Dragusanul - Blog - Part 30

Ion Drăguşanul: Purtătorul de feştilă / Candle Carrier

 

Purtătorul de feştilă

 

După anume semne presimt sosirea inorogului,

deja am pus lacăt la uşă aşteptând între somn şi trezire,

ieri noapte am umplut buncărele oraşului cu litere,

şapte ani vor pluti prin văzduh ca o pânză subţire;

sunt singurul care presimte sosirea inorogului,

deşi o recunosc numai în faţa maşinii de scris,

nu m-am confesat nici măcar purtătorului de feştilă,

i-am cântărit numai gesturile şi-am rămas într-o carte închis;

 

mi se pare ciudat că oraşul nu înţelege nimic

şi doar cuprinde pădurile şi le strânge în gheare,

stejarii calcifiaţi i-au sărutat tălpile cu un fel de evlavie

şi-a pierit în văzduh pasărea lui călătoare,

şapte ani o să-şi poarte cerul gol înspre păsări

într-un dans de făclii uriaş, într-o rugă,

va sosi inorogul, azi se-ncheagă cenuşile

şi oraşul începe dintr-odată să fugă!

 

 

Candle Carrier

 

By some signs I can tell that the coming of the unicorn

is close. I have already locked my door with the podlock, I’m waiting in between sleep and awareness,

the other night I filled the city bunkers with Latin, Latin-extended and special characters,

for seven years they’ll be floating like thin linen in the air;

I’m the only one who could foretell the coming of the unicorn,

Though I will only admit it before my typewriter,

I haven’t confessed to anyone yet, not even to the candle carrier,

I only have made a brief assessment of his movements

and then kept within a book, closed;

 

how strange that the city people won’t understand anything

but keep surrounding woods and strangling them in their claws,

calcified oaks kissed his feet with some kind of piety

and his wandering bird vanished in the haze,

for seven years he’ll be carrying his bare sky to the birds

in a gigantic dance of the torches, in a prayer,

there will be the unicorn; this very day the ashes start coagulating

and here’s the whole city running for their lives!

 

Traducerea în limba engleză: Ioana Carp

Ilustraţia: Mihai Pânzaru-PIM


Constantin Berariu: Oraşele / Megalopolis

 

09.03.1870, Ceahor – 12.11.1929, Cernăuţi

 

Primul dramaturg de succes al Bucovinei, traducător, prozator şi poet de o incredibilă modernitate, Constantin Berariu şi-a risipit versurile şi prozele prin revistele „Încercări literare”, „Junimea literară”, dar şi prin gazetele politice. Piesele sale de teatru, „Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri” – feerie în trei acte şi patru tablouri (1903) şi „Cheleş Împărat”, poem dramatic în trei acte (1923), impunându-l autoritar în epocă.

 

 

Oraşele

 

Ca blestemate de vrăjmaşe pronii

Se-nfig în neam oraşele străine,

De multe limbi li-s uliţele pline

Ca-n jur de turnul vechii Babilonii.

 

Pândesc acolo suflete haine

Cu gheare ascuţite după pradă

Când neamul vine aducând grămadă

De rod bogat muncit din mărăcine.

 

E prin oraşe şi o boierime

Cu graiuri ca de limbă păsărească,

Din neamul nostru n-o-nţelege nime.

 

O, Doamne, fă din nou să înflorească

Şi la boieri cuvântul din vechime

Cu înţeleapta-i vorbă strămoşească!

 

 

Megalopolis

 

Unfriendly providence has cursed them all

To stick to our history and kin –

Through all those streets a Babylonian grin –

All foreign cities, languages, name, call.

 

Mischief keeps spying there with sharpened claws

While „rustics” bring along fruit of their land,

They grasped from harshened soil with callous hand,

To sell, serve, please according to the laws.

 

Their lordships in the cities walk and talk

Some tongue of theirs, confusing, weird-sounding

And when they argue, „rustics” blench like chalk.

 

Oh, Heavens… may it come in wrath, astounding,

The old-time wise word, like a tomahawk,

Cleaving through dozy ears, punishing, pounding!

 

Traducerea în limba engleză: Ioana Carp

Ilustraţia: Radu Bercea


T. Robeanu: Voievodul / The Prince of Moldavia

 

08.11.1863, Cernăuţi – 12.07.1905, Muncaci-Ungaria

 

„Index Zolkiewensis“ (1884, 1885), „Opt documente române privitoare la mănăstirea Putna“ (1886), „Vechile aşezăminte româneşti“ (1887), „Mihai Vodă şi moşnenii din Suharul“ (1887), „Cronica lui Ureche despre ocoalele iugaene“ (1893), „Runc“ (1894), „Anul de la Marte în Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun“ (1905), precum şi o mulţime de poezii, adunate de Şt. O. Iosif în volumul, prefaţat de Iorga, „Poezii postume” (1908), definesc o personalitate faţă de memoria căreia avem datorii uriaşe.

 

 

Voievodul

 

În tăcute bolţi din veacuri doarme-n pace Voievodul,

Mâinile scăldate-n sânge stau pe piept, evlavioase,

Peste dânsu-n risipire zace lumea lui cea veche

Lespezi vechi şi slove şterse, candele ce nu mai ard.

Şi la căpătâi se roagă un călugăr ce nu ştie

Că din aburul albastru Dumnezeu a dispărut.

Dar în ceas de miază-noapte clopotul când sună jalnic

Voievodul se trezeşte

 

„Eu din vechea strălucire vreau să ies azi la divan,

Logofete, mergi de adă din muzeu pecetea ţării

Şi spătarul să aducă spada mea vândută-n Londra!“

Logofătul nu-l aude şi spătarul său nu vine –

Goale-n ceas de miază-noapte oasele-i sclipesc în lună.

 

 

The Prince of Moldavia

 

Under quiet vaults of ages, the Moldavian prince is resting,

Reddened, his large hands are lying on his chest in piety,

Over him, lavishly present, his old world’s silently living

Tombstones old, letters erased, quenched candles and a monk

At the head of the bed praying and ignoring simple facts.

That from There, exempli gratia, from the blue, the God is gone.

But at midnight, when the bells mournfully begin to toll

Awake is Moldavia’s prince:

 

„I will, from my old dead splendour, make my way to the divan1,

Logofat2, get the Moldavian seal back from the museum

And the spatar3 shan’t return from London without my sword!“

But the logofat can’t hear him and his spatar shall not come –

Bare at midnight time, his bones give a pale moonlight reflection.

 

Traducerea în limba engleză: Ioana Carp

Ilustraţia: Radu Bercea

1 (divan) – Council.
2 (logofat) – Moldavian nobleman („boier”) who led the divan in the absence of the prince („domn”).
3 (spatar) – „Boier” who is supposed to be the supreme military leader in the absence of the prince


Constantin Morariu: N-am şovăit / I Would Not Hesitate

 

05.05.1854, Mitocu Dragomirnei – 16.03.1927, Cernăuţi

 

Opera lui, începută în 1870, în „Familia”, cu poeziile „Doi ochi“ şi „Doina de amor“, cuprinde: „Din Bucovina“ şi „Un concert din Bucovina“ (1877), „Mirele şi mireasa“, „Pe un bilet“, „Floarea mea“, „Nu ştiu“, „Susana şi vrăjitoarea“ (1879), „Lumea şi templul virtuţii“, „Iubitei mele maice“ (1880), „Mitropolitul Silvestru, mirele Bucovinei“, „Din Bucovina“ (proze, 1880), „Prietenia norocului“ (1881), „Împărăteasa lumii“ (1882), „Piramida cu pigmei” (1882), „Neuitatului şi mult respectatului Ciprian Porumbescu“, „Întru o luncă“, „Surâsul din urmă“ (1883) etc.

