*
Corăbii lungi s-au destrămat pe mare,
o să le pun pe cerul meu la noapte
rupând o stea cu gest de închinare,
iar ierbile cu clocotite şoapte
nu or să-mi ierte gestul meu păgân
afurisindu-mi cu migală paşii
*
Sau or să-mi ceară-n cor să mai amân
ca să încapă-n ceruri numai laşii
îndoctrinaţi şi pustiiţi de ei,
nicicând străpunşi de ierbi precum de săbii,
toţi osteniţi şi-aproape funigei;
erau, cândva, pe mări, printre corăbii,
iluzii şi speranţe, şi idei.
*
Flămânzi de veşnicii când trec poeţii,
la marginile lumii, în fântână,
o zare precum roua dimineţii
rămâne după ei şi-i tot îngână
imaginar cu un contur de cruce
nins peste noi de-aceleaşi veşnicii
*
Să ne cuprindă dorul, când se duce
iluzia trăirii pe pustii,
nu e târziu şi nu e pământeşte,
eu încă am un cântec mângâiere
să-l pun pe suflet şi să-i spun: Trăieşte,
chiar dacă rostul frunzei în tăcere
ursit a fost din ceea ce-o urseşte!
*
L-am aşteptat la porţi, purtam cămaşa
ursirilor cu calmă disperare,
când el, sosind, îşi flutură vrăjmaşa
iluzie prin păsări călătoare,
apoi se depărtă, zdrobind prin mine
numai ninsori din coama lui desprinse,
*
Firavii fulgi îmi lunecau prin vine
răpuşi de-nstrăinări, şi ele ninse
adeseori la margine de vreme,
numai să-mi pară-n straşnicu-i galop
că şi-ar găsi odihna în poeme,
iar eu să-mi aflu-n trecere un scop,
să mă dărâm ca un nisip fierbinte
cântându-i goana cea fără de rost
*
Când el dispare şi dispar cuvinte
sub urme dure, sub galop anost;
ispita mea-i dintotdeauna timpul,
bravam în faţa lui şi parcă-am fost
iluzia ce-o şterge anotimpul.
*
Până aici, la ultima răscruce,
a fost un drum şi-o umbră de purtat,
urmează altul, care iarăşi duce
lângă fântâni pierdute-n scăpătat
*
Să-ţi umpli alt pahar şi să-l închini
ostenitoarei clipe, ce te strânge
ca un veşmânt pe care-l ţes lumini,
orgolios adăpostind în sânge
lăstarii-ncununărilor cu spini.
*
Actorul clujean Paul Socol, prieten Bucovina Rock Castle (unde a jucat, împreună cu Mihnea Blidariu, şi într-o piesă de teatru), împlineşte, astăzi, 9 iulie 2014, o frumoasă şi clocotitoare vârstă. La mulţi ani, Paul!
*
Dansul târziu al urmelor pe deal
acoperă în ceruri largi fisura
naturii pregătită de final,
iar tu desfaci luminile cu gura
egalizând şi umbre şi lumini
lângă altarul apei curgătoare,
*
Tu ai cruzimea vieţilor în mâini
ademenite-n răstigniri de soare,
nu pot să-ţi cer din răni şi din dureri
alte iertări de victimă târzie,
stigmatul meu pe cosmice tăceri
e ţipătul ştiut drept poezie.