Cântecul drumului: lui Cornel Boicu

*

Când umbra umbrelor se-ntrupă

orbecăind din zare-n zare,

rănită-i liniştea de după

nuntiri de păsări călătoare;

e vremea frunzelor în scapăr

lăsate umbrelor povară,

*

Bandaj cu care să mă apăr

orgolios numai de seară

iertând poverile caduce

cuprinse-n ce mă înconjoară,

urmându-mi drumul ce mă duce.