 

 

N-am şovăit…

 

N-am şovăit, ci totdeauna

Am stat ca stânca-n faţa sorţii

Şi-am înfruntat mereu minciuna.

În schimb, cunosc fiorii morţii

 

Ce-ades aşa m-au fulgerat

Încât simţirea-mi amorţi.

Ce bine-i când a-i învăţat,

Trăind, să ştii ce-i a muri

 

Şi să ai dulcea conştiinţă

Că nu-n zadar ai suferit.

Căci greul drum de suferinţă

Îl laşi de spini mai curăţit

 

Celor ce au să te urmeze.

Atuncea ei tot mai uşor

Vor încerca să întrupeze

Eternul vis al tuturor

 

„Viaţa numai în lumină!“.

Duşman de moarte-i e minciuna,

Trăieşte viaţa cea mai plină

Cine-o înfruntă totdeauna.

 

 

I Would Not Hesitate…

 

I would not hesitate, but always

Hardened as steel I’d face my fate,

I’d face hypocrisy in all ways.

Nevertheless, I feel the shade.

 

The shade that death has cast on me –

All I catch sight of now is blurred.

It’s fine when one – alive – can be

Aware of being deathly hurt.

 

It feels so sweet to be aware

Of having suffered – not in vain.

Of having left the hard path bare

Of many bitter thorns, of pain,

 

For all those who will want to follow.

So they can try then to embody –

True to its very self, not hollow–

Th’ eternal dream of everybody.

 

„Life but in light!“ This is the dream.

The deathly foe – the halves of truth,

Living life to the full might seem

A privilege of audacious youth.

Traducerea în limba engleză: Ioana Carp

Ilustraţia: Radu Bercea


Vasile Bumbac: Imnul Crucii / The Cross Anthem

 

07.02.1837, Costâna – 27.02.1918, Suceava

 

Deşi a scris numeroase poezioare („Imnul Crucii”, „La Basarabia“, „Partea şi norocul meu“, „Portretul iubitei“, „Anacreon şi femeile“, „Cântec“ etc., toate publicate în „Aurora Română”), ba chiar şi o epopee, „Dragoşiada“, cu titlu final „Descălecarea lui Dragoş în Moldova“, precum şi o sumedenie de versificări ale poveştilor şi tradiţiilor populare, meritul mare al lui Vasile Bumbac stă în traduceri din Schiller („Contele de Habsburg“), Horaţiu („Oda a 4“-a), Homer („Iliada”) etc.

 

 

Imnul Crucii

 

Domnul însuşi crucea pe-al său braţ o duse

Şi pe cruce Domnul fost-a răstignit;

De pe cruce Domnul în mormânt se puse

Şi prin însuşi Domnul crucea s-a mărit.

 

Din mormânt cu fală Domnul Crist învie,

Cu puterea crucii tartarul zdrobind,

Păgânismul cade cu-a sa-mpărăţie,

Crucea biruieşte, cerul deschizând

 

Şi la ceruri Domnul falnic se ridică,

Crucea este Domnu-n cer şi pe pământ;

Şi creştinii, astăzi, într-un glas răspică:

Înviat-a Domnul, Dumnezeu cel sfânt.

 

 

The Cross Anthem

 

By the Lord Himself in pain the cross was carried.

On the cross the Lord was cruelly hanged and nailed;

From the cross the Lord into the earth was buried.

Due to Him the cross was triumphant and hailed.

 

From the grave in glory Christ, the Lord, is coming,

Crushing the whole Tartar with the cross’s power,

The pagan empire, with its splendour, ’s falling,

Open go the gates of Heaven at this hour!

 

Thus, the Lord’s to Heaven gloriously risen,

Let the cross be praised in Heaven and on earth!

Christians all together, overwhelming vision:

Risen’s God Almighty, for us a new birth!

Traducerea în limba engleză: Ioana Carp

Ilustraţia: Radu Bercea


Pagina 30 din 1.074« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »