încă respiră ce visam să fiu

*

în noaptea asta o să stau de veghe

cu flamura cuvintelor întinsă,

cobzarii au aprins deasupra focuri,

cenuşa se prelinge-n pagini ninsă

şi tot înseamnă literele grele

săpându-le adânc ca pe stigmate,

iar în cămară merele se-aud

pe când asudă doar eternitate,

*

o, dacă-ai şti că totul e tăcere

şi-ai învăţa să mi te taci deplin

m-ai însoţi pe căile din noapte

şi-n zori m-ai coborî sfielnic din

înaltul unei cruci fără prihană

pe care doar prin naştere-am fost pus,

cobzarii cântă încă lângă focuri

şi-aud cenuşa clipei cum s-a dus

*

lăsând un gol în pagina din mine

pe care niciodată n-o s-o scriu

şi tot aud cum merele-n cămară

încă respiră ce visam să fiu