Dragusanul - Blog - Part 29

Ţinutul Hârlăului: Ionăşenii

 

 

 

 

Ţinutul Hârlăului: Ionăşenii

 

 

Iunie 1774

Ocolul Jijiei

 

 

 

Ionăşenii

 

 

 

Toată suma caselor: 51. Scădere rufeturi, însă 45: 3 popi, 20 scutelnici dumisale paharnicului, 15 scutelnici dumisale sulgerului, 2 mazili, 5 ţigani. Rămân birnici 6.

 

 

Birnici:

 

 

Iordachi, rotar

Gavril sin (fiu) Ioanii

Pavăl

Onofrei fiul lui Lupaşcu

Lupaşcu

Toader cumnat lui Onofrei

 

 

Rufeturi:

 

 

Popa Manoli

Popa Grigori

Popa Neculai

Toader brat (frate) lui Iordachi, scutelnic la dumisale paharnicul Costandin Balş

Grigori fiul babei, la fel

Ion  fiul Gafiţii, la fel

Ursu Terciu, la fel

Antohi, rotar, la fel

Grigoraş, la fel

Radu, cârciumar

Iftimi Scovârdici, la fel

Ioniţă, la fel

Toader cumnat lui Andrei, la fel

Ştefan Turculeţ, la fel

Vasili, slugă, la fel

Andrei Zdrăhuş, la fel

Dumitru, vânător, la fel

Ioniţă Purcel, la fel

Ilie, slugă, la fel

Simion Chiper, la fel

Pavăl fiul lui Onu, la fel

Ştefan, olariu, la fel

Ion Dănilă, la fel

Pavăl, plugar, scutelnic la dumisale slugereasa Donicioae

Ghervasă, la fel

Toader Mihăilă, la fel

Ion zet (al) scutar, la fel

Iftimi Cocu, la fel

Ştefan, scutar, la fel

Ştefan Boghiu, la fel

Gheorghi, murar, la fel

Ion, muscal, la fel

Toader Mihăilă, la fel

Pavăl, cioban, la fel

Dumitru, slugă, la fel

Nistor, haidău, la fel

Ştefan Budăi, la fel

Pricopi, argat, la fel

Toader Tăunu, mazil

Andronic Cerchez, mazil

Vasili, ţigan

Ion Belciug, ţigan

Ifrim, ţigan

Ion, ţigan

Vasili, ţigan

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 246

 

 


Lumina Învierii Lui Hristos

 

 

 

 

în mare taină am vestit copacii

prin solii mei, cobzarii cei bătrâni,

că pe cuprinsul milenarei Dacii

vor învia strămoşii prin români,

le arătam prin miticele strune

că-n ţara noastră numai oameni buni

au început de-o vreme să adune

din cerul nopţii veşnicii tăciuni,

 

 

iar mamele purtând pruncuţi la sâni

şi aure din Lună şi din Soare

de-a pururi au să fie la români

o închinare Sfintei lor Fecioare

şi că veni-va vremea când vor creşte

aceşti pruncuţi ca să ne dea de ştire

că-i timpul să ne-ntoarcem în poveste

şi să sorbim din nou din mântuire

 

 

şi-atunci prin case am văzut ştergare

cum culegeau doar stelele din pleoape,

iar Căile Lactee-ncăpătoare

se adunau prin preajmă mai aproape,

o, Doamne, fie să nu pierdem clipa

din răsăritul zilei luminos

în care ne-o atinge cu aripa

Lumina Învierii Lui Hristos!

 


Dimitrie Dan: Portul putnenilor

 

Bucovineni, în 1871 – acuarelă de Szathmari

 

 

„Portul putnenilor seamănă întru toate celui al româ­nilor din Straja şi amândouă Vicovele, cu care sunt înmegieşiţi.

 

Bărbaţii poartă pe trup o cămaşă albă de pânză de cânepă, in sau bumbac, mai fină sau mai groasă, amăsurat cu ziua de sărbătoare sau de lucru. La gât că­maşa este prevăzută cu „ciupag”, adică cu un fel de guler drept, care, pentru bărbaţii mai bătrâni, este simplu şi poate fi şi îndoit în jos, iar pentru tineri, cusut cu flori şi mărgele în culori sau şi cu fluturi. Ciupagul şi gura cămăşii se leagă la un loc cu două perechi de cheutori, prinse de ciupag. Cămăşile care au mâneci largi nu sunt nici prea lungi, dar nici prea scurte, ci numai potrivite.

 

Peste cămaşă, se poartă un pieptar alb, fără mâneci, din piei negre de cârlan, fără oarecare ornament, doar numai premuit cu dungi de blăniţă neagră de miel. El are lun­gimea cămăşii. Iarna, la oraş sau la biserică, se ia peste pieptar un cojoc de piei de oaie, ceva mai lung decât pieptarul şi cu mâneci lungi şi înguste, iar deasupra un suman curat de miţă neagră ca pana corbului.

 

La călătorii, si anume iarna, se ia, peste toate acestea, şi o manta cu glugă, însă fără mâneci. Gluga, la vreme de ninsoare şi furtună, se trage peste cap.

 

Bărbaţii poartă iarna, peste izmenele de asemenea pânză ca şi cămaşa, nişte iţari groşi de lână albă sau neagră.

 

Mijlocul bărbaţii şi-l încing, de regulă, cu curele late de piele roşie sau şi cu brâie de lână ţesute în casă, în felurite culori, însă totdeauna cu dungi.

 

 

În curea sau sub brâu se poartă tutunul cu luleaua şi un cuţit închis în plăsele de metal galben sau de corn de cerb. Cuţitul este legat de o curea sau de un lănţuleţ, care spânzură, de la brâu, în jos. Tot în curea sau în brâu se poartă şi o pungă de piele de oaie, cu banii mărunţi şi cu cei de hârtie la un loc. Unii bărbaţi poartă, pe sub pieptar, şi o trăistuţă ţesută, de lână.

 

Bărbaţii îşi încalţă picioarele de regulă cu ciubote ne­gre sau cu opinci cărămizii.

 

Vara, bărbaţii poartă pe cap pălării negre de păr, cumpărate în oraş, iar iarna cuşme negre de miel cu urechi, lucrate în sat. O seamă de bărbaţi, şi anume cei mai bătrâni, dar şi băietanii, poartă, iarna şi vara, un fel de comănace, făcute din suman cafeniu. Comănacele au forma unui cilindru, înzestrat, la fund, cu patru vârfuri sau canafuri şi seamănă  confederatcelor poloneze.

 

Bărbaţii poartă părul capului în plete, barba o rad, mustăţile însă nu. Flăcăii, şi anume cei care au servit la oaste, îşi lasă favoriţi.

 

Gospodărie din Putna, în anul 1880

 

Femeile poartă cămăşi nu prea lungi, ca să nu fie împiedicate la mers, de pânză de cânepă, in sau de bumbac. O seamă poartă la gât ciupace cusute cu flori în culori. Gura cămăşii este întotdeauna cu flori în culori sau alb brodate. Mânecile sunt largi sau înguste, ale fetelor însă de regulă înguste. Cămăşile sunt înfrumuseţate pe umeri cu altiţe cusute sai şi ţesute.

 

Femeile îşi acoperă partea de jos a trupului cu „pregitori” sau „catrinţe” lucrate de dânsele pe stativele din casă, din lână toarsă şi apoi colorată. Ele sunt totdeauna întunecate şi prevăzute cu dungi deschise, care merg de sus în jos. Pe la marginea de jos a pregitoarei unele femei obiănuies a ţese o dungă roşie, de trei degete de lată.  Pregitoarele se leagă de mijlocul trupului cu „frânghii”, adică brâie înguste de lână, ţesute în culori şi felurite modele.

 

Atât femeile, cât şi fetele poartă la gât unul sau mai multe şiraguri de mărgele colorate şi salbe de monede vechi de argint. Ele îşi încalţă picioarele ori în ciubote, ori în papuci sau în opinci.

 

Dacă se încalţă papuci, atunci se iau şi colţuni, cumpăraţi din oraş. Cele ce poartă opinci le trag peste piciorul învelit în obiele albe de lână şi un fel de ciorapi, tot albi, de lână, cusuţi cu lână colorată. Împrejurul piciorului se învelesc, rând după rând, negrele sfori, sucite din păr din coadă de cal sau de vită, care, de regulă, au o lungime de 3 sau 4 stânjeni.

 

Femeile poartă pe cap pânzături (ştergare) albe de bumbac, ţesute în 2, 3, 5, 7, ba şi în 9 iţe. Fetele nemăritate umblă, vara, ba chiar şi iarna, cu capul gol şi cu părul bine uns cu unt şi pieptănat într-o coadă împletită în mai multe sau îmbrobodite cu basmale de lână negre, roşii sau de alte culori, cumpărate în oraş. Fetele cele mari poartă, în duminici şi sărbători; la strânsură (joc), nunţi etc. părul despletit şi în gâţă.

 

Putna, Chilia de Piatră – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

 

Fetele cele greşite n-au voie să umble cu capul gol, ci totdeauna îmbrobodite, nu în pânzături, ci în basmale.

 

Femeile măritate poartă, pe vârful capului, pe sub pânzătură, o mică şi rotundă cârpă. Ea constă din pânză albă şi are forma scufiei călugăriţelor. Cârpa este, jur-împrejur şi pe fund, cusută cu flori de bumbac negru. Ea se poartă în semn că femeia este măritată şi că are bărbat. Fiecare femeie îşi face mai multe cârpe, care, negrindu-se, le schimbă şi le spală.

 

Şi femeile poartă, ca şi bărbaţii, pieptarul, cojocul, su­manul şi mantaua, amăsurat anotimpului şi vremii.

 

În timpul din urmă, fetele au început să poarte fuste de materie cumpărată în oraş, pe care le ornează, pe la poale, cu catifea şi şireturi galbene sau albe, iar pe la piepţi, cu horbote albe. În mână ele ţin, mai ales pe timpul strânsurii de la joc, o năframă, cusută de dânsele. pe la col­ţuri sau şi peste întreg, cu lâneţuri, cu mult gust şi deo­sebită frumuseţe, în mai multe culori deschise.

 

În urechi, ele poartă, ca şi femeile, cercei şi, în degete, inele de metal”[1].

 

Putna, la 1850 – acuarelă de Franz Xaver Knapp

 

[1] Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti 1906, pp. 135-138

 


Ţinutul Hârlăului: Mășcătenii

 

 

 

 

Ţinutul Hârlăului: Mășcătenii

 

 

iunie 1774

Ocolul Jijiei

 

 

 

Mășcătenii

 

 

 

Toată suma caselor: 24. Scădere rufeturi, însă 14: 1 popă, 10 scutelnici ai postelnicului Sandul Balș, 3 țigani. Rămân birnici 10.

 

 

Birnici:

 

 

Sandu Spălățel

Pintelei zet (al) lui Spălățel

Gavril Turculian

Costandin sin (fiu) lui Irimie

Spiridon, rotariu

Vasili Corcodel

Iftimi Corcodel

Mihăilă al lui Ciuntu

Irimie

Dumitru

 

 

Rufeturi:

 

 

Popa Ștefan

Vasile Ranga, scutelnic la dumisale postelnicul Sandu Balș

Ilie Ranga, la fel

Costandin, la fel

Grigori, vezetiu, la fel

Gavril, la fel

Macovei, la fel

Ursu, blănar, la fel

Grigoraș, la fel

Gavril, slugă, la fel

Nichifor, slugă, la fel

Neculai, țigan

Ștefan, țigan

Vasile, țigan

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 245

 


Ţinutul Hârlăului: Tâlhăreștii

 

 

Ţinutul Hârlăului: Tâlhăreștii

 

 

iunie 1774

Ocolul Jijiei

 

 

 

Tâlhăreștii

 

 

 

Toată suma caselor: 23. Scădere rufeturi, însă 14: 1 popă, 6 scutelnici căpitanului Mihălachi Talpă, 2 scutelnici postelnicului Costandin Talpă, 2 scutelnici postelnicului Grigori Talpă, 2 mazili, 1 ruptaș. Rămân birnici 9.

 

 

Birnici:

 

 

Vasili, vornic

Ilie sin (fiu) Dochiții

Toader, rus

Mihai

Andrei Fodor

Simion fiul lui Apostu

Ștefan zet (al) cioban

Sandu fiu lui murari

Luca fiu lui pas

 

 

Rufeturi:

 

 

Popa Andrei

Miron, pas la căpitanul Mihălachi Talpă

Grigori, plugar, tij (la fel)

Tudose, cioban, la fel

Grigori, cioban, la fel

Ioniță, slugă, la fel

Ioniță, argat, la fel

Ilie, rus, scutelnic la Costandin Talpă

Nistor, la fel

Simion, eșan, scutelnic la Grigori Talpă, postelnic

Ion Bălan, la fel

Căpitanul Mihălachi Talpă, mazil

Ursachi, căpitan, mazil

Ioniță Potronic, ruptaș

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 245

 


Pagina 29 din 1,432« Prima...1020...2728293031...405060...Ultima »