Dragusanul - Blog - Part 30

1885: Înger și demon

*

Lumea strigă că femeia e un înger pe pământ,

Iar bărbatul pui de diavol alungat de duhul sfânt.

Foarte bine; așa să fie, însă-ți vine cam ciudat

Când vezi câte-o îngeriță brațe-n brațe c-un bărbat.

*

Se știe că paradisul este loc de fericire,

Dar femeia e un înger ce trăiește din iubire

Și cum sfinții de prin ceruri nu prea știu să facă curte,

Pe pământ aleargă toate, și frumoase, și mai slute.

*

Aici lucrurile se schimbă, căci aripa s-a muiat;

Draci sunt mulți, iubire multă, paradisul e uitat

Și se-ntâmplă câteodată de-ntâlnești câte-o femeie

Mai drăcoasă ca toți dracii, dar e înger, e tot zee!

*

(Ciulinul, Anul III, No. 95, Duminică 4 august 1885).


1885: Răbdare!

*

Români, opriți strigarea că „roșii” ne fură,

Că țara pentru dânșii destule rele-ndură,

Lăsați-i să se scalde în jafuri și omor,

*

Să punem la-ncercare răbdarea, cât va ține,

și dacă ni-o vom pierde să știe orișicine

că-atunci pieri-vor hoții cu toată ceata lor!

*

Și-amar va fi de dânșii când țara-nverșunată

De-atâta suferință, durere îndurată

Va răzbuna tot răul ce-atât l-a suferit

*

Și mila, rugăciunea deoparte vor fi date

Căci ele nu se cade să fie acordate

Acelora ce țara mereu au asuprit!

*

(Ciulinul, Anul III, No. 95, Duminică 4 august 1885).

 


Ascultând „Rapsodia” lui Ciprian Porumbescu

*

Nu ştiu dacă există sau nu români care să fi putut asculta, vreodată, „Rapsodia Română” a lui Ciprian Porumbescu. Oricum, eu am auzit-o astăzi, după orele de repetiţii ale orchestrei Ansamblului „Ciprian Porumbescu”. Mai întâi, pe bucăţi, cu viori şi ţambal, apoi şi cu braci şi contrabas, iar în cele din urmă, de la capăt, la capăt, într-o execuţie care m-a dat gata. Iar mâine va fi şi mai bine, urmând să se repete şi alte piese. La cât a compus Ciprian Porumbescu, cred că vom avea de lucru pentru încă două dintre zilele lui de naştere – doar atât mai am şi eu până la pensionare. Oricum, ne străduim să dăm curs ultimelor lui cuvinte, şoptite în 25 mai / 6 iunie 1883: „Nu lăsaţi muzica mea să moară!”.

*

„Rapsodia Română”, concepută într-o manieră preclasică, aproape romanescă, precum cântecul acela din 1476, pe care l-a adus la Suceava Maria de Mangop şi pe care l-au cântat „Zicălaşii” în Cetatea Sucevei, în urmă cu vreo doi ani, este de o frumuseţe tulburătoare prin nobleţea demnităţii cu care creatorul îşi apără vremelnicia. Exploatează, într-un stil interpretativ vioristic propriu lui Ciprian Porumbescu, stil pe care Narcis Rotaru şi Adrian Pulpă sunt pe cale să-l înţeleagă pe deplin (pe ei, pe viorişti, cade greul spectacolului), mai ales că Răzvan Mitoceanu le-a arătat, la un moment dat, pe vioară, cum se obţin anumite efecte armonice, regăsibile şi în „Balada”. Muncă multă din drag de drag, iar impresia mea că pe o rază de lumină poposise şi Ciprian Porumbescu lângă „Zicălaşi” s-ar putea să ascundă o realitate. De care ne vom convinge sau nu, sâmbătă, 14 octombrie, în ziua naşterii personajului pururi emblematic al Bucovinei.

