacă-am nimeri în veșnicie,

nu fii vom fi, ci un șirag de robi,

căci prea-i adânc stigmatul rătăcirii

sub cârja pământeștilor cârmaci

de când plătim obolul nesimțirii,

de când pe la altare niște vraci

*

îndeasă-n minți și-n suflete vulgare

idolatria oaselor inerte,

dar Tatăl Nostru este bun și mare

și rătăcirea sigur o s-o ierte


Poezie de ion dragusanul No Comments Nov 3
Pagina 58 din 153« Prima...102030...5657585960...708090...Ultima »