Dragusanul - Blog - Part 28

călătoresc, dar ţie de ce-ţi pasă?

 

 

 

adeseori, când mă găseşti străin

şi-nstrăinat de vremile din casă,

eu ripostez cu sufletul venin:

călătoresc, dar ţie de ce-ţi pasă?

îmi povesteşti nimicuri şi n-ascult

căci sunt plecat atâta de departe

şi fără voia voii te insult

de când trăiesc doar pagini dintr-o carte,

 

iar tu te bucuri când nepoţii vin

ca să-mi aducă sufletul acasă,

căci îl uitasem iarăşi într-un clin

de jarişte de codru luminoasă,

le mulţumesc şi-aştept tu să le dai

din bunătăţi şi să mă lase-n pace,

dar sufletul îmi strigă iarăşi: Hai,

abia prin ei vei mai avea ce face!

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 19

şi mă aştern în pagini, să exist

 

 

 

eu sunt din cei care-au trăit pe rug

şi au păşit desculţi doar pe jeratic,

dar nu am tras cu vitele în plug

şi nu mă-nchin bezmetic şi lunatic

stăpânilor ce-au fost ursiţi stăpâni

de omeneşti vremelnice tradiţii,

deşi îmi pun adesea fruntea în mâini

să desluşesc puhoi de superstiţii,

 

 

da-n viaţa asta nu mă las prostit

cu votul ambulant sau patrafirul,

căci am atât de multe de-mplinit,

mi le vesteşte-n zori de zi zefirul

şi mă aştern în pagini, să exist

acolo unde lumea chiar există,

noroc de trup, un fel de ametist

care-n prigoana vremilor rezistă

 

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 18

hai, suflete, începe să mă numeri

 

 

 

hai, suflete, să poposim la sfat,

aşează-te-n cuvinte şi respiră,

poemele din ceruri s-au uscat

şi numai spini din ceruri se răsfiră;

de vrei să-ţi pui şi tu cununa ta,

o să îndur şiroaiele de sânge,

deşi aud de-un timp cum undeva

rătăcitor cobzarul nopţii plânge:

 

învăluit în cosmicul alean

tu mă priveşti în taină cu uimire

înşiruindu-mi zilele în van

şi refuzând finala despărţire

căci încă sunt poveri de dus pe umeri

şi datorii atavic de-mplinit,

hai, suflete, începe să mă numeri

să-ţi pot răspunde cu: Amin, sfârşit!

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 18

şi-abia atunci s-or auzi cobzarii

 

Radu Bercea: Ultima confesiune

 

 

mă regăsesc drept cântec şi mi-i bine

căci soarta mă cunoaşte după paşi

şi-i generoasă veşnic şi cu mine

durându-mă cetate în urmaşi,

acolo, sus, va fi să stau de strajă

şi să arunc săgeţile-n văzduh

când fi-va să se rupă ca o vrajă

în universul pururi fără duh,

 

 

acolo, sus, voi bea din cupe-nalte

nectarul sfânt al vremilor ce vin

punându-le-n desagi cu celelalte

ce-mi fură-ncredinţate drept destin

şi-abia atunci s-or auzi cobzarii

să mă petreacă până-n depărtări:

văd universul găurit de carii

şi-n găuri stau înfipte lumânări

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 18

şi să culegi luceferii rămaşi

 

 

 

 

de unde am pornit cândva desculţi

să numărăm luceferii pe cale

încă se-aude jalea celor mulţi

când clipoceşte vinul în pocale,

deşi acolo nu mai e nimic

şi nici n-a fost o taină vreodată,

ci doar ogoare care-au dat în spic

şi-adesea în pâine proaspăt frământată

 

 

ca un alean al barzilor bătrâni

ce-au rătăcit cu cântecul prin viaţă

pe care doar în suflet îi amâni

când ţi se face dor de dimineaţă

şi te dezbraci de noapte şi de paşi

ca să-ţi durezi luminile altare

şi să culegi luceferii rămaşi

în pomul vieţii ca pe-o sărbătoare

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 18
Pagina 28 din 1,491« Prima...1020...2627282930...405060...Ultima »