*

*


Ilustrația română: Niște profesori distrați

*

UN PROFESOR DISTRAT

*

Un profesor dintre cei distrați pleacă, într-o dimineață, la frizer. Afară, ploaie și vânt. Ieșind în stradă, după cațiva pași, vântul îi întoarce umbrela pe dos, rupându-i un arc. În trecere, intră la umbrelar și-i lasă umbrela, ca s-o repare, până la reîntoarcerea sa de la frizer. Aici, însă, mai avea trei umbrele în reparație: a doamnei, a fetei și a băiatului, care așteptau, mai de mult, ca să fie scoase. După ce termină la frizer, din obișinuință, se îndreptă spre cuier și puse mâna pe o umbrelă străină. Proprietarul umbrelei observă, prin oglindă, gestul, spunându-i:

– Domnu’… ați gresit adresa…

*

Profesorul, rușinat, se scuză și puse umbrela la locul ei. Ajuns la umbrelar, scoase cele patru umbrele și se urcă în tramvai. Întâmplarea făcu ca, în același vagon, pe banca din fața lui, să se afle clientul cu pricina de la frizer. Observându-l pe profesor, cu patru umbrele în brațe, îi zise ironic:

– Domnule v’a mers bine azi, nu-i așa?…

*

*

ALT PROFESOR DISTRAT

*

Un profesor se întâlnește, după vreo 15 ani, cu un fost elev al său. Între altele, îl întreabă:

– Dar bătrânul dumitale, ce mai face?

– Tata, răspunse tânărul, a murit, acum vreo zece ani.

– A, da, da, da…, replică profesorul: de aceia îl văd atât de rar…

*

 

 

(Ilustrațiunea română, Anul I, nr. 4, joi 18 iulie 1929).


Mulțumiri și recompense pentru antiromânism

*

Încântat până peste poate de antiromânismul ierarhilor Bisericii greco-orientale române din Transilvania, contele Ștefan Tisza, șeful guvernului maghiar, le-a mulțumit acestora pentru „declarațiunea patriotică” din 6 septembrie calendar vechi și, desigur, i-a recompensat cu o creștere a salariilor de 40 %, creștere numită „o urcare de scumpete”. Nu avea cum bănui contele Tisza că, peste doar doi ani, toți acești ierarhi români, dar patrioți maghiari, cu excepția mitropolitului Vasile Mangra, care va răposa între timp, vor fi liderii patriotismului… românesc unionist, cu ocazia Marii Adunări de la Alba Iulia.

*

Tot pe atunci, Nicolae Iorga scria în jurnalul său, provocat de smintelile austro-patriotarde ale bucovineanului Dori Popovici, că, atunci când românii vor intra în provinciile răzlețite, toți cei care înjurau oștirea română în 1916 o vor binecuvânta la sosire, iar noi, românii din Regat, nu doar că nu ne vom supăra, dar îi vom copleși cu onoruri și funcții. Iorga punea un pariu cu sine și l-a câștigat, cu rezultate peste închipuirile sale, dacă dușmanul unității românești, episcopul Miron Cristea, avea să ajungă primul patriarh al românilor de pretutindeni din întreaga lor istorie.

*

„Consistor plenar.

*

Joi, în 6/19 Octomvre 1916, s-a întrunit consistoriul plenar al diecezei noastre, în care P. S. S. D. episcop diecezan a prezentat răspunsul ministrului prezident, contele Ştefan Tisza, datat 14 Septemvre, prin care anunţă P. S. Sale, că a luat cu recunoştinţă la cunoştinţă declaraţiunea patriotică a consistoriului plenar, ţinut la 6 septemvre, şi că a suşternut (înmânat – n. n.) acest act patriotic Maiestății Sale cesaro şi apostolico regeşti; mai departe, rescriptul datat 4 Octomvre, prin care aduce la cunoştinţa P. S. Sale că Maiestatea sa cu vie mulţumire preagraţios a primit omagiul şi declaraţia de fidelitate a Consistorului gr. or. român din Arad, făcut din incidentul declaraţiei de războiu a României.

*

Prezintă mai departe actul Prea Sfinției Sale, în calitate de prezident supleant, prin care aduce la cunoştinţa consistoriului că, în înţelegere cu excelenţa sa, alesul arhiepiscop şi mitropolit Vasile Mangra, a stabilit ziua sfinţirii, întru episcop şi a introducerii dânsului în scaunul mitropolitan, pe 16/29 Octomvre, în Oradea-mare.

*

Consistorul luând act despre acest act istoric în viaţa noastră bisericească, deleagă pe asesori congresuali Roman R. Ciorogariu, Sava Raicu şi Gheorghe Popa să ia parte în representanţa diecezei. S-a urmat, apoi, la petiţia corpului profesoral şi a funcţionarilor diecezani de a li se vota, pe durata războiului, o urcare de scumpete de 40 % la salariul fundamental. Cosistorul încuviinţează cererea” (Biserica și Școala, Anul XL, Nr. 41, Arad, Octomvrie 9/22 1916, p. 310).


Pagina 30 din 858« